duminică, 19 noiembrie 2017

SPOVEDANIA UNUI PREOT ATEU - ION AION


De ce astă carte
Într-o duminică seară, aia de trecu,  am întâlnit o librărie deschisă. Ăsta fu semn că tre să nu ratez ocazia de a cheltui din banii pe care nu-i mai am. Drept care mi-am zis: Lasă, Mărie, e cadou de ziua ta! și am intrat fericită ignorând vocea care-mi amintea că: vroiai, pe același motiv aniversar,  cerceii ăia de argint de se vând pe peron la capitală și sigur nu renunți.
Mi-am ales astă carte ce-mi trezise interesul pe blogul Laurei Frunză, chiar dacă Laura pentru a doua jumătate a scris o recenzie negativă,  ș-un Haruki Murakami. Cartea Prințesei urbane nu era pe stoc. Am citit-o din librărie pe drumul spre gară, în tren și apoi acasă. Trei ceasuri fu lectura. Este una dintre cele mai frumoase cărți ale lui 2017.  Din păcate pentru ea nu mai am niciun centimetru liber în top zece, asta de nu mi-oi călca pe inimă să renunț la iubitul japonez. 

Spovedania unui preot ateu
De-aș fi citit Spovedania înaintea Conversațiilor cu Dumnezeu, probabil că pe ici, pe colo mi s-ar fi strâns inima de blasfemie. Sosind la mine după trilogia lui Neale Donald Walsch a fost, emoție de aia bună, de la un capăt la altul. Se aseamănă din ăst punct de vedere cu Open, doar acolo am mai râs or plâns făr de stări intermediare. Nu știu dacă fu noroc că atunci când mai existau unu, doi tovarăși de călătorie râdeam zgomotos cu volumul în brațe și când am bocit cu sughițuri și muci n-am mai avut spectatori. De mai adaug tabloului și detaliul că trenul mă hurtucăia încât de vro trei ori am scăpat cartea din mână și tot de atâtea ori mi-am mușcat limba, cred că imaginea spectacolului e completă. Și pentru că am amintit de trilogie, multe dintre ideile părintelui ateu, îmi place grozav alăturarea asta de cuvinte, părintelui ateu, se regăsesc în Conversații.  Or Conversațiile sunt în toți și în toate, or eu sunt atât de fanatică încât mi le inventez.

Înțeleg perfect toate comentariile care au nevoie să creadă că ultima parte a cărții este scrisă de un alt autor. Eu, nu! De la primele rânduri, Spovedania unui preot ateu,  mi-a amintit de Jurnalul convertirii, mărturisirea drumului parcurs de  părintele Danion Vasile de la yoga la ortodoxie. Același umor nebun radiografiază cele sfinte, care-n multe minți îs atât de sfinte că nici să râzi nu-i voie. Din păcate, Danion Vasile și-o pierdut zâmbetul când s-o oprit la religie, ba o și încercat să-i motiveze multe dintre facerile caraghioase, ceea ce fu profund nedrept. Teoretic, tema este aceeași din Cancerul, dragostea mea. Ca și Mioara Grigore, Ion Aion datorează spovedania publică unei boli necruțătoare, cancerului. Între timp, autoarea a și murit. Diferența este că dacă doamnei umbrele morții i-au întărit sentimentele  pentru biserică, domnului i-au oferit șansa de a le lepăda. Sunt două experiențe la fel de autentice pentru care, din partea mea, nu există aia fu mai dreaptă, asta e mai strâmbă. Accentuez că tăgăduirea privește biserica, nu credința.
Știam că o să vină odată moartea, știam că trăim fără sens, cu sau fără încă treizeci de ani, în bezna neființei e cam totuna. 
Ion Aion este un pseudonim, Ilie Toader e numele omului care și-a asumat ulterior declanșarea războiului. Aion în greaca veche înseamnă veșnicie și toate personajele cărții au nume de acolo.  Înțeleg, citind articole despre carte, că preotul care a scris-o  este chiar doctor în teologie și asistent universitar la Facultate de Teologie Ortodoxă, are 37 de ani. 11 ani o fost preot în sate din județul Buzău și Vrancea, iară anu ăsta, în aprilie, o demisionat. 
Când m-am hirotonit, eram doar un copil. După primele spovedanii, m-am maturizat. După primele înmormântări, m-am abrutizat. După atâtea slujbe, m-am plictisit… de moarte… M-am săturat de studiul ăsta antropologic al omului religios. Cândva m-a fascinat, dar acum, că am văzut totul, mă dezgustă îngrozitor.
Cu siguranță este un demers care se va lipi de suflet or ba în funcție de propriile experiențe și credințe. Toată religia, ce întreaga copilărie mi-o fost obligatorie în calitatea-mi de nepoată a unui mare predicator ortodox, s-o făcut țăndări când mintea mea o înregistrat decalajul care exista între ceea ce bunicul spunea că trebuie făcut și ceea ce făcea. De aceea, ulterior, cele câteva experiențe nefericite cu preoți nepotriviți nu m-au traumatizat, ci doar amuzat. Pân la urmă am renunțat cu totul la ofertele bisericii, dar mi-i mare bucurie încă să întâlnesc preoți cu har și oameni cu lumina credinței. Ultima mea mare dragoste este părintele Necula de la Sibiu. La mulți ani, bunicu,  pentru cei 101. Ți-am trimis gogoși azi, 13,  de ziua ta, n-am îndoieli că n-au ajuns Acolo, Sus, la tine, ci dacă ți-or plăcut mi-i mirarea. Erau cam reci deja. 

