DESPRE LUCRURILE SIMPLE (52) - DECI AȘA AR FI FOST DACĂ

• Provocarea 7 texte în 7 zile, episodul numărul 7. 

__________________
Se ia un borcan și sub capacul lui se depozitează pe bilețele toate fericirile anului. Sau se ia un blog și i se dă misiunea asta. Ia să mai completez c-o liniuță planul lui 2016/2017/2018/ 2019.

- exerciții de echilibru: a se identifica cel puțin o fericire în șapte zile curgătoare!

*

Doi prieteni buni, într-o călătorie foarte lungă și extrem de grea, departe de familii, arată uneia dintre gazde poze cu ființele pe care le iubesc. Primul, cu ochii în lacrimi și vocea gâtuită de doruri, identifică pentru martori în fotografie: fiica, fiul, soția. Cel de al doilea, ușor incomodat, forțând un zâmbet, mărturisește cu amărăciune: eu am doar un cal și un câine și-i arată la rându-i pe hârtia lucioasă.  Am empatizat pân la durere fizică cu stăpânul animalelor. Probabil și pentru că era unul dintre jucătorii mei preferați (cei doi făceau echipă într-un concurs pe care-l urmăresc cu mare bucurie), dar nu doar din ăst motiv. 

*

Mă tot perpeleam în bucătăria cea nouă. Îmi era foame, dar trei dintre vecinii juniori nu se dădeau plecați acasă și mie nici nu-mi trecea prin cap să-i invit la masă. Pân la urmă o trebuit: mă lua cu leșin. 

Așez masa pentru șase oameni. Nici de sărbători nu ne adunăm atât de mulți. Deși sunt făr de număr cele care nu-mi plac în camera asta, castronelele colorate și scaunele asemeni sunt chiar pe gustul meu. Copiii își iau în posesie câte unul din fiecare și așteaptă. Eu mă tot învârt pe lângă aragazul făr de butelie, nu pentru că nu vreau să împart supa cu ei, ci pentru că nu am polonic. Pân la urmă pun mâna pe o cană (tot colorată) și încep împărțirea frățească. Aveam 3 porții pentru 6. 

- Nu am mai mâncat niciodată supă la cană! se miră Noemi, singura fetiță dintre toți.
- Am uitat să cumpăr polonic îi răspund cu adevărul. 

Unul scoate toți morcovii, pentru celălalt sunt prea mulți tăiței, al treilea se oprește după două linguri pentru că m-am săturat. Noi cei trei ai casei nu ne oprim până nu-i castronul gol-goluț. Asta-i regula. 

- Cu ce te pot ajuta, Maria? îmi strigă de pe uliță, de dincolo de gard. 
Îi fac semn să ocolească pe la poartă și să intre. Eu nu am atâta voce. Îmi cuprinde mijlocul cu brațele și își așează capul pe șold.  Exact cum o făcea o fetiță la fel de frumoasă într-o altă viață.    
- Mama mi-a spus că mă fac de râs dacă vin să gust lasagna aia de ieri.  
- S-a copt foarte târziu aseară, dar ți-am păstrat, mă bucur că ai venit. Zic asta în timp ce gândul rostește vreo trei rugăciuni de mulțumire pentru că nu m-am înfruptat din ea așa cum îmi fu dorința.

- Tu ești supărată pe mine? mă întreabă în timp ce tăiem împreună dintre crengile adunate din grădină. 
- Sunt doar obosită, a fost o zi foarte lungă și foarte obositoare. Îmi îndes făr de vorbe răspunsul sunt supărată pe tot și pe toate. 
- Mai ai bezele sau fursecuri cu ciocolată?
- Nu, tot ce am copt s-a mâncat ieri.
- Tu chiar ți-ai găsit pasiunea, ce fericită ești!
- Sunt oarecum fericită pentru că am găsit-o, dar ți-am spus că le-am făcut pentru blog și că nu voi mai lucra cu dulciuri. 
- Eu tot cred că e foarte important că ai găsit-o. Norocoaso!


