marți, 12 octombrie 2010

Mere coapte in foietaj


 Pentru că la sfârşit de săptămană vremea a fost urâtă, am pornit de la mere coapte şi am ajuns la o minunăţie dulce, poate placintă cu mere, da'i cam mult zis!
Iubesc în casă mirosul de mere coapte cu multă scorţişoară când şi afară plouă, plouă!
Bucuria aceasta nu este depăşită decât de momentul cu dovleac copt şi afară ninge, ninge!




După toate aceste vorbe de prisos începem cu:
* 10 mere
* 1 pară
* 1 gutuie
* un praf de scorţişoară
* un cub de unt
* 1 pachet zahăr vanilat
* 1 pachet foietaj
* 1 gălbenuş
* 2 linguri de lapte

Continuăm cu:

* merele tăiate jumătăţi se scobesc de sâmburi şi cu linguriţa încă puţin pe lângă
* para şi gutuia se curăţă şi se dau pe răzătoarea mare (eu le-am tăiat cubuleţe, dar s-au cam uscat la copt!)
* în fiecare jumătate de măr se pun zahăr vanilat, unt, amestec de pară şi gutuie, scorţişoară




* foietajul dezgheţat se taie fâşii, cam de 3 ori mărimea jumătăţii de măr, astfel încat în momentul în care la jumătatea fiecărei fâşii de aluat aşezăm mărul, să putem acoperi lateralele acestuia cu aluat. Eu am prins cu scobitoarea lateralele aluatului de jumătatea de măr.Pozele arată mai limpede decât explicaţiile mele pline de vorbe cum se face ingineria.





* fiecare plăcintuţă se aşează în tava de copt şi se unge cu gălbenuş diluat cu lapte. Atenţie la faptul că foetajul creşte foarte mult, trebuie respectată oarece distanţă între ele (nu ca la mine)!
* se coc, eu le-am lăsat la foc mic aproape o oră, asta ca sa ma satur de miros bun!





Le-am servit cu smântână şi ciocolată, asta pentru că nu am avut frişcă, dar sunt extraordinar de bune şi fără.
Eu, de regulă, ocolesc folosirea foietajului, nu-mi place decât atunci când este cald, dar curios în combinaţia aceasta nu s-a întărit la răcire absolut deloc. Fug să verific pe ultimele nemâncate dacă am spus în totalitate adevărul!

luni, 11 octombrie 2010

Salată de iarnă
















În plină toamnă, o salată de iarnă! Oricum zilele acestea au fost iernoase, dar nu ele sunt motivul acestei salate, ci un caiet vechi de reţete găsit. Dacă aşa a fost ea botezată în original, cine-s eu să-i schimb numele?!



După cum se vede şi-n facsimil(oau, nici nu-s pretenţioasă!), pentru această salată este nevoie de:
- o ţelină - 250gr.
- un morcov- 100 gr.
- 3 mere - 250 gr.
- o jumătate rădăcină de hrean - 50 gr.
- 5 linguri smantană - 100 gr.
- 10 linguri maioneză - 200 gr.
- zeama de la o lămaie
- eu am adăugat o mană de conopidă fiartă şi 3 castraveţi la oţet




- legumele şi fructele(merele cu coaja) se dau pe răzătoarea mică(eu,ţelina am dat-o pe cea mare, rău am făcut!)şi se adaugă smantana, maioneza, lămaia, se omogenizează toate bine şi gata! Atenţie la oxidarea rapidă a componentelor!
O salată gustoasă, cu n posibilităţi pentru diversificare:porumb, peşte, gogoşari,paste.Din cantităţile despre care am scris,în final a ieşit un castron mare de salată,foarte spornică! Noi 3 zile am mancat din ea, unde-s vremile cand am terminat în două zile 6 borcane de zacuscă?!

