Hannah Montana

Bomboane umplute cu cremă de cocos

Bomboanele umplute cu cremă din cocos sunt descoperite tot la cucina şi sunt minunate! Au fost cea de a patra categorie de bomboane din cutia daruită.


Pentru 20 de bomboane este nevoie de:

• 150 ml lapte
• o lingură şi jumătate griş
• 40 gr unt
• 2 plicuri zahăr vanilat
• 25 gr nucă de cocos
• 25 gr lapte praf - cucina a folosit 50 gr cocos, eu 25 cocos +25 de lapte praf
• esenţă de vanilie
• ciocolată 100 gr
• 20 buc arahide/caju/alune/nuci
• scorţişoară


1. Ciocolata se dă pe răzătoare şi se pune într-o pungă.












2. Într-un vas cu apă caldă se pune la topit.












3. Se tapetează bine pereţii hârtiei pentru bomboane cu ciocolată, prin turnare cu punga tăiată la unul dintre capete. Cofrajele acestea se lasă până când ciocolata este întărită bine. Timp în care se pregăteşte crema.

CREMA

1. Laptele şi grişul se pun la foc până când compoziţia se îngroaşă.
2. Se iau de pe foc şi se adaugă toate celelalate, aluatul se omogenizează bine.











3. Se întinde o foaie cu grosimea de 1 cm şi se lasă la răcit.











4. Se decupează cercuri cu diametrul egal cu cel al bomboanei ce va fi umplută.











5. Fiecare cerc de cremă se pune în cofraj.












6. Se ornează cu ciocolată şi fruct (alună/nucă) tăvălit prin scorţişoară.












7. Gata!
8. Tre' s fie minunate, nu le-am gustat, doar le-am văzut şi arată tare bine!

Bomboane din ciocolată umplute

Iară fu motiv de dăruit bomboane în coş din ciocolată unui şef special! Nu găsesc nimic nefiresc în a gândi un astfel de cadou pentru un bărbat. O prietenă mi-o zis că nu-i potrivit coşuleţul pentru domnul, nu mi-am bătut eu capul cu asta, dar cu nici un chip nu l-am reuşit, de două ori l-am retopit în zadar, semn că nu trebuia dăruit! Cred că era mult prea subţire stratul din ciocolată, am vrut ceva deosebit! Am schimbat coşul ratat din ciocolată cu o cutie din carton şi rezultatul final a fost mult peste aşteptările mele.



De la fondantele ratate am tot căutat pe net reţete de bomboane şi le-am găsit la cucina absolut minunate. Eu îs tot cu postu', da's minunate, jur pe negustate!

Am pregătit 4 feluri de bomboane:
* bomboane din ciocolată albă umplute cu cremă din biscuiţi
* bomboane din ciocolată neagră, nes şi caju
* bomboane din ciocolată albă şi neagră umplute cu cremă de şerbet
* bomboane umplute cu cremă din griş

Pentru 45 de bomboane am avut :

- 2 ciocolate albe Primola - 90 gr
- 1 ciocolată neagră Primola- 90 gr
- 1 ciocolată cu lapte Primola - 90 gr
- 1 ciocolată albă + 1 neagră am folosit pentru tapetarea hârtiei de bomboane. Restul le-am folosit parţial la decorare.

Pentru început ciocolata dată prin răzătoarea mică, pusă în pungă, se topeste în apă caldă. Cucina a folosit pensula, eu evit pentru că n-am reuşit niciodată să o mai spăl bine. Foarte uşor se tapetează hârtia cu punga decupată la unul dintre capete, exact ca la coşul din ciocolată.














Eu am încercat, fiind prima dată, doar varianta cu acoperit integral hârtia, cu siguranţă merge şi filigranată cu spaţii. Ce am variat a fost o alternare pe aceeaşi hârtie a ciocolatei albe cu cea neagră.












Ciocolata trebuie sa se întarească, pentru a-i da răgazul acesta pregătim umpluturile. Eu am lăsat coşurile în bucătărie la uscat şi nu la rece.

