▼

duminică, 10 decembrie 2023

OTRAVA IUBIRII

 

10/31 ➤ Provocarea lunii decembrie 31 de povești pentru 31 de zile.


De ce astă carte

Din bugetul pe august pentru cărți mi-am comandat și două bucăți E.-E. Schmitt. Dorința este să întregesc colecția de autor cât or mai exista bani speciali. În octombrie le-am mutat din teancul necititelor și-ntr-o săptămână le-am gătat. N-aș zice că scriitura fu decisivă în isprava asta, cât mai degrabă subțirimea romanelor.  

Despre Elixirul dragostei deja am povestit. Taman când voiam să mă laud că măcar la un autor preferat nu împing restanțele în 2024, din grămada volumelor în așteptarea textului pentru blog urlă spre mine încă două titluri. Iertare! Am uitat de voi complet, chinuitelor! 


***** Patru povești mici ș-o sută de pagini

Patru adolescente și file din jurnalele lor culege Eric-Emmanuel Schmitt  pentru Otrava iubirii. Fragmente de viață în care toate întâmplările capătă conotații apocaliptice. Prietenia e veșnică, în jurul dragostei se învârt toate gândurile și nefaptele. Nu există jumătăți de măsură și nici tonuri cenușii. 

Primul personaj intrat pe scenă este Julia.  De mic copil în contact cu teatrul, cu o tentativă eșuată de sinucidere, făr de încredere în sine, Julia reușește să-și împlinească o dorință uriașă: va fi Julieta în piesa de teatru a școlii. Și mai există Terence în lumea complicată a Juliei. 
…să știi că lumea este plină de mii, de milioane de băieți ca Terence, și asta pentru că noi, fetele, îi creăm, și permitem ca bacteria unei priviri să intre între noi; pe urmă, boala își urmează cursul, ne pierdem mințile, îl împodobim pe băiat cu tot felul de calități sau lauri și ne convingem că fericirea, salvarea noastră trece prin brațele lui.

Adolescenta ce poartă tricoul cu numărul 2, în ordinea intrării jurnalului , este Raphaelle.  Foarte populară și foarte singură. 16 ani. Cu abilități de mic detectiv,  premianta școlii, a distracției și citatelor din Shakespeare. Și mai există Terence în lumea complicată a Juliei. 

Încercam să văd ce efect am eu asupra celui care mă întâlnește. I-aș fi plăcut lui Terence dacă m-ar fi cunoscut înaintea Juliei? Eram copleșită de emoții, agitată de tot felul de gânduri ciudate, care se năpustesc pe o ramură de copac, și apoi își iau din nou zborul.


Anouchka, al treilea personaj. Părinți despărțiți, forme ale corpului ce o iau razna, vină, un frate de 12 ani și prietena acestuia, piese din universul Anouchkăi. 

Am un tată gay, o prietenă gravidă, un prieten în arest, colegi care bagă droguri sau alcool în fiecare sâmbătă și pe mine mă ceartă mama că mi-am făcut o pată pe blugi. Să te împuști, nu alta. N-o să-mi întemeiez niciodată o familie…
Cea din urmă intră  Colombe. E îndrăgostită de Lucas, un tip care are deja o relație cu o altă fată, Vanessa. Cred că-i cea mai tulburată dintre toate. La fiecare dintre fete se pot identifica cu mare ușurință câteva traume: traiul într-o familie disfuncțională și relațiile toxice cu părinții, lipsa spațiului securizant și stima de sine scăzută la cote de avarie. Deși cel mai mult m-am identificat cu ea, preferata mea este Anouchka. 

M-am culcat cu Hugo. Da, știu, nu sunt deloc coerentă, fiindcă eu îl iubesc pe Lucas și oficial sunt curtată de Mehdi. Cu toate astea, am făcut sex cu Mehdi. N-are importanță. Ei, de fapt, are. Prima dată are multă importanță; dar Hugo nu are.