Doamnelor şi domnilor, facsimilul!!!! Îs atat de încantată de caietul găsit că n-am vorbe să descriu, poate o să am fapte!

miercuri, 6 octombrie 2010

Gogoşari în oţet umpluţi cu struguri, ghebe, conopidă


Închei serialul ghebelor cu episodul oţetul, după zacuşti şi ghebe la sare, astăzi le împreunez pentru prima dată cu struguri şi conopidă.
Pentru un borcan de 5 kg am avut nevoie de:
- 1 l oţet+ 1 l apă - de se vrea mai slabă concentraţie se poate chiar 1 l oţet+2 l apă
- 15 gogoşari medii
- 1 strugure negru cu boaba mare
- 1 conopidă
- 1 morcov
- 1 rădăcină hrean
- 5 frunze de ţelină
- 200 gr miere
- 2 linguri sare
- boabe de muştar, piper










Pregătirea legumelor:
- bucheţele de conopidă 15 minute în apă călduţă cu sare, apoi clătite bine cu apă rece
- ghebele spălate, eu le-am dat într-un clocot(erau prea mari)
- gogoşarii curăţaţi de seminţe pentru umplere
- morcovul tăiat rondele, hreanul curăţat şi tăiat în bucăţi, boabele de strugure desprinse de pe ciorchine, frunzele de ţelină spălate




- 1 litru de oţet + 1 litru de apă, 2 linguri de sare, 200 gr miere, boabe de muştar şi piper, frunze de dafin se pun la fiert.






La primul clocot se adaugă pe rand gogoşarii, nu-i musai, dar astfel intră mai uşor pe gura borcanului, după opărirea celor 15 gogoşari, eu am adăugat şi ghebele, mai bine nu (a inchis foarte tare la culoare lichidul)!



- fiecare gogoşar l-am umplut cu boabe de strugure, conopidă, morcov, ghebe
- în borcan am pus un rand gogoşari, un strat de conopidă, apoi iară gogoşari, un rand de struguri şi ultimul de gogoşari
- deasupra am adăugat bucăţile de hrean, ţelina, oţetul fierbinte şi capacul
- am acoperit cu o pătură borcanul pană a doua zi.

luni, 4 octombrie 2010

Zacuscă de peşte


La reţeta de zacuscă cu ghebe am adăugat peşte. Dacă la prima am reuşit într-un final să am ce poza, la această reţetă am ajuns la performanţa, ca in momentul în care o postez, să nu mai am nici un gram! Am avut 6 borcane de 400 gr., am salvat unul pentru poză. Restul de poze cu etape intermediare, iară sunt într-un fişier cu eroare. O să mă imbolnăvească aparatul foto cu pozele pierdute! Deci, reţeta mea de zacuscă pregătită pentru o iarnă lungă şi consumată in ziua pregătirii:
- 15 gogoşari
- 4 cepe
- 4 morcovi
- 1 kg. ghebe
- 300 ulei + 1 ceaşcă apă
- sare, piper, ghimbir
La acestea, adică exact zacusca de ghebe, am adăugat 4 bucăţi de macrou (750 gr).
Am urmat exact procedura de acolo, adică:
- gogoşarii - spălaţi foarte bine, copţi şi curaţaţi, apoi tocaţi. Nu i-am mai tăiat faşii, am crezut că pot face asta cu peştele. Gogoşarii tocaţi mărunt într-o pastă groasă, m-au determinat să renunţ la a folosi şi bulion de roşii
- ghebele - lăsate în apă călduţă cu sare 15 minute, pentru a se curăţa mai uşor, apoi spălate in 4-5 ape, fierte şi iară spălate bine, tocate.
- morcovul şi ceapa - călite în apă cu ulei.
- peştele - copt in folie şi dat prin maşina de tocat. Am tăiat o ceapă, un morcov, o roşie, un ardei iute, o jumătate de ţelină şi am umplut macroul curăţat.












Am rulat in folie de aluminiu peştele umplut astfel cu legume, 30 de minute l-am copt pe grătarul cuptorului,apoi i- am desfăcut folia şi l-am mai lăsat 10 minute la foc. L-am dat prin maşina de tocat, teoretic fără oase!











Gogoşarii, morcovul şi ceapa călite, ghebele şi peştele tocate, piper, sare, ghimbir, ulei le-am amestecat bine şi le-am pus in cuptor pană cand uleiul s-a ridicat la suprafaţa compoziţiei. Cu zacusca încă fierbinte am umplut 6 borcane de 400 gr., pe care le-am băgat în cuptorul cald pană a doua zi. Nu-i musai să fie şi ghebe şi peşte, eu am pornit de la jumătate de sac(mai am pentru o săptămană de reţete!) şi de aceea le-am folosit cand puteau foarte bine lipsi!
Gata! Cat de tare m-am străduit să fac poze frumoase nu mai scriu, dacă tot îs duse pe apa erorilor! Scriu doar că şi după ce am răsturnat pe pereţi întreaga cantitate de morcov şi ceapă gata călite rămăsesem zen, cand am salvat de la cădere în ultima secundă vasul cu zacusca fierbinte am crezut într-un Dumnezeu al zacuştelii, cand am văzut la descărcare că nu-i salvată nicio poză, după ce rămasă fără baterii am sărit in şorţ să cumpăr altele, mi-am pierdut cate puţin din zenul greu pus la încercare. Perseverez cu o nouă încercare zilele acestea, ce-i mai rău s-a întamplat deja, oare?!

vineri, 1 octombrie 2010

Aranjament floral - trandafiri


După cererea pentru decorul Juventus, aceasta este a doua mea realizare măreaţă, nu mai trebuie să accentuez că-s tare mandră, de cerere, nu de realizare (trandafirii tot cu "mijlocul" gol i-am făcut-pentru necunoscători, e de rău asta )!!!!!
Pasta roşie de lapte praf - 1 linguriţă miere, colorant roşu şi lapte praf cat cuprinde pentru a fi modelabilă.

Asemeni şi pasta verde şi gata! În total, nici 100 gr. de lapte praf nu am folosit(deşi o porţie de pastă am aruncat-o, am crezut că din roşu+violet obţin grena, a ieşit maron, altă dată de vroiam maron, obţineam toate nuanţele de grena!).
















Se va întampla ca şi după decorul Juventus, adică voi merge la targul indienilor pentru brăţară cu banii caştigaţi (se pare că am avut dreptate acolo cu previziunea asta), încă n-am pentru colier, dar peste jumătate de an, cand o să mă fac eu mare.........

La mulţi ani, Lumi 40!

joi, 30 septembrie 2010

Zacuscă de ghebe

                                                                                                                                                                                                                                  













       Am pornit de la juma' de sac de ghebe capatat o misiune de zacuşteală in mai multe episoade, pentru astăzi, primul, zacusca de ghebe din:
- 2 kg. gogoşari - 15 buc. medii
- 1 kg. ghebe
- 250 gr. morcov - 4 buc.
- 250 gr. ceapă - 4 buc.
- 250 ml. ulei - 1 cană
- 50 ml. apă - 1 ceaşcă
- 2 linguri bulion diluat cu apă
- 1 linguriţă sare
- 1 praf piper
Din aceste cantităţi, la final, am obţinut 4 borcane mici (400 ml) cu zacuscă.

Pregătirea:

* GHEBELE -











Pentru a uşura curăţarea şi spălarea ciupercilor,acestea timp de 15 minute se lasă în apă călduţă cu sare. Apoi, sub jet puternic de apă, se spală de 4-5 ori.
Se pun la fiert, acoperite cu apă, timp de câteva clocote.











După ce au fiert, se clătesc iară în câteva rânduri de apă şi se lasă la scurs.Scurse se dau prin maşina de tocat.


* GOGOŞARII




















Gogoşarii se spală bine şi se coc.
Pentru a se curăţa uşor de coaja coaptă (după scoaterea din cuptor) se presară sare şi se acoperă vasul câteva minute cu un capac.






















Se curăţă fără a mai fi spălaţi şi se taie în fâşii subţiri.
Atenţie la zeama lăsată în timpul curăţării, e foarte importantă, n-o risipiţi!


* CEAPA, MORCOVUL





















Ceapa se căleşte cu o ceşcuţă de apă şi ulei.
Morcovul se dă pe răzătoarea mică. Eu nu l-am călit. Se poate, de se vrea!