Despre ce război al cărții zic? Scrierea asta e o predică pentru nerisipire. Este un manifest despre credință ca iubire de oameni, departe de religia ca instituție, dogmă, draci, laci. Este o Bucurie, un Dar, o Speranță! Mulțumesc, Universule, sunt uimită de cât de frumos le așterni!

Pentru mine, cea care după foarte mulți ani nu-l mai caută pe Dumnezeu prin cărți, deși o carte i L-o revelat, scriitura lui Ion Aion este 100% literatură. Sigur că am empatizat cu omul care are în fișa postului o îndeletnicire în care nu crede și pân nu atinge punctul critic nu schimbă drumul, i-am înțeles deplin tristețea cu care a scris mărturisirile dar din toate aste bube, mucegaiuri și noroi, de la un capăt la altul, eu am găsit umanitate, credința unui mai bine general care nu depinde decât de fiecare în parte și de toți împreună. De aceea am scris, la un moment dat, că ultimele zeci de pagini m-au fascinat. Omul, bolnav de cancer, își dorește ca familia apropiată să nu asiste la degradarea sa fizică și decide să moară, o moarte înscenată din care să reînvie departe de cei dragi pentru ultimele clipe ale suferinței. Înțeleg că în realitate publicarea cărții chiar a dus la pierderea familiei, nu știu de cauza fu ateismul spovedit or moartea prefabricată. Este un capitol cu mai puțină hlizeală, profund filosofic, nu înțeleg de ce se bănuie că ar avea alt autor decât partea de început.

Am un pomelnic de pagini pentru citare. Mai repede aș atașa cartea în format pdf.
Deși nu era nimeni în casă și nici prin curte, vorbea în șoaptă, nu cumva să o audă vecinele de peste șosea, pe care urma să le umple de ocări sub epitrahilul meu. De fiecare dată spovedește păcatele întregii parohii, mai puțin pe ale ei. Asta numesc eu spovedanie apofatică, o capodoperă a genului. 
Credința este un anticorp dezvoltat de creierul uman, un medicament de care mulți încă au nevoie, o morfină gratuită care face rahatul vieții mai comestibil și moartea mai arătoasă, adică are beneficii sociale incontestabile. În schimb, religia e prospectul pe care nu îl citește nimeni. Iar dacă vreunul își aruncă ochii pe el, se-mgrozește de ce scrie acolo și caută numaidecât să reducă or să schimbe tratamentul. 
 Nu Dumnezeu l-a creat pe om, ci omul l-a creat pe Dumnezeu, așa cum s-a priceput și el acum câteva mii de ani.
Și ceea ce mi-aș tatua undeva unde să pot citi în toate clipele, dar n-am identificat încă locu:
Viața este șansa uriașă pe care o avem de a lua câteva hotărâri. Ne pot înălța sau strivi. Ne pot împlini sau risipi. Ne pot mântui sau pierde. Pe mine m-a strivit gândul ăsta... Șansa Uriașă pe Care O Avem de a Lua Câteva Hotărâri. Apoi Trece. 
Mulțumesc, Universule, pentru unul dintre cele mai frumoase daruri din toate timpurile, AION! A, da, așa e, uitasem să zic de cercei. Îs mai ieftini decât cea mai ieftină carte, nu-s de la capitală, ci de la municipiu. Că n-or fi de argint, n-am mai stat a cerceta, mi-o vor mărturisi urechile în prima clipă.

