miercuri, 30 noiembrie 2011

Biscuiţii

Trezită cu întârziere, ca-n fiecare dimineaţă de birou, mă înghesui flămândă printre ghiozdane gălăgioase la raftul de unde-mi pot umple geanta cu eugenii.

joi, 10 noiembrie 2011

Coşuleţe din pastă de zahăr

Pentru darurile de Mihail şi Gavril am lucrat 4 coşuleţe din pastă de zahăr şi unul din ciocolată. Le-am umplut cu  bomboane şi fursecuri.
Am respectat tehnica  de la coşul toamnei, doar împletitura acum a avut două culori.
Gata!
Dintre toate cele pregătite în aceşti doi ani din pastă de zahăr, coşuleţele acestea le-am lucrat făr de temeri şi cu foarte mare bucurie.

La un moment dat, când erau toate gata, mă furişam în bucătărie să le privesc, le zâmbeam şi plecam tot pe vârfuri, deşi nu cred că se trezeau de făceam asta făr de linişte:)

Coşuri, coşuri avem!!

marți, 8 noiembrie 2011

Bomboane din cafea


Săptămâna ce trecu lucrai unele dintre cele mai frumoase făcături din pastă de zahăr pentru dăruit Mihaililor şi Gavrilei mele. Cum n-am curajul să deschid pozele să văd ce-o rămas din minunile mele colorate, m-am jucat cu bomboanele acestea, ale căror poze nu-s traumatice:)


O gripă o învins repede toate kilele de lămîi ce le mănânc de vro 3 ani şi n-am mai reuşit să duc la capăt ce am plănuit, alimentată bine cu ceai din frunze de ceapă am reuşit 15 bomboane înviitoare din amorţire.

Pentru ele:
- 100 gr ciocolată cu lapte
- 3 linguri lichior cu cafea
- 2 linguri unt
- 1 lingură cafea solubilă
- 50 gr blat cu rom, am cumpărat o prăjiturică făr de cremă
* pentru decorare ciocolată albă, boabe de cafea


- ciocolata topită pe aburi cu untul, adăugate toate cele şi gata de împărţit în cofrajele din hârtie

Eu nu beu cafea şi nu că-i incompatibilă amu cu ceaiurile de busuioace, ci aşa-s din naştere, dar mi-a plăcut mult şi-n prăjitura cu dovleac şi la bomboane!
Eu când o să cresc mare vreau să mă fac bombonăreasă!

miercuri, 2 noiembrie 2011

Fursecuri cu dovleac


În timp ce lucram dovleacul pentru coşul cu toamna şi priveam plăcintarul rămas încă de la prăjitura regală mi-am imaginat ce frumoşi ar fi sub formă de fursecuri şi nu de pastă din zahăr!



Pentru 30 de fursecuri, 5 le-am prăjit în ulei, n-au mai avut loc în tava de copt, bune-s gogoşile cu dovleac!, deci:
- 300 gr dovleac dat pe răzătoarea mică şi călit cu o lingură de unt
- 150 gr unt moale
- 3 gălbenuşuri
- 150 gr zahăr pudră+ 1 plic zahăr vanilat
-1/2 plic  praf de copt
- 300 gr făină
- sare
Untul la temperatura camerei bătut spumă cu zahărul, adăugate, pe rând, gălbenuşurile, sarea, apoi piureul de dovleac şi la sfârşit  făina cu praful de copt, frământate într-un aluat omogen, care se lasă la frigider 30 de minute.
Am făcut biluţe pe care le-am crestat cu ajutorul unui cuţit, dar cum aluatul a fost  moale, din naştere s-au turtit;
O linguriţă de aluat am tăvălit-o prin cacao şi am făcut codiţele.
Le-am copt 15 minute în cuptorul bine încins anterior;
Am rătăcit 3 bucăţi pentru a le testa frăgezimea în timp, unul dintre fursecuri a supravieţuit 3 zile proaspăt, celelalte n-au mai reuşit să termine proba:)
Iubesc dovleacul! Mai am un plăcintar de vro 3 kilograme, prima dată repet fursecurile acestea!

luni, 31 octombrie 2011

Tartă cu ananas şi kiwi în zahăr ars


Uitasem de vreo săptămână pe balcon, în frig, un ananas crud. În coşul de fructe din casă zăceau de aceeaşi perioadă kiwi, tot necopţi. I-am aşezat pe zahăr ars şi i-am copt eu în cuptor sub blat de
 pandişpan, dacă singuri nu s-au priceput!

Ingrediente:
- 2 kiwi  felii
 - 600 gr ananas  cuburi
- 200 gr zahăr pentru ars
- 100 gr unt
- 5 ouă
- 5 linguri ulei
 - 5 linguri făină
- sare

Am pus zahărul la ars, am adăugat untul când zahărul s-a caramelizat, am tapetat cu el vasul de copt

Am turnat peste zahăr fructele

Am bătut cu mixerul cele 5 ouă cu zahărul, apoi uleiul şi am adăugat făina.
Compoziţia am turnat-o peste fructe.
Am copt,  45 minute la foc mediu.
Lăsată la răcit şi apoi răsturnată.
Faţă
Verso:)
 

vineri, 28 octombrie 2011

Toamna la coş


Da, ştiu! A trecut toamna!
Dar, pentru domnul ai cărui 74 i-am aniversat anul trecut cu sticla de şampanie (a fost din pastă de lapte praf, între timp am reuşit să obţin pasta de zahăr), mi-am dorit anul acesta, pentru 75, un coş cu struguri. Nu ştiu ce va fi la 76, eu pentru 80 mi-am dat cuvântul că va fi o fumeie goală musai:) Păi, vorbim de emoţii de toamnă or ce?!

Mare, mare bucurie am avut să-l lucrez! Am avut ceva dificultăţi la coşul prea mare cu fund fragil (al cărui tutorial l-am postat anterior), la obţinut culorile complementare din cele de bază, dar multe dintre elemente mi-au întrecut cu mult aşteptările (dovleacul, nucile).



Pozele nu sunt diferite, dar n-am avut inimă să şterg dintre ele:)

Am avut aproape 1 kg  pastă de zahăr pentru coş şi celelalte decoruri.

miercuri, 26 octombrie 2011

Coş din pastă de zahăr


Am găsit pe blogul  Liviei coşul pe care mi-l doream pentru un tort, am întrebat-o cum se împleteşte, mi-a răspuns, iaca tutorialul:
1.
Vasul a cărui formă o va avea coşul nostru
2.
Îl acoperim cu folie de aluminiu
3.
Apoi, peste folie pasta de zahăr. Ceea ce eu nu am făcut, trebuia!, partea de pastă care rămâne bază a coşului să fie ceva mai groasă. Am avut mari emoţii că-i va ceda fundul sub greutatea recoltei de toamnă!


4.
Peste pasta de zahăr lipim cu apă bastonaşe rotunde, la distanţă egală pe toată suprafaţa 
5.
Tăiem fâşii egal de late şi lipim, tot cu apă, pe spaţiul dintre trei bastonaşe
6.

Apoi, pe rândurile rămase libere. Vorbele sună a inginerie complicată, sper ca pozele să vă lumineze cât e de simplu.
7.
Şi repetăm până la capătul coşului.
8.
Am împletit un şnur în două pentru baza coşului şi l-am lipit.
Atenţie, suportul din porţelan, care a fost baza construcţiei, nu a fost scos! Va sta câteva zile până  când pasta este uscată bine, altfel se şubrezeşte şi chiar prăbuşeşte:)
9.
Tot un şnur împletit în două am lipit şi la gura coşului.

Mare, mare bucurie am avut să lucrez coşul. Eu l-am făcut în vro 8 ceasuri. Cum mi-i gând să-l repet în daruri de Mihail şi Gavril, vro 5 bucăţi, nu voi mai avea luxul acesta al timpului:)

Al meu a fost alb pentru că-l gândisem pictat în  cacao dizolvată, exact ca la tortul butoi, cum însă culoarea mi-a ieşit foarte departe de nuanţa lemnului ce-o aveam în gând, o rămas alb.

Am mai văzut unul, nu-l găsesc acum, alb cu bastonaşele galben, foarte frumoasă combinaţie!

Ca şi atunci când am făcut prima dată coşuleţele din ciocolată, sunt extrem de încântată de rezultat şi abia aştept noi momente favorabile repetării !