Bezele cu aquafaba (rețetă de post)

În urmă cu trei,  patru ani (or fi trecut și mai mulți)  am încercat de vreo cinci ori bezelele cu aquafaba. Nici astăzi nu mi-au ieșit perfecte, dar presupun că motivul e legat de mocăiala pe care am avut-o pregătindu-le. Cât m-am plimbat  cu standul mixer în brațe tot căutând lumina potrivită prin grădini, bezeaua s-a-nmuiat. Tot o presupunere e faptul că de nu aveam un mixer mai puternic decât cel de mână, cu care le-am ratat în trecut,  n-aș fi reușit. Și nu pentru că nu este posibil, ci pentru că nu am  răbdare să aștept spumarea inițială după 15, 20 minute.

5-4-3-2-1-lansare!

INGREDIENTE (pentru 250 grame bezele):

• 150 grame aquafaba ( aquafaba este lichidul în care se păstrează năutul la conservă. Am avut o cutie Sun Food, năutul l-am blendurit pentru humus, zeama am folosit-o la bezele)
• 250 grame zahăr
• un vârf de cuțit vanilină pulbere
• un praf de sare (n-am gustat aquafaba, care probabil avea suficientă sare)
• colorant vișiniu pulbere și zahăr roșu - sigur că astea nu-s obligatorii, doar mi-o plăcut să mă joc cu ele

FACEREA

1. Am scurs lichidul din conserva de năut și am cântărit în vasul mixerului 150 de grame (în total erau 180). 
2. Am bătut la viteză medie aquafaba până s-a format o spumă. Arată exact ca albușul de ou mixat fără zahăr (este prima poză din colajul de trei). 
3. După zece minute de mixare am început să torn treptat zahărul cu vanilia. Moment în care am trecut pe viteză mare. Cred că am turnat în 5 tranșe, așa eram de încântată de bezeaua ce se forma deja (poza doi din colaj). Este gata când arată exact ca bezeaua cu ou, este lucioasă, are culoare albă și nu se mai simte granulația zahărului.
4. Am umplut un poș cu dui stea cu jumătate din compoziție și am poșat bezelele în tava acoperită cu hârtie de copt (i-am lipit colțurile cu bezea). Am avut 3 tăvi de 25x35 centimetri.
5. În jumătatea rămasă am adăugat colorantul pulbere și am urmat aceeași pași ca la bezelele albe.
6. Pe unele dintre ele am presărat zahăr roșu (l-am cumpărat de la Lidl, e un pachet cu vreo patru culori), peste unele albe am adăugat moțuri colorate, în general m-am jucat cum mi-o trăsnit. 
7. În cuptorul preîncins la 100 de grade am copt 2 ore bezelele până s-au desprins de hârtie. În laborator le coceam la 120 de grade un ceas ori mai puțin în funcție de mărime (pe cele din albuș căci d-astea n-am testat). 

Sunt foarte ușoare, ca toate bezelele. Când nu sunt coapte au un gust palid de năut, dar după ce se coc n-ar putea nimeni niciodată ghici că nu sunt cu ou.

Nu-mi plac bezelele, nu erau pe lista mea nici înainte, dar acum după un an de copt aproape în toate zilele, nici să nu le văz gustu. În schimb, tot după un an de urmărit la A. poșarea de bezele în toate formele, culorile, mărimile, îmi plăcu grozav să mă joc cu ele. Cred că le refac cu prima ocazie de humus doar pentru bucuria asta ( cu sirop fierbinte de zahăr după cum era rețeta la cofetărie).

Mâine ar trebui să revin cu o a treia dulcegărie de post. N-aș paria pe mine în ăst caz.