1. Crema din biscuiti
Pe 15 dintre bomboane le-am umplut cu această cremă, pentru aceasta am avut nevoie de:
- 3 biscuiti obişnuiţi
- 3 linguri cu gem de zarzăre












Doi biscuiţi i-am dat pe răzătoarea mare şi unul l-am rupt cu mâna în bucăţi nu prea mari. Am omogenizat cele două şi gata crema.














3. Crema de şerbet

Pentru 10 bomboane am avut:
- 2 linguri şerbet de căpşuni
- 1 lingură unt moale
- 3 linguri lapte praf
Şerbetul topit la bain-marie l-am adăugat laptelui praf frecat bine cu untul moale. Am turnat cu linguriţa in hârtiile tapetate cu ciocolată, gata şi astea!












Am acoperit ciocolata întărită cu câte o linguriţă din această necremă, teoretic ar fi trebuit să închid cu strat de ciocolată, dar am adăugat doar câteva linii de ciocolată topită şi câte o arahidă caramelizată.

Carte: Ai toată viaţa înainte

"Ai toată viaţa înainte" este un roman apărut în colecţia Cotidianului în 2006. În perioada respectivă cu mari eforturi am reuşit să-mi aproape întregesc colecţia aceasta de literatura, dar se pare că eforturile n-au fost în măsură să nască şi citirea implicită a tuturor cărţilor cumpărate. De regulă, citesc în tren şi cum trenurile mi s-au rărit spre deloc, o fi şi asta o explicaţie. Deci, duminică-11.30 în tren, căldură mare 50 grade şi pustiu. Încep cartea şi-mi amintesc acum că eram la pagina 70 prima dată cand m-am uitat să vad în ce staţie e trenul, trecuse o oră. După încă jumatate de ceas eram gata să plec din staţia în care trebuia să cobor, absorbită total de poveste. Cu primul taxi m-am dus acasă şi n-am lăsat-o din mană pan' n-o fost gata. Păcat că are doar 170 de pagini. Am uitat să aduc în cadru şi cei doi pui de ţigan care m-au colindat pe tren la început de decembrie, eu citeam, ei cantau frumos, chiar foarte frumos!

Acum privind cu atenţie cartea văd că este chiar primul volum din colecţia celor 131, probabil l-am comandat pe site spre final, altfel cu siguranţă nu era necitit pan' amu'!

Cartea aceasta mi-a amintit mult de bucuria cu care am citit la un moment dat pe nerăsuflate la birou povestea lui "Oscar si tanti Roz". Poveştile în esenţă sunt drame, dar există o seninatate şi o lumină în toate relele trăite acolo, absolut dătătoare de emoţii pozitive cititorilor. Exact ca la filmul de c-o seară înainte. Dacă Oscar este copilul aflat pe un pat de spital intr-o fază terminală de cancer şi tanti Roz este infirmiera ce-i injectează iubire şi în "Ai toată viaţa înainte" există o madam Roza, fostă prostituată ce are-n îngrijire un Momo(Mohamed).

Cartea este fabuloasă şi de nepovestit. Amu' că am accentuat asta, să încep să povestesc! Mohamed este un băieţel care vorbeşte cu naivitatea şi umorul varstei despre înţelepciunile vieţii din bordelul în care-şi trăieşte copilăria. El, pui de arab, abandonat de o prostituată, ea evreică, tot prostituată, dar la pensie. Toate paginile cărţii povestesc despre iubire, mii de feluri de iubire, a orfanului pentru mama pe care nu a întalnit-o niciodată, sfaşietoare randurile în care işi imaginează că de va avea dureri de burtă ea va apare să- l vindece, apoi a orfanului către protectoare şi devotamentul şi veşnicia legăturii create între ei, iubirea prietenilor proxeneţi sau prostituate, o lume minunată!

Există pasaje de umor nebun, situaţiile sunt absolut dramatice, moartea este decorul permanent, dar unghiul pe care-l înclină copilul pentru a le privi este demenţial, exact ca şi Oscar.

O să deschid la întamplare pentru cateva randuri, cu siguranţă nu cele mai potrivite, dar musai doveditoare.

"Am uitat sa va spun ca madam Roza pastra un portret mare de-al lui nenea Hitler sub pat si cand era nefericita si nu mai stia la care sfant sa se inchine, il scotea, il privea si imediat se simtea mai bine, oricum, scapa de-o mare grija. Pot sa spun asta in favoarea lui madam Roza care, ca evreica, era o femeie sfanta"

"M-am intins pe jos,am inchis ochii si am facut exercitii sa mor, dar cimentul era rece si imi era frica sa nu ma-nbolnavesc. Cunosc o groaza de tipi care se drogheaza in prostie dar, in ce ma priveste, eu n-o sa pup viata in fund ca sa fiu fericit. N-avem nimic in comun. Cand voi fi major dupa lege, poate ca voi face pe teroristul cu deturnare de avioane si luare de ostatici, ca la televizor, ca sa pretind ceva, inca nu stiu ce, dar nu un chitibus. O treaba ca lumea, ce mai. Pentru moment n-as putea sa va spun ce trebuie sa pretinzi, fin' ca n-am facut pregatire profesionala."

Ce frumos e scrisă, ce frumos e tradusă!

Film: Trenuri şi vieţi

RAILS&TIES-2007
Pentru că aseară a nins mult la părinţii mei şi am rămas fără cablu la Tv, am încercat din colecţia de DVDuri caştigate de către fratele meu. Am nimerit acest film, o dramă, mi-a plăcut!


Îmi plac şi filmele şi cărţile în care se vorbeşte despre situaţii limită viaţă-moarte. Măcar în secundele alea conştientizez că n-am motive întemeiate de a mă plange. Ştiu eu asta bine întotdeauna, da-mi permit uneori luxul de a mă alinta prin vaiet!

În film se întrepatrund două drame, cea a lui Tom Stark (Kevin Bacon) şi a soţiei sale Megan (Marcia Gay Harden) aflată într-una din ultimele faze ale unui cancer la san pe de o parte, pe de cealaltă a lui Davey Danner(Miles Heizer) un băieţel a cărui mamă se droghează spre uitarea de sine .

Tare dureroase sunt toate scenele(memorabile) in care Tom, neputincios in faţa bolii, mai mult se închide în muncă (este mecanic de locomotivă), deşi îşi iubeşte cu pasiune soţia, risipind astfel ultimele secunde de împreună. Foarte mult mi-a placut şi prestaţia Marciei Gay Harden, al cărei chip brăzdat de suferinţa bolii este şi luminos de iubire şi demn în lupta pierdută cu moartea.

Cele două poveşti se intersectează în momentul în care trenul condus de Tom intra in maşina lăsată pe şine spre sinuciderea femeii fără speranţe, mama lui Davey. Astfel privim cele două extreme, femeia la 27 de ani care renunţă de bună voie la viaţa şi fiu, iar dincolo femeia de 42 de ani, care a crezut că are tot timpul din lume să nască un copil şi care acum trăieşte intens cele cateva momente rămase. Emoţionante sunt clipele în care, măcinăta de durerile finale, ia lecţii de pian sau priveşte marea. Frumos conturată din toate unghiurile povestea aceasta cu lacrimi ce stau să cada şi cand se intamplă asta sunt insoţite de zambet. Şi parcă nici moartea nu-i înspăimantătoare, o vezi acolo în prag şi-i zambeşti cu toate cele dragi ţie, pe care de n-ar fi fost ea iminentă, nu le-ai fi făcut în veci!
Nu mai zic din film, nu-i poate de nota 10, nu rămane minute în şir pe retină după ce se termină, dar are o poveste frumoasă şi-n alea două ceasuri e numai emoţie, zic că nu-i puţin!

Bomboane aproape fondante

Asta ca sa nu le spun direct pe nume, adica fondante ratate!
Cum m-am indragostit de cosuletele din ciocolata, asta ca sa nu spun ca am facut o obsesie pentru ele si cum iara aveam de daruit, am hotarat sa incerc si altfel de bomboane. Pe net n-am gasit mari variatii, toate-s unt, lapte praf, alune, intr-un final m-am oprit la doua retete. Una de bomboane umplute cu ganache, cealalta de fondante. Dar, cum darul acesta trebuia sa fie foarte special, am esuat la ambele retete. O sa le mai incerc!


Pentru fondant: teoria spune ca se face un sirop de zahar, peste care se adauga zeama de lamaie si miere de albine, se mixeaza bine pana cand se transforma intr-un aluat fainos, acesta e fondantul!

Practica mea: 200 gr de zahar acoperite cu apa se pun la foc. Am avut grija sa nu caramelizeze, adica am tot pensulit cu apa rece peretii vasului, trebuia sa faca spuma, n-o facut, lasat pe foc pana cand o picatura din sirop lasata libera in apa rece nu se dizolva, ci devine o bobita solida. Apoi cand proba aceasta este trecuta se rastoarna compozitia intr-un vas tinut pana atunci la rece cu zeama de la jumatate de lamaie si o lingurita de miere. Ceea ce ar fi trebuit sa poata fi mixat, la mine s-o intarit bocna instant. Am pus iara pe foc, s-o topit, am mixat pana mi s-o facut rau, de albit si fainit n-o vrut chip! Atunci am adaugat 100 gr unt, 100 gr lapte praf,ca sa fie si alba si fainita!
Zaharul in apa pus la foc
Siropul de zahar omogenizat cu unt si lapte praf.












150 gr arahide crude caramelizate cu 3 linguri de zahar si apoi macinate.







Aluatul final adica: siropul de zahar cu mierea si zeama de lamaie, untul, laptele praf, arahidele macinate.
Gogonele de aluat, 50 in final!

Am topit la bain marie 100 gr ciocolata neagra cu unt si am tavalit fiecare bucatica de aluat. La cateva am adaugat nuca de cocos dupa tavaleala, la restul am desenat cu ciocolata alba sau neagra deschisa.















Eu tin post, nu le stiu gustul, se pare ca-s tare faine cu zeama de lamaie.Teoretic ar trebui sa fie ingrozitor de dulci, cica nu-s!
Pe cele cu umplutura le-am ratat pentru ca teoria era sa pensulesc forma cu ciocolata topita sa pun crema si apoi iara sa pensulesc cu ciocolata capac. In practica am pensulit forma si nu am mai putut desprinde, am incercat sa pun folie si sa pensulesc, la desprindere bomboanele ramaneau ciufulite. Dar, mai cercetez, le reusesc eu cand n-o mai fi important!

Negresă de post

Îmi place mult desertul acesta, întamplarea face să fie de post, eu adesea pregătesc prăjitura aceasta şi-n perioade de frupt, pentru că este nepretenţioasă, timp puţin, ingrediente ce am prin casă, cam de atat e nevoie.



Ingrediente pentru aluat

• 500 ml apă minerală
• coaja de la o lămaie
• 5 linguri nucă măcinată
• 5 linguri alune măcinate
• 5 linguri fulgi de grau
• 5 linguri gem/dulceaţă
• 3 linguri ulei/margarină
• 3 linguri pesmet
• 3 linguri cacao
• 2 linguri făină +1praf de copt
• esenţă de rom
• 50 gr ciocolată de post


Toate acestea se omogenizează bine pană se obţine o compoziţie cam ca la clătite, o smantană mai groasă. Eu de data aceasta am copt-o in formele de brioşe şi am adaugat vişine de la congelator. Cu tot cu gheaţă, ceea ce mi-a dat mari probleme, am copt-o două ceasuri pană s-o dus apa respectivă! Dacă aveţi timp sau dacă n-aveţi timp, nu faceţi ca mine! Asteptaţi să se decongeleze fructele, apoi lăsate la uscat pe hartie absorbantă şi adăugate în prăjitură.


Compoziţia aceasta este suficientă pentru cele 10 forme sau pentru o tavă de 20x30. Nu creşte foarte
tare, probabil are nevoie de mai mult praf de copt, dar este cremoasă, nu foarte dulce şi chiar aduce mult cu negresa cea originală.

Aici am pozele de pe 19 noiembrie, de la ziua mea, cand toată lumea se dulcea cu prajitura Kinder, iar eu, deşi de o lună- două mi-s cu gandu' la ea, am respectat postul cu prăjitura aceasta.
Diferenţa este că la final am adăugat într-un sfert de compoziţie cacao, exact ca la chec, apoi am unit cele două compoziţii (două sferturi fără cacao, un sfert cu cacao) în tavă.

Salată de post

Pentru că este perioada cu postul, duminică am pregătit o salată de legume cu maioneză din pufuleţi. Nu-mi plac mie în post improvizaţiile de la produsele de frupt, adică şi cozonaci şi carnaţi de post, dar uneori sunt binevenite! În perioada aceasta se manancă foarte mult peşte, nu este prea greu de respectat nici cu salată, nici făr' de ea!



Pentru maioneză am folosit o mană de pufuleţi, cateva linguri de ulei şi muştar.




Pufuleţii se stropesc cu apă şi se pasează pană se obţine un terci, nu foarte lichid. Apoi se freacă această compoziţie cu ulei, se adaugă zeamă de lămaie şi muştar după gust.








Sau tot o maioneză de post se obţine dintr-un cartof fiert, trecut prin răzătoarea mică, apoi frecat cu ulei ca şi la maioneza cu ouă.
















Eu am folosit ca legume : ţelină, linte,păstarnac, fasole verde, morcov, toate fierte şi date prin răzătoarea mare(la care a fost cazul). Pentru gust am mai folosit ardei capia şi ghebe de la oţet, un castravete murat şi usturoi.
Peste toate acestea am adăugat maioneza şi gata!


















Delicioasă salata aceasta cu maioneză şi usturoi, tocmai de aceea spuneam că n-o prefer in această perioadă de nerăsfăt culinar, dar cum postul chiar ar trebui sa fie cu bucurie, poate că se aprobă şi aşa!

Coş din ciocolată şi bomboane cu lapte praf

Pe 17 noiembrie am pregătit un desert cu zaharină pentru unul dintre taţii mei. Cum am fost extrem de mulţumită de reacţiile Mihaililor la primirea darurilor ciocolatoase, am recidivat tot cu bomboane şi coş din ciocolată, de astă dată fără zahăr, pentru diabet.

Am folosit identic cantităţile şi modul de pregătire de la coşuleşul din ciocolată Primola şi cel de la bomboanele cu lapte praf. Diferenţele au constat în ciocolata Milka Diat (a înlocuit ciocolata cu zahăr) şi zaharina (pentru îndulcirea bomboanelor).

Pentru coşuleţ am folosit o ciocolată Milka Diat, mi-am dorit şi una albă, dar din experienţele anterioare când am avut multe necazuri cu ea, am renunţat la gând. Exact procedura cu răzuire ciocolată, topire în apă caldă, decorare castron înfoliat am urmat-o şi acum.

După lăsarea la rece pană se întăreşte bine ciocolata, răsturnăm pentru a scoate vasul folosit ca bază, apoi cu atenţie desprindem folia şi gata coşul!
 

Pentru bomboane, am reuşit să le fac mici!, am folosit 100 gr unt pe care l-am bătut spumă cu o linguriţă de zaharină lichidă, am adăugat 100 gr lapte praf, o lingură alune măcinate, o lingură fulgi de grâu, esenţă de rom, un praf de nes. Din jumătate am făcut bomboane pe care le-am tăvălit prin nucă de cocos, restul le-am trecut prin jumătate de ciocolată topită cu o lingură de lapte dulce.

Din aluatul început cu 100 gr unt, am avut în final 25 de bomboane.

"La mulţi ani, Emilian!"