Scriitura lui Eric-Emmanuel Schmitt e aceea dintotdeauna: compasiune, natura umană în lumină, umor tonic, găsirea sensului în urma unor greșeli distrugătoare, optimism la toate încheieturile, drag de personaje și lipsă de verdicte. Ce se poate întâmpla dramatic între cele patru fete în perioada-n care dragostea-i doar pe viață și pe moarte, făr de nivele intermediare, nu poci zice.
 
Jurnalul Anouchkăi
În orice persoană apropiată se ascunde un străin gata să iasă la iveală. 
Din tata a ieșit la suprafață un tip căruia îi plac bărbații. Din mama, o scorpie. Din Augustin, un delicvent. Te bagă-n sperieți...
Mă-ntreb cu groază ce-o să iasă din mine într-o bună zi. 
Fiecare crede că se cunoaște foarte bine și, când colo, nu distinge decât o siluetă în depărtare. Și constată că apropierea e periculoasă. Aparența și istoria noastră anterioară constituie paravanul în spatele căruia se ascunde necunoscutul.
Eu speram că maturizându-mă voi ajunge să fiu eu însămi. Dar dacă voi deveni altcineva? 

De-ncheiere, care-mi fu apucătura dintâi? Să centralizez intervențiile filelor celor patru jurnale. Rezultate finale, nu musai și corecte: Julia - 12, Raphaelle - 22,  Anouchka - 24, Colombe - 27, SMS-uri - 3, articole de ziar - 2. 


Despre steluțe

6/12 ➽ Cartea lunii octombrie: Otrava iubirii. 
 
Mi-o făcut cartea asta o poftă să-mi recitesc jurnalul din adolescență. Adică ce-o mai rămas după ce o trecut Marie Kondo prin cutia cu amintiri. Posibil doar un vocabular micuț, portocaliu. Și mi-o amintit și de prieteniile mele veșnice. Zâmbesc pentru că și noi eram patru. Și tot cam pe la vârsta protagonistelor lui Schmitt drumurile ni s-or despărțit. Sunt foarte reale fetele Otrăvii și conexiunile sunt ușor de realizat. Cotloane prin care n-am mai umblat de decenii: adversitatea pe care o manifestam pentru băieții prea cuminți, prea politicoși, emoțiile cu pilula de a doua zi, găștile pentru care inventam adevăruri doar pentru a fi integrată, dorul, relația inexistentă cu ambii părinți și aproape invizibilă cu ambii frați, eticheta de fraiera clasei doar pentru că-mi plăcea să învăț și să citesc. De mi-ar fi ieșit în cale în adolescență n-am habar cât de mănușă mi s-ar fi potrivit limba în care-i scrisă, acum Otrava iubirii sigur fu redeșteptarea unor emoții ce n-aș fi pariat că mai există. 

Azi nu i-aș mai acorda 5 steluțe. Dar îmi amintesc încă bine starea febrilă în care am terminat cu două luni în urmă cartea. Emoția celor două ore în care capătul nu-l intuiam. Că deși pe televizor era o semifinală pe care-mi doream s-o văz, am sacrificat-o pentru  Romeo și Julieta. Poate că n-are profunzimi, că personajele nu-s suficient încadrate, că-i doar o broșurică, dar tocmai că-ntr-o sută de pagini, multe dintre ele mai mult goale, s-o pus în scenă o piesă plină de tragism, zic că-i o reușită. Bașca mi-o amintit de un caz real, dramatic de pe canalul de crime. Ar însemna să divulg finalul cărții, dar e un episod care-ar merita scris ca un mare semnal de alarmă în epoca Facebook și tehnologii înlocuitoare de întâlniri față-n față. 

  • Otrava iubirii - Eric-Emmanuel Schmitt, traducere din franceză și note de Liliana Donose Samuelsson, editura Humanitas Fiction, 2016, 135 pagini. 



_____________________________

➤ În 2023 am mai povestit despre:



Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele,  de n-aș fi atât de subiectivă:

*        cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;
**     volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut nicio emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;
***     cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;
****  scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;
***** cărți ce mi-or plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu