JURNAL DE NEȘOFER #4

✔  Prima filă a lui Dacă și eu pot, apăi nu există nu se poate este AICI, a doua îi ASTA, a treia e ACI.

⧪

Nu erau programate noi dări de seamă în ăst Jurnal, dar abia am venit de la conducere și mi-am amintit de niște vorbe. G. m-o-ntrebat puțin amuzată și mult îngrijorată dacă exagerez faptele când le scriu. Așa că abia aterizată în fața laptopului, după un drum de 30 kilometri în afara localității și o săptămână plină cu ore de conducere, raportez:

• Am condus pe lângă mașina școlii alte două. Pe a treia am refuzat-o. Merțili nostru e prea lat și ulița prea îngustă. 
• Am condus pe coclauri mașina unui prieten (tinere, mulțumesc!) și mi-a plăcut grozav. De luam puțin piciorul de pe ambreiaj îmi murea motorul și doar asta am făcut o săptămână: am omorât motoru' omului și m-am ales c-o durere de ambreiaj crâncenă. Tot am încercat să țin cu putere contra, el a tot revenit cu o forță mai mare decât a mea. Am uitat: ș-am șters parbrizu cu prosopu că nu funcționau ștergătoarele pe-o ploaie torențială. De câteva ori cocoțată în vârfuri de deal îmi fu teamă să cobor pante abrupte și acolo am schimbat șoferii instantaneu.
• Cea de a doua îi Măzduța noastră în care n-am mai urcat din prima zi. Fu o  bucurie să constat că am progresat puțin după 20 de ore. N-am mai fost speriată de bombe, garduri, oameni. M-am oprit într-o altă mașină, dar eram relaxată și conștientă. 
• Orele-s aproape gata, traseul e probabil pe la fine de iunie, deci urmează distracție cu alte mașini și pe alte drumuri. 
• Dacă nu v-ați mai prosti ați fi un șofer impecabil îmi mărturisește instructorul ușor exasperat. Ca să mă prostesc ar însemna să fiu deșteaptă și nu-s, nu?
• Dacă ați aplica în practică toată teoria pe care o știți atât de bine nu am mai avea probleme de niciun fel, continuă omu aproape sfârșit de energie. Păi în practică nu știu întotdeauna toate pedalele, dară priorități, draci, laci...Cât am încurcat săptămâna asta accelerația cu ambreiajul n-am adunat în toate primele ore la un loc. 
• În seara asta într-o intersecție cu semafoare mi-o zis că nu m-am încadrat bine și atunci am cotit-o pe lângă, adică pe contrasens. El săracu se referea c-am luat virajul prea scurt...
• Ș-apoi la următorul semafor pe roșu mă jucam cu degetele pe volan și m-o-ntrebat când am de gând să opresc claxonul. Îl atinsesem din greșeală, dar am fost sigură că nu-i de la noi zarva.  
• În fiecare zi la trecerea pe altă bandă m-am dus hotărâtă într-o mașină aflată-n mers pe banda aia. Efectiv nu le văd. Nu le zăresc nici când ies pe un drum principal. La un moment dat instructorul îmi arăta cu ton ridicat oglinda în care să mă asigur. El avea degetul spre cea din dreapta, io o analizam pe cea din mijloc și-i tot ziceam că văz o capotă.
• În ziua-n care o dat verdictul că voi avea nevoie de foarte multe ore suplimentare am vrut să renunț. Apoi mi-am amintit că-mi plătește frate-miu școala, deci 20 de milioane îs tot atâtea cât 30 și m-am relaxat, dar întâi am bocit.
• M-a-nduioșat o propunere până la lacrimi și eu boceam deja.  Mă înfurie momentele în care nimic nu-mi iese și nu-nțeleg deloc de ce tre să fac eforturile astea care nu-s pe măsura mea. Atunci mă-nec în deznădejde și nu mă mai scoți nici cu macaraua. Ș-atunci îl aud empatic: vreți să mergem să vedem un Cupăraș  albastru care-i de vânzare? Am râs cu lacrimi de plâns când i-am zis mucindu-mă că eu vreau unul roșu. 
• În ultimele două zile n-am mai reținut direcțiile pe care mi le cere. La un moment dat o și renunțat ș-o zis să mergem doar pe unde vreau eu. Atunci am ajuns într-o livadă ș-o cale ferată făr de trecere. Când m-o scos de acolo, l-am întrebat de pot da examenul mâinile mele cu picioarele lui, o zis că nu, dar  l-am rugat să se mai gândească de nu vrea să-i stric palmaresul (în trei luni nu i-o picat niciun învățăcel traseul în condițiile în care promovabilitatea este sub 20%).
• De aș da traseu cu instructorul aș lua examenul? l-am întrebat într-o doară. Cu milițianul poate va fi o șansă, cu mine niciuna! 
• Când aud: atenție la ambreiaj, schimbați viteza, luați curba strâns,  îmi vine să-i spun că eu îmi iau jucăriile și plec. Mă rezum să-i azvârl că n-am mâini și picioare pentru toate.
• Când îmi spune atenție la trecere știu că iară am trecut peste o zebră pe care n-am văzut-o. 
• Nici pietonii nu-i văz toți, dar la ăia de-i salvez,  de fericire omor motoru'. 
• Pentru că nu înțelege cât de imposibilă mi se pare conducerea, tot mă plimbă în mașină cu prunci. În mintea lui faptul că ei pot pentru mine ar trebui să fie ambiția supremă. Azi le-am zis tuturor că am telefon cu butoane și că n-am reușit în veci să folosesc unu deștept, sau neprost cum îi zicea Mouad, așa că s-o lase mai ușor cu gândirea pozitivă și alte porcării.
• Scriu cu încrâncenare, dar adevărul adevărat este că mă și distrez copios. Uneori îi aud gândurile pe care le mai scapă la volum mic: oare chiar să existe oameni incapabili să șofeze?! 
• Am avut ședințe de trei ore și încă nu-mi vine să cred cât de repede a zburat timpul în condiții de tremurat chiloții cu inima la gât. Nu-mi mai amintesc ce mi-o cerut într-un sens giratoriu când i-am zis să fie sănătos, dar eu nici nu mai știu cum mă cheamă.
• G., doar pe astea mi le-am amintit pe repede înainte.  

🔅Săptămâna viitoare am examenul teoretic și voi reveni atunci cu detalii despre ce am învățat, de unde, cât. Ca și la fila anterioară, n-am mai ajuns la cursurile de legislație, nu le-am mai prea văzut rostul. Dar mi-ar plăcea să merg cu o cutie de ciocolată la Profu' după ce trecu-vor toate.