  • Spovedania unui preot ateu / Ion Aion, editura Curtea Veche 2017, 174 pagini. 
______________
Ce minunat e bilanțul la ceas aniversar:
  1.  Shining - Stephen King
  2.  Colorado Kid - Stephen King
  3.  Misery - Stephen King
  4.  Supunere - Michel Houellebecq
  5.  Miercuri, respirăm - Ioana Chicet-Macoveiciuc
  6.  Visul - Emile Zola 
  7.  Noaptea de foc - Eric-Emmanuel Schmitt
  8. Adio - Honore de Blazac
  9. Hituri celebre din epoca Showa - Ryu Murakami
  10. Jurnal intim (vol. 1) - Marin Preda
  11. Jurnal intim (vol. 2) - Marin Preda
  12. Luni de fiere - Pascal Bruckner
  13. Luminița, mon amour - Cezar Paul-Bădescu
  14. Dragă viață - Alice Munro
  15. O mie de nopți - E.K. Johnston
  16. Bel-Ami - Guy de Maupassant
  17. Să fii român! - Dan Puric
  18. Pobby și Dingan - Ben Rice 
  19. Einstein - Francoise Balibar
  20. Doi ani, opt luni și douăzeci și opt de nopți - Salman Rushdie
  21. Sărutul dinaintea morții - Ira Levin
  22. Viața și Opera - Cristian Tudor Popescu
  23. Galaad - Marilynne Robinson 
  24. Roșu ucigaș - Jerden Brouwers 
  25. Golem - Gustav Meyrink
  26. Noi - Evgheni Zamiatin
  27. Consumatorul de suflete - Codin Maticiuc
  28. O vară la țară - J.L. Carr
  29. Șoimul rătăcitor - O poveste de dragoste - Glenway Wescott
  30. Studii despre iubire - Jose Ortega Y Gasset
  31. Ură, prietenie, dragoste, căsătorie Alice Munro
  32. 1Q84 (vol. 1) - Haruki Murakami
  33. 1Q84 (vol. 2) - Haruki Murakami
  34. 1Q84 (vol. 3) - Haruki Murakami
  35. Copila de zăpadă - Eowyn Ivey
  36. Conversații cu Dumnezeu (vol. 1)  - Neale Donald Walsch
  37. Conversații cu Dumnezeu (vol. 2)  - Neale Donald Walsch
  38. Viața ca o pradă - Marin Preda 
  39. Conversații cu Dumnezeu (vol. 3)  - Neale Donald Walsch
  40. Întâlnirea din pământuri - Marin Preda
  41. Anatomiștii în căutarea sufletului - C. Bălăceanu-Stolnici
  42. Extraconjugal - Mihai Radu
  43. Spartacus - Rafaello Giovagnoli
  44. Open: o autobiografie - Andre Agassi
  45. Călăul dragostei - Irvin D. Yalom
  46. Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă - Haruki Murakami
  47. Ce n-a avut loc în prompter - Lucian Mîndruță
  48. Cum s-a românizat România - Lucian Boia 
  49. Mâța Vinerii - Doina Ruști 
  50. Cea din urmă zi a unui condamnat - Victor Hugo

3 comentarii:

  1. De ce nu ma mira aceasta recenzie in partea ta? :D
    Nu stiu cum reusesti sa vezi altfel decat mine aceeasi carte! Dar pentru asta te apreciez :D Prin urmare astept cu mare nerabdare parerea ta despre o carte pe care am citit-o si eu, ca sa o vad si cu alti ochi :)
    Urmeaza Laur? :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pentru că în mine se aștern pe alte experiențe și pe alte goluri. Și mie îmi place să le văd prin alți ochi. Nu, Laur e pentru 2018, nu mai am loc în top și nici timp nu prea mai e decât pentru cărțile începute, una dintre ele are 800 de pagini și-i începută în 2016.

      Ștergere
    2. Inca nu au trecut trei ani :D Cred ca stii ca eu am inceput o carte intr-un an si am terminat-o dupa trei ani intr-o noapte :D

      Ștergere