luni, 2 aprilie 2018

OAMENI SĂRMANI * DUBLUL - F.M. DOSTOIEVSKI


De ce astă carte
Am cumpărat-o de la un târg amintindu-mi că domnul care a scris-o a fost, cândva, prin facultate,  o mare dragoste de-a mea. Cum aveam începute două cărți imposibil de citit, de noiembrie 2017 zic, nici nu le mai pomenesc titlurile, mi-am aruncat ochii pe teancul necititelor sperând să identific o nouă carte salvatoare. Cele mai multe dintre volume erau rezervate pe lista lui 2018 pentru că le știam grozave și pentru că topul lui 2017 o neîndreptățit suficiente. Pân la urmă o rămas neterminată din anul ce trecu până-n zilele astea.
  • Volumul cuprinde două miniromane, Oameni sărmani și Dublul, scrierile cu care a debutat Dostoievski la 25 de ani,   respectiv 26. 

Oameni sărmani
Prima parte a cărții este o poveste epistolară. Cea dintâi scrisoare este datată cu aprilie și ultima e din septembrie.
  
Un domn, Makar Alekseevici Devușkin (cândva, poate chiar în viața asta, voi învăța limba rusă, până atunci doar mă delectez citind numele personajelor cu voce tare), simplu funcționar, în vârstă de 45 de ani, corespondează c-o orfană, ceva legătură de rudenie îndepărtată există între ei, Varvara Alekseevna Dobrosiolova,  de 17 ani, căreia-i devine tutore. Cei doi locuiesc în aceeași curte, dar bărbatul îi protejează reputația întâlnind-o cât mai rar și atunci la biserică. 

Iaca moduri de adresare și semnare pe care le-am savurat și care vorbesc făr de tăgadă despre direcția relației dintre cei doi. Se observă lesne care dintre ei este mai inspirat dulcegăros.
  • Neprețuita mea Varvara Alekseevna
  • Mult stimate domnule Makar Aleekseevici
  • Mult stimată doamnă Varvara Alekseevna
  • Prietenul dumneavoastră sincer,  Makar Devușkin
  • Prietenul dumneavoastră credincios dintotdeauna, Makar Devușkin
  • Draga mea Varenka
  • Dragul meu Makar Aleekseevici
  • Suflețelul meu, Varvara Alekseevna
  • Suflețelul meu, măicuță
  • Mult stimata mea doamnă Varvara Alekseevna
  • Servitorul dumneavoastră prea plecat, Makar Devușkin
  • Îngerașul meu, Varvara Alekseevna
  • Al dumneavoastră credincios din tot sufletul, Makar Devușkin
  • Neprețuitul meu prieten.
Fiecare dintre ei evocă întâmplări trecute, evenimente ale prezentului. Ca-n toate poveștile de mai târziu ale domnului Dostoievski, destinele celor două personaje sunt crunte și mai toate momentele îs dramatice. Iubesc poveștile acestea în care doi sărmani se iubesc, mor de foame, de frig, când zici că-s pe fundul prăpastiei se întâmplă încă o nenorocire și încă una. 
...când am aflat că nu aveți niciun ban, că dumneavoastră, când ați aflat din întâmplare de starea mea jalnică și mișcat de ea, v-ați decis să cheltuiți tot salariul dumneavoastră, luat în avans, și chiar v-ați vândut hainele când am fost bolnavă, acum eu, când am aflat toate astea, sunt pusă într-o situație așa de chinuitoare, că nici nu știu ce să fac și ce să cred despre toate acestea...pag. 93
Mă fascinează scrisorile, mai ales cele de dragoste. Aș rămâne închisă într-o arhivă sau un pod de casă veche zile făr de număr de-aș avea stocuri necitite de epistole îngălbenite.  Cam așa fu cartea asta pentru mine, abia așteptam răspunsurile corespondenților, frânturile de viață desenate-n ele. O bucurie a unui puzzle ce m-a fascinat nu prin frumusețe și pozitivism, ci prin sinceritate, durere, speranță. 