- Nu mai vreau să am niciun frate! îmi strigă plângând de după gard.
- Nu gândi așa! îi urlu deși n-am voce pentru asta. A. nu are niciun frate, așa ai vrea să fii?! 
- Dar mi-a furat bicicleta pentru care am învățat, el nu învață și uite câte vânătăi mi-a făcut pe picioare!
- Noemi, mai are nevoie de puțin timp, ai răbdare! O să vezi că va ști cum să se poarte cu tine și o să fie grozav să ai nu un frate mai mare, ci doi. 

O privesc prin fereastra camerei când vine de la școală, povestește ceva cu patos, poate chiar despre cât de fericită este că a putut să se îmbrace azi cu rochiță. O urmăresc cum lucrează cu B. în grădinița cu flori. Chiar de nu aud ce spune, știu. Cu ce mai pot să te ajut? este refrenul pe care este blocată de când am cunoscut-o în urmă cu o lună. Mă uit cum se joacă cu A. de-a bucătarii. Vine și îmi arată un puzzle pe care l-a terminat în 5 minute. În bucătărie taie un măr și pregătește o surpriză, am uitat pentru care dintre băieți. 

Stăm pe înserat în jurul farfuriei cu mici. Suntem atât de mulți încât mă mir că s-au găsit bușteni pentru toate fundurile. Mă gândesc că niciunul nu s-a spălat pe mâini. Din prima tură se termină toate chiflele mele coapte pentru o săptămână, poate și mai mult. 

E atâta zarvă că mă ia cu leșin. Toate ușile și întrerupătoarele au urme de noroi, fructe și ciocolată. O parte din jucării le-am văzut în grădină, uitate pe iarbă. Vreo două erau pe la poartă. Peste tot papuci aruncați. Televizorul merge, nu-i nimeni în fața lui. Un mușuroi de furnici deja s-a adunat la un gram de biscuite căzut pe hol. 

- Aș vrea să plece! mă văicăresc la B. Moment în care îmi amintesc de o amiază în care maică-mea mi-a gonit toți prietenii. Era ziua mea, dar se terminase pare-se programul. Colegul meu de bancă era nedumerit. Cum adică să plece? Ce am eu de făcut și nu pot face împreună cu ei?! Și prietenii tatei trebuiau să se care când spunea mama tam-nesam. Sunt atât de mult tot ce-am urât la mama în copilărie!

Astăzi este ziua a doi dintre cei patru. N-am vrut să mă duc. A venit B. să mă cheme i-am spus că nu vreau și cu asta basta, știe că nu are ce negocia la faza de sălbatică. Eram în bucătărie când a venit băiețelul.  

- Uite, chiar dacă nu vrei să vii, eu voi sta aici până când ai să vii! Și-a încrucișat brațele și-a ridicat un picior peste celălalt și s-a pregătit pentru veșnicie. 

- Nu vreau să vin, să socializez cu străinii este prea mult pentru mine azi! Aștept să se coacă pâinea și să mă întind în pat. Mă dor groaznic toate cele.
- Aoleu, fugi în pat, Maria!

- La mulți ani! Să vă distrați și povestim mâine!
- Nu contează cadourile important este să ne jucăm!

**

Încă o Provocare neabandonată înainte de final este o Bucurie. Mi-a fost mult mai ușor cu cele 7 texte decât în săptămâna celor 7 rețete, motiv pentru care nici nu-mi mai fac prea multe așteptări legate de dulcegării pentru Zambetania. 

Tot astăzi se sfârșește și săptămâna făr de zahăr. A fost mai puțin greu decât mă așteptam. Să vorbesc în fiecare zi cu bidonul de Pepsi poate te-oi gusta după 7 zile, mă mai gândesc, după o lungă perioadă în care l-am savurat în toate zilele (chiar îmi place!) nu credeam că-i posibil făr de motive de viață și de moarte. Am luat o gură, nu-i nimic grozav la el! Provocarea 7 zile făr de zahăr se transformă în doar sâmbătă ori duminică, la alegere, ai dezlegare la zahăr și de luni începe Ai 15 zile să termini 7 cărți. Pare imposibil în acest moment, dar oricât de puțin voi reuși să citesc tot va fi mai mult decât nimic. 

În arhivă:
48. Visării - cu trimiteri spre toate bilețele din perioada 2016 - 2018.
49.  Iubirea B. 

50. Animalul

51. Omuleții