Gogoşarii copţi şi tăiaţi în fâşii subţiri, morcovul dat pe răzătoarea mică, ceapa călită, ghebele fierte şi tocate se amestecă împreună cu bulionul, sucul lăsat de gogoşarii copţi şi restul de ulei, sare, piper.











Se coace în cuptorul aragazului până când la suprafaţă se va ridica uleiul. 45 de minute la foc mediu a fost la mine.

                








Zacusca fierbinte am repartizat-o în borcane, pe care apoi le-am lăsat în  cuptor, iniţial 10 minute la foc, apoi până la răcirea cuptorului fără foc.
Am rămas cu 3 borcane până am terminat-o, unul s-a dus pe probe, apoi încă unul până să o postez aici, în aste condiţii tre' să mai spun cât este de bună?!
 Este o zacuscă dulce, de aceea dacă nu o preferaţi astfel, adăugaţi-i ardei iute sau mai mult piper.

miercuri, 29 septembrie 2010

Tot coincidenţe

Scriam despre coincidenţe că-n esenţă sunt doar impliniri de dorinţe arzătoare, astăzi depun mărturie că-i falsă practica aceasta!
La capătul de dincolo al numărului de telefon neagendat identific uşor vocea tremurată a dor şi accentul slab de neromancă:
- Doamna S.?
(Păi de-i cu domneală prietenă dragă, atunci domnie să fie!)
- Da' doamnă, ea este! Cum te cheamă pe tine de doamnă, că am uitat?! Claudiu parcă era iubitul, deci doamnă Claudiu sunt la dispoziţia dvs!
- Alo, doamna S.?!
(N-are pic de umor fata asta, ce insistă pe glumă dacă am recunoscut-o?!)
- Da, R. !Te ascult!
- Doamna S., vă contactez in legătură cu mailul...
- Da' l-am trimis acum o mie de ani, se vede că eşti foarte ocupată cu domnul cel nou!
- ..... mailul despre oferta de preţ....
( In mintea mea nu era nimic imposibil in faptul că avea o informaţie neştiută )
- Da, da, aşa! Continuă!
- Oferta noastră este de 2000 lei pentru intreaga lucrare!
- Deci, nu-i R. la telefon! Am crezut că-i o prietenă glumeaţă, iertare!

Amu' după astă păţanie ruşinoasă, e musai să mă suni R.!

Frenezia mea in a nega evidenţe este uluitoare! Să fie juma' de an de cand mai fu' una asemeni ăsteia, pentru a ajunge la o inmormantare trebuia să fiu luată dintr-o gară cu o maşină de un domn pe care nu-l mai văzusem de 3 ani. Ştiam că-i roşie maşina.
In faţa gării o maşină fix roşie, un domn cam grăsuţ pentru ce-mi aminteam eu că ar trebui să fie, da-n Spania poate oamenii se şi ingraşă, nu doar muncesc!
- Bună, G.!
Şi mă apropii a imbrăţişare.Domnul face un pas inapoi, oricum mă privea ca pe una aterizată din lună şi nu din tren!
- Aaaaa, nu ne pupăm c-o murit bunica?! Nu te-ai schimbat decat cu vro 20 de kile!
- Nu vă cunosc doamnă!
- Maria sunt G. şi nu m-am schimbat deloc!
Cred că s-a priceput ideea efortului depus să-l conving pe bietul om că-i G. şi că ştiu eu mai bine!
Nici in ăst caz n-o contat informaţiile de bază neprobate. Aveam de aşteptat juma' de oră dupa sosirea trenului, dar dacă il găsisem din prima secundă, de ce să am necertitudini?!

duminică, 26 septembrie 2010

Cozonac cu vişine şi prune

















Cozonacul acesta, deşi va fi cu foarte multe vorbe, este foarte uşor de realizat. O caruţă de vorbe, pentru că dupa multe poze pierdute, intr-un final am priceput că nu mai aveam memorie disponibilă in aparat! Le recuperez la viitorul cozonac, teoretic!
L-am dăruit unei doamne, foarte dragi mie, cum altfel?!,căreia nu am indrăznit să-i pregătesc un tort, din simplul motiv că are doar o cofetărie intreagă la dispoziţie!
La multi ani cu sănătate, doamna A60!

Este nevoie de :
- 500 gr faină
- 150 gr zahăr + 2 plicuri zahăr vanilat
- 4 ouă
- 250 ml lapte
- 25 gr drojdie
- 200 gr unt+ 2 linguri de ulei
- 500 gr vişine+ prune
- 50 gr alune măcinate
- 1/2 ciocolată neagră
- esenţă de rom
- 1 linguriţă sare

Etapele pregătirii:
- ALUATULUI









250 ml lapte dulce se fierb. Cu 5 linguri din laptele astfel clocotit se opăresc 2 linguri de făină şi se lasă la răcit. Separat, un cub de 25 gr drojdie se dizolvă cu alte 5 linguri de lapte călduţ şi o lingură de zahăr. Cand făina oparită se răceşte, amestecăm cele două compoziţii(făina oparită+drojdia inmuiată), presărăm o lingură de făină deasupra şi lăsăm la crescut.
Timp in care, 100 gr de unt, 100 gr zahăr+1 zahăr vanilat se pun la topit peste restul de lapte(250 ml fără cele 10 linguri folosite la maia şi alte două linguri păstrate pentru ungerea cozonacului inainte de coacere). Cand laptele este călduţ, untul si zahărul s-au topit, se adaugă 3 gălbenuşuri frecate bine cu o linguriţă de sare. Tot in perioada in care maiaua creşte, 2 dintre albuşuri se bat cu 2 linguri de zahăr spumă tare.

Pregatirea aluatului de cozonac: intr-un vas se toarnă cele 500 gr de făină(din care am luat 3 linguri de făină la pregătirea drojdiei), adăugăm peste ea maiaua, care şi-a dublat intre timp volumul, crema de lapte, unt, zahăr, galbenuşuri şi spuma de albuşuri. Toate acestea se framantă bine pană cand aluatul se desprinde de pe vas şi nu se mai lipeşte de maini. Eu amestec la inceput toate cele de le spusei pan' amu' cu instrumentul de sfăramat cartofii la piure, apoi cateva minute cu mana. Depinde foarte mult de calitatea făinii, de drojdie, mi s-a intamplat să nu mai fie nevoie să-l framant cu mana decat pentru a-i da o forma oarecare. Mai mult de 15 minute nu l-am frămantat niciodată. Este important să fie cald in camera in care se pregăteşte, ingredientele să fie lăsate inainte cateva ore să ajungă la temperatura camerei.











Aluatul se lasă la crescut, de-s toate condiţiile indeplinite, poate dura tot 15 minute. După care se imparte in 12 bucati, ce mai pot fi lăsate la crescut pană la modelarea finală. Eu le las sub forma de chifle cată vreme pregătesc crema. Sau pot fi impărţite in doar 3 chifle mari si impletite intr-un cozonac ce poate fi copt in tava clasică sau o singură bucată ce va fi umplută şi apoi rulată.

- PREGĂTIREA CREMEI, FRUCTELORCat timp aluatul creşte, pregătim fructele, vişinele fără samburi şi prunele tăiate sferturi - se lasă pe prosop de hartie la scurs. 100 de grame de unt se mixează spumă cu jumătate de ciocolată topită, 50 gr de alune măcinate. Cele 2 albuşuri rămase se bat spumă tare la randul lor cu 1 zahăr vanilat şi 2 linguri de zahăr.Cele două compoziţii(albuş+unt) se omogenizează bine şi se adaugă esenţa de rom.

- PREGĂTIREA COZONACULUI PENTRU COPT










De regula etapele acestea, cat timp creşte maia se pregăteşte aluatul, cat creşte aluatul se pregăteşte crema, se succed fără timpi morţi intre ele si fără a fi nevoie de aşteptat cu orele. Se poate şi aşa de se vrea, eu am lăsat aluatul la dospit şi 3 ceasuri, timp in care m-a cucerit un film. Bine că nu erau in cuptor!! Nu a fost niciodată musai să respect o regulă de aşteptat un ceas dospitul, oricum il mai las la crescut şi cand il impart in bucăţile ce apoi vor fi modelate, mai aştept să crească şi după ce il pun in tava de copt, este vreme suficientă pentru asta de-a lungul etapelor, pentru a nu fi nevoie de ceasurile lungi de care tot incerc să zic!
Din cele 12 chifle, pe rand am intins dreptunghiuri, ovaluri, ce-au vrut ele sa iasă, la un capat le-am pus cate o lingură-două de cremă, peste care am adăugat in rand vişine şi bucăţi de prune. Le-am rulat şi le-am pus in tavă unele langă altele, unele peste altele.
Cred că important aici este să fie intinse cu mana pe o suprafaţă unsă cu ulei (cele 2 linguri iniţiale) şi chiar invartit puţin ruloul să mai iasă din aer (la final nu va avea găuri intre aluat şi cremă), capetele să nu aibă cremă şi să se desfacă, apoi să curgă la copt. Dacă este spaţiu in vasul de copt nu-i problemă. La mine a fost pentru că pană la cuptor vasul era plin ochi de colăcei, in timpul coptului vr'o 2 s-au desfăcut cu totul, unul aterizand direct pe uşa cuptorului! Am uns cozonacul crud cu un gălbenuş bătut cu 2 linguri de lapte. Eu l-am copt in vas yena dat cu unt şi tapetat cu făină. De la 30 de minute, trecand prin 45, 60 au fost cozonaci pe care i-am copt şi 90 de minute. Aceeaşi reţetă, aceeaşi cantitate, acelaşi aragaz!















Dupa coacere l-am uns miere topită in lapte, l-am acoperit cu hartie de copt şi prosoape şi l-am lăsat la răcit.
Aici l-am dat cu zahar pudră doar pentru că, pe ici pe colo, nerulate bine capetele s-au desfăcut şi au curs fructele.
















Pană acum il făceam umplut doar cu vişine, după ce am mancat o placintă simplă delicioasă cu prune, am combinat vişinele cu prune. La anu' tre' să-l incerc cu multe caise! Toţi cei care-l gustă işi imaginează că am muncit zi lumină la el, spre deosebire de torturi, pe care doar noaptea am găsit vreme să le pregătesc, cozonacul chiar il fac cu grabă şi cu eşecuri mult mai puţine!Mai complicat este să postez reţeta! De regulă, neajunsurile sunt de genul: uit sarea (eu nu folosesc deloc sare cand gătesc pentru familie, e o lipsa detectată instant de către cei care nu sunt astfel obişnuiţi) sau nu e suficient de dulce(tot din obiceiuri culinare de familie şi asta).
Acesta a fost un cozonac pentru dăruit, deci reţeta are şi zahăr şi sare in cantităţi suficiente, incercaţi-o făr' de suplimentări !
Tot la erori, fie pentru că nu am vase potrivite, fie pentru că dintre cele pe care le am nu le folosesc pe cele corecte, de multe ori cozonacul inainte de cuptor este crescut deja cat tava si fireşte ca-n cuptor va creşte şi se va coace pe langă tavă! Da' nu'i necaz mare ăsta, abia află şi vecinii pe motiv de miros cert ce pregătesc!




joi, 23 septembrie 2010

Binecuvantare










     N-am nici o credinţă pe lumea asta, de aceea pentru mine oamenii care cred cu tărie in ceva sau Ceva sunt frumoşi instant.
    Domnul despre care scriu era urcat pe piedestal cu mult inainte de fapta ce l-ar incadra musai acolo. Un bunic după vorbă, după port, care după 40 de ani de căsnicie a rămas singur."Era frumoasă bunica?"/"Avea suflet mare şi m-a iubit uriaş!", deci tare frumoasă tre' să fi fost!

     La 70 de ani, chiar spre 80, a intalnit o doamnă. Care a fost prima grijă inainte de călcarea pragului ei?! Binecuvantarea de la preotul satului şi cununia religioasă, pentru mine intamplare mai frumoasă nu există! La 50 de ani după o primă căsnicie, o a doua sub pecetea certitudinii că sfarşitul este la farame de timp, dar că şi pentru 50 de ani şi pentru 50 de zile este musai cununa, incredibil firesc!