 Aceasta este o scriitură pe care aș fi adorat-o în adolescență și bucuria pe care mi-a asigurat-o lectura ei azi m-a încântat cu asupra de măsură și din ăst motiv. 
...doar sunteți bună, minunată, învățată. De ce ați avut parte de o soartă așa de rea? De ce se întâmplă mereu așa că, uite, un om bun se află în sărăcie, iar peste altul dă norocul? Știu, știu, măicuță, că nu e bine să gândesc așa, că e o libertate prea mare; dar, dacă e să vorbim sincer, să spunem adevărul-adevărat, de ce unuia, încă din pântecele mamei, corbul-destin i-a menit fericire, iar altuia, să apară într-o casă de copii? Și doar așa se întâmplă... pag. 128

 Dublul
Tot un funcționar, de astă dată Iakov Petrovici Goliadkin, oarecum mai bine poziționat decât Makar, grefier, trebuie să rămână cu mințile întregi în condițiile în care răsare un  Goliadkin-junior, asemeni fizic personajului nostru dintâi și în aceeași instituție angajat, pe  post identic, adică tre să plătească pentru toate ticăloșiile ăluia. 

Romanul a fost desființat de critici și autorul a suferit apoi de îndoiala calității textelor sale toată viața. Oameni sărmani fusese întâmpinat cu elogii. Confuzia continuă care însoțește povestea lui Goliadkin, boala care apare din mai toate scenele făr să i se spună pe nume cu subiect și predicat m-au ținut atentă la toate rândurile din teama de a nu trece peste ele făr să observ cheia. Și Goliadkinii au fost mai pe sufletul meu, pe cei doi naivi sărmani scribi i-aș fi luat de gulere să-i aduc față-n față în multe dintre momentele scrisorilor. 

 În prefață se vorbește despre faptul că Goliadkin-junior este un dublu generat de ambițiile Seniorului. Or eu n-am priceput deloc asta, niciunul dintre elemente nu m-a trimis în direcția aceasta. Ș-am fost din punctul acesta de vedere extrem de frustrată. 
...Juniorul întruchipează orgoliul lui Goliadkin-senior, agilitatea, nerușinarea și escrocheria, este proiecția în realitate a celor mai josnice porniri ale seniorului, ascunse sub masca onorabilității și a bunului-simț. Juniorul obține facil ceea ce omologul său respectabil ratează. Lupta zadarnică a lui Goliadkin-senior cu dublul îl epuizează și-l duce la nebunie... pag. 7

Despre steluțe
Mă omoară steluțirea cărților citite! Probabil voi renunța curând la astă jurizare. Intenția mi-a fost să-mi facilitez, la sfârșitul anului, întocmirea topului. N-am reușit decât să-mi complic lecturile, mă gândesc și răzgândesc la bucățile de stele de parcă ar depinde destinul cărților ăstora de verdictul meu. 

 Mi-a plăcut mult să citesc cele două povești. Am multe cărți începute, cam opt la ultimul inventar, ceea ce înseamnă că târziu le-a venit rândul iară ăstora. Dar și când le-am reînceput, nu m-am mai oprit decât la final. M-am și trezit într-o noapte să aflu ce se mai întâmplă cu personajele, pe ici, pe colo am și bocit, pentru un volum de debut îi cu multe plusuri și merg cu încredere pe patru steluțe. 
  • Oameni sărmani * Dublul / F.M. Dostoievski, editura Corint 2015, colecția Clasici ai literaturii universale, traducere și note Antoaneta Olteanu, 347 pagini.
Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele de n-aș fi atât de subiectivă:
*             cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;
**           volume cărora le-am citit toate paginile,  dar care nu mi-au  născut  niciun  zâmbet  or  emoție;  finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;
***          cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;
****         scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;
*****      cărți care mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare,  care mă bântuie;  lecturi pe care abia aștept să le repornesc.

________________
În 2018 am mai citit:
Publicat de la
Etichete:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)