Astă carte* am căpătat-o de la Crisa. Prin primăvară parcă citisem pe blogul ei ( aici ) despre poveştile din ea. Amu verificînd văz că fu într-o primavară, numa că nu-n cea de anu' ăsta.
Am luat-o la drumu' meu pentru plimbat tortu' vacuţă trei ceasuri cu trenu', pentru că are doar 90 de pagini ş-alea scrise multe pe jumate şi pentru că oricum eram cu minţile vraişte şi făr de putere de concentrare pe mai mult de zece vorbe.
Ca punct de pornire al poveştilor, în număr de 31, m-o atras tare subiectul, ca exerciţiu de imaginaţie e extraordinar "dac-aş fi soţia unui....". De atunci, o trecut vro 5 zile, mă tot gândesc ce-aş putea scrie începând cu dacaşfi ăla. Nu m-o pălit niciun gând în direcţia asta încă.
Deşi cronicile de le-am tot citit îs mult pozitive, la mine n-o rămas aşa cartea asta. Poate că-s departe de genul lu' Cortazar, Murakami or Shmitt scrierile astea, or eu îs fermecată de întorsăturile alea de condei, destin, poate că fiind o cultură "exotică", Hatice îi născută-n 68 în Turcia, pe care o părăseşte-n 94, mi-i greu să pricep conflictele şi războaiele femeii reduse la nivelul nevastă. Nu e nicio povestire care să-mi fi plăcut cap coadă, deşi unele sunt de 10 rânduri, dar sunt multe pasaje care mi-au atras atenţia si mi-au rămas în minte or poate pentru că Hatice nu-i "calificată" în ale literelor, a terminat o facultate de finanţe, o lucrat ca menajeră în Anglia pân o reuşit a colabora cu diverse publicaţii or poate nefiind nevastă nu pot pricepe întrutotu subiectul.
Partea mea preferată este încheierea, tot o poveste:
"Dar eu sunt sotia nimanui! Maine voi deschide iar ochii intr-un loc oarecare de pe pamant. De departe va ajunge pana la mine o frumoasa melodie. Ma voi intinde si voi casca pregatindu-ma pentru lume. Voi fi multumita ca sunt in picioare si in viata. Ma voi duce tarandu-mi picioarele pe aleea de pe marginea unui parc, cu un covrig in mana, infasurata intr-o plapuma din satin albastru , iar copacul caruia i-am atins trunchiul cand am trecut pe langa el ma va recunoaste. Brusc, se va isca un vant care va amesteca totul imprejur, crengile copacilor vor incepe sa se miste, o poseta de nailon va ateriza la picioarele mele si, cuprinsa de o stare de oboseala, voi pierde bucata de hartie pe care scrie celibatara. Pe drumul acela gol va rasari deodata un camion si ma va pune jos intr-o clipa. Voi muri si legatura mea cu aerul si apa se va incheia, iar viata mea se va prabusi intr-un mare gol. " pag. 97
Şi imediat în top e povestea nevestei de măcelar care are doar 5 rânduri jumate şi care mi-o plăcut toată de la coadă la cap, asta ca să mă şi contrazic:
"Dac-as fi sotia unui macelar... as invidia pulpele din congelator, iar in serile in care trupul sotului meu macelar, cu miros de sange, carne si maduva, s-ar rezema de trupul meu delicat, m-as intreba, fara sa vreau, daca in momentul ala viseaza la vreo vaca, si as visa si eu, obosita de treburile casnice, ca-l omor cu un cutit." pag.31
Ma gândeam amu de ce nu-i o carte care să mi se fi lipit pe suflet, poate pentru că nu fu vreme de construit emoţii, de empatizat cu personajele, de bocit, de râs, de revoltat, d'astea, deşi în câteva, pe o pagină, se făuresc lumi foarte complexe ( "Dac-aş fi soţia unui imam" or cea a dulgherului or mai ales a hoinarului).
Poate o mai recitesc când m-oi mărita, de m-oi.
Regăsind la Crisa recenzia ei aducătoare de copaci "în carne şi oase" pe pământurile patriei cititoare, am revăzut comentariul meu, drept care aş putea scrisori "dac-aş fi soţia omului care mă iubeşte". Nu-i amu vreme, citesc tot despre lumile cu sultani şi femei invizibile.
Din fericire, oamenii nu-s doar in alb si negru. Barbatul betiv iubea cartile, cel hoinar - ca sa folosesc tiparele cartii - iubea filmul, din intersectia cu ei am mostenit bucurii uriase. C. n-are fericiri carticioaso-filmicioase si nici nu stiu a-l atasa la vro categorie din carte, ar fi aia cu cel care ma iubeste...
Mdea, din alta viaţă, fuse şi se duse...
Mâine, de va fi vreme, tot o carte, una dintre restanţe, că de citit citesc tot poveşti şi tot căpătate de la Crisa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu