În urmă cu zece ani, în postul Crăciunului, tot îndeletnicirea aceasta matinală o prestam. Singura diferenţă minoră fiind că, atunci nu săream dintre cearceafuri calde direct la raft, ci ridicată alene de la mic dejun cu mămăliguţă la cană şi zacuşti rugam ochiul ce mi se arăta prin ferăstruica gratiilor dughenei din faţa căminului să-mi dea 5 eugenii de Brăila, musai de Brăila!
Printre copii care au în coşuri şi bomboane şi suc şi napolitane, privesc trei ghiozdane făr de vorbe şi cu mâinile goale. Frumoşi prichindeii aceştia senini printre atâtea tunete şi fulgere matinale. „Când o să fiu mare vreau să am zece copii!”, zâmbesc gândului meu bleg constatând cu tristeţe că la ultima negociere am decis „măcar trei să fie ”.
- Mama, te rog şi una cu ciocolată!
- Nu astăzi!
Femeia are în mâini două eugenii şi o bacnotă de un leu, e urmată în linişte de trei copii. Adună cu mare grijă cei 40 de bănuţi rest şi-i depune cu sfinţenie într-un buzunar tocit.
- Aşa face în fiecare dimineaţă! îmi şopteşte vânzătoare cu lacrimi în colţuri de ochi.
Iau cele 5 eugenii ale mele şi le ascund repede în buzunare de pardesiu, strâng bine în pumn restul, cele 7 bacnote de un leu, mă lovesc de două dintre ghiozdane şi ies.
- Mama, dacă mâine nu venim, putem apoi cu ciocolată?!
Privesc femeia care împarte cei 4 biscuiţi la 3 copii, colţurile buzelor îi sunt zâmbet.
- Moş Nicolae va aduce pentru fiecare eugenia lui cu ciocolată!
- Una întreagă ?! aud de la vocile rămase mult în urmă.
Am buzunarele pardesiului pline cu eugenii şi bancnote, mi-i inima goală!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu