▼

luni, 11 decembrie 2023

AUDIȚIA

11/31 ➤ Provocarea lunii decembrie 31 de povești pentru 31 de zile.


De ce astă carte

Sunt mare fan Ryu Murakami. La ce-am citit de la Haruki Murakami în ultimii ani, pe Ryu l-aș cocoța mai sus, mult mai sus. Dacă la Haruki Ăl Mare nu prea mai e nimic de citit și cumpărat, la Ryu mai sunt, slavă Cerului, încă multe!

Audiția fu cumpărată în martie, citită în aprilie și rezervată proiectului special din decembrie. Pe fișa de lectură n-am scris decât 03.04.2023,  vacanță la bunica, 5 steluțe. C-așa complet mă cuprinde scriitorul acesta, de-n timpul lecturii uit cu totul că va urma ș-un text să defileze cândva. 

✔ Un clasament totalmente subiectiv al volumelor citite până acum din opera lui Murakami Ăl Mic:

5. Albastru nemărginit, aproape transparent - am scris despre roman în 2015,  AICI. Este cartea cu care a debutat în 1976 la un concurs.  Peste trei ani a și ecranizat-o. 

4. Piercing - am povestit AICI despre prima mea întâlnire, în 2014,  cu Ryu. Pe atunci nu-i puteam citi scriitura cu ochii larg deschiși. Dar m-am antrenat un deceniu pentru asta. 

3. Hituri celebre din epoca Showa o ajuns la mine în 2017, AICI spovada. Deși în textul de atunci n-am lăudat-o la fel de mult ca pe primele două, deh, mă acomodam șocului, încă sunt imagini care mă bântuie și pare nedrept că publicul a lăsat-o la coadă. Îi fac eu acum dreptate la mine acasă.

2. În supa miso - Doamne, ce ușor i-am scris textul! Fu cartea lunii martie, ACI dedicația.  Nu există un autor pe lumea asta, o exista cu siguranță, dar n-o ajuns la mine, care să scrie mai dureros. 100 de pagini format mic, 200 or câte are cartea, Ryu azvârle pumni și nimerește doar locuri care habar n-aveai că pot fi atât de dureroase și de greu vindecabile apoi. 

1. Audiția


*****Ryu, dragostea mea

Ce de rău îmi pare că volumul nici nu-ncepe, nici nu se gată cu mărturisirile autorului privind facerea Audiției! 

Este o carte înfiorătoare, ca tot ce publică R. M., dar mai mult decât oricare dintre ele (mă raportez doar la cele deja citite) nu-i o carte pentru întâlnit prima dată scriitura lui Ryu Murakami. Nici nu-mi pot imagina șocul picării direct în Audiția. E atât de crudă și pentru mine care am ajuns cu ea la nivelul 5 și mănânc canalul de crime în toate zilele.

Audiția este povestea unui văduv, Aoyama.  Capcana o fost întinsă. Nu-i nimic speriecios. Aoyama și-o pierdut soția cu mai mulți ani în urmă, parcă șapte, din cauza cancerului. E încă trist, dar pentru că îmbătrânește înainte de vreme și la sfatul fiului său, decide să-și caute o nouă parteneră. Nu cred că are 40 de ani. Cum prietenii cei mai buni oferă cele mai bune soluții, Aoyama Shigeharu acceptă un casting. În fața paravanului se derulează audiții pentru un nou proiect cinematografic. Motivul real fiind în întregime ascuns: alegerea noii partenere pentru recăsătorire.

Cum Ayoama și prietenul cel bun or lucrat întreaga viață în industria filmelor documentare, castingul se bucură de mare popularitate și credibilitate.  Biletul câștigător, dintre mii de femei candidate,  îl primește Yamasaki Asami, o fostă balerină, extrem de atrăgătoare. Iară nimic teribil. 
Nu era fardată strident și părea să aibă o piele extrem de fină, fapt care îți dădea sentimentul că între sufletul și chipul ei nu era decât o distanță extrem de mică. De aceea expresiile ei faciale îți lăsau o impresie puternică.

Cum întoarce Ryu lumea firescului cu fundu-n sus, cum de viața plină de rutine confortabile devine iad? Nu poci zice, dar o face cu toți dracii, făr de jumătăți de măsură, pân la capăt. 

Sunt un om fascinat de rău. Citesc toate poveștile îngrozitoare cu credința că nu pot ei inventa pe cât o face viața. Adică oricât de terifiantă ar fi povestea din carte, sigur un om, nouăzeci, două sute, cinci mii ar umbri-o prin cruzimea faptelor lor reale. Pentru că șocul lecturii mi-i prin ăst filtru mult diminuat, mă pot concentra pe îndelete pe detalii. Este ceea ce mă uimește, clicul din secunda transformării și toate traumele de pân la el. Cred că-n asta constă excelența lui Ryu Murakami: surprinde cu măiestrie trăirile de la înger la demon, de la normal la nebunie. Și-și iubește personajele în egală măsură. Răufăcătorii îs iubibili, nu-i construiește doar din întuneric și demonic, ci domol cu multă lumină, apoi ceva umbre. Și nici nu-i execută în piața publică.  
A deschis ochii, luptându-se cu durerea. În clipa în care lumina i-a atins retina, i-a închis din nou, instinctiv. Simțea în același timp o durere în inimă. S-a hotărât să deschidă ochii extrem de încet, ca să-i obișnuiască mai întâi cu lumina orbitoare. A întredeschis ochii și a privit printre gene. De durere, a început să lăcrimeze fără să-și dea seama. Vedea neclar, atât propriile gene, cât și lumea de dincolo de ele. Genele întredeschise îi tremurau slab. Deschizând ușor pleoapele, și-a dat seama că inima îi bătea neregulat și foarte slab, dar pulsul i-a crescut când a realizat următorul lucru...
 
Despre steluțe

Pentru că nu-mi aminteam cum de Audiția nu fu la vremea ei Cartea lunii, am verificat acuș. O detronat-o cu greu o altă dragoste literară, despre care încă n-am scris. 
Grea misiune au autorii ale căror cărți sunt de 5 steluțe. Pornești următoarele lecturi cu așteptările pân la cer. Nu știu să numesc acum un alt autor atât de constant la nivelul cel mai de sus. 

Să călătorești potolit printre pagini, să admiri fluturași și floricele și să te izbească năprasnic trenul. Nu-mi doresc altceva de la o carte, ce experiență!

  • Audiția - Ryu Murakami, traducere din limba japoneză de Florin Oprina, Polirom, 2021, 195 pagini. 

_____________________________

➤ În 2023 am mai povestit despre:



Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele,  de n-aș fi atât de subiectivă:

*        cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;
**     volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut nicio emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;
***     cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;
****  scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;
***** cărți ce mi-or plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu