Caietul Mayei - Isabel Allende

     Am pus pe lista de dorinţe Caietul Mayei*  la începutul anului cân' s-o publicat topul cărţilor citite de bloggeri şi volumul acesta apărea pe primele locuri. Cum la Real în vremea aia era vro treizeci şi cinci de lei, am tot lăsat-o în aşteptare pân la lichidarea lu’ hipermarket când am găsit-o cu câţiva bănuţi, n-am habar amu câţi. Deşi lista mea în aşteptare  e lungă, p’asta am sărit-o direct în fruntea ei pentru că tot citeam ce grozave-s cărţile Isabelei Allende. O fi scris una mai slabă şi pe aia am nimerit-o io. Îi anapoda să încarci începerea citirii unui volum cu aşteptări uriaşe, căci dezamăgirile sunt pe măsura înaltelor speranţe, dar io una nu mă poci abţine, deşi nu-i prima carte la care pătimesc astfel.

       Am citit-o imediat după Şoseaua Căţelu 42 – aici am scris pe zambetania cât de tare m-o zguduit în rărunchiuri -  şi deşi  e mai literară, mai închegată în detalii şi complexitate,  nu m-o prins deloc povestea Mayei care,  ca şi Alina Nedelea,  e crescută de bunici,  se droghează, vinde sex.  De citit însă am citit-o cu plăcere, numa că nu m-o răvăşit, nu m-am trezit noaptea să văd cum se continuă poveştile, n-am bocit, d’astea ce trebe la mine bifate pentru trecut pe liste cu de recitit cândva.

Şi pentru că toate cărţile mele de anu ăsta îs despre vindecare, despre pelerinaje către sine, cam aşa e şi asta. Adolescenta Maya Vidal, de pe undeva din California, ajunge printr-o serie de decizii teribiliste taman o mână dreaptă de cap mafiot. Se dezvăluie în planuri sincron de timpi diferiţi un bunic de poveste, Popo, aşa ca o icoană călăuzitoare, de or exista d’ astea, o bunică, Nini,  ce trăise mai mult decât o iubire desăvârşită cu bunicul cel de poveste, un tată parţial absent, o mamă vitregă cu oarece implicări, un prieten de bunică, Manuel Arias,  şi apoi de Maye şi alte încurcături ce se vor lumina pân la capăt.

Salvarea ce-i este rezervată Mayei taman în Chile, sătucul Chiloe,  e un plan al poveştii captivant oarecum prin diferenţele ce le ascunde însăşi capătul lumii. E planul care mi-o salvat cartea, locurile făr de  progrese, tehnică  şi chiar civilizaţie, oamenii  făr de ritm, poveştile lor de nepriceput azi pe criterii de morală, toate astea sunt creionate minunat.

E scrisă cu mult umor şi ironie,  de nu porneam cu ea deja aşezată pe un piedestal, chiar nu mă dezamăgea deloc.

Nu mi-am notat decât două fragmente spre recitire. Nu-l reiau amu pe cel de la gemul de roşii, da, în cartea asta am găsit una dintre reţetele care mi-o născut o nouă fixaţie culinară, nu că aş fi dus lipsă – aici e pe blog povestea Mayei despre gemul de roşii.

… Fericirea e alunecoasă ca săpunul, îţi curge printre degete, dar de necazuri de poţi agăţa zdravăn, sunt ceva aspru şi dur… pag. 115

De-mi mai pică făr de bani vro carte semnată de Isabel Allende o citesc, de nu, nu!

* Caietul Mayei - Isabel Allende - Humanitas Fiction, 2013

------------------------------------------
Şi amu olecuţă de Moş Nicolae:

- Bunicu, sper să-ţi placă prăjituroasele ce încerc a ţi le trimite în ceruri, asta de-oi găsi mesageri după prânz,  când oi catadicsi să mă deplasez în afara căşii. Eu oricum nu ţi le mănânc pe postoase, am gugulufi umpluţi păcătos pentru dietă.

- Moş Nicolae, mulţumesc că mi-ai adus aparatu de bomboane pe băţ pe care mi l-am cumpărat ieri de la Kaufland cu douăşcinci de lei şi pentru îngăduinţa cu care ai privit faptul că mai am o formă pentru bomboane băţoase nefolosită acasă şi pentru că n-ai râs când ţi-am zis că-i musai necesară încă una să nu mă găsească cele comenzi nedotată! Deci, chiar mulţumesc, am încredere că-i transmiţi lu' Moş Crăciun ce aşteptări am de la el!

----------------------------
Şi amu rezumatu pentru S.,  care-mi zice că scriu în fraze prea lungi şi d' aia mă citeşte pe diagonală:
Unu e despre o carte ce nu mi-o prea plăcut tare la citire, dar la scriere cam da.
Iară doi e despre daruri în ceruri şi pe pământ de la Moş Nicolae.
Tot lung e?!
O carte, salam de biscuiţi, minigugulufi.
Tot lung e?!