sâmbătă, 14 aprilie 2018

FATA DIN TREN - PAULA HAWKINS


  • Am reușit a pierde textul inițial integral. Blogspotule, cum naiba?!

De ce astă carte
S-o pornit Omu să-mi aducă-n dar cărți mult  mai des decât ciocolată, aproape că-s îngrijorată. Aveam vro șapte volume începute, unele dintre ele sunt de multă vreme pe lista de dorințe, dar cum vro 3 săptămâni n-am mai ajuns să citesc un cuvânt am presupus că o carte nouă va schimba situațiunea dezastruoasă.

 Pentru drumul pascal mi-am propus să termin 3 volume, am izbutit două și un pic. Fata din tren e de pe lista integralelor. 

**** FATA DIN TREN - PAULA HAWKINS
M-o prins povestea aceasta care prin multe locuri, de la început,  a fost extrem de liniară, staționară. 

 O femeie descrie drumul zilnic pe care-l face cu trenul, naveta de două ceasuri dus-întors casă-muncă. Nu se petrec întâmplări neobișnuite: zărește o haină abandonată și croiește o întâmplare polițistă în jurul ei, vede-n treacăt o femeie frumoasă și-i inventează trecutul și prezentul. Printre observat imagini din viteza trenului, are vreme de reflectat la propria viață: femeie singură, tânără, neîngrijită, alcoolică, sterilă, grasă. 

 Plăcerea de a merge cu trenul și de a inventa povești pe timpul călătoriei m-a legat de personaj. Mi-am amintit aproape nostalgică de mulții mei ani de navetă: vro zece zilnic un ceas, apoi patru ani drumuri de șase ore lunar, iară cinci ani 30 de kilometri zi de zi, din nou lunare de patru ceasuri încă un deceniu aproape ș-amu cele de o zi și o noapte când mai vrea Bunuțu. 

 Începutul lecturii a fost cu stângul pentru mine. Toate capitolele se numesc Megan, Anna sau Rachel. Sunt povești la persoana întâi scrise și am presupus că-i vorba de aceeași fumeie fiind folosit același ton. Într-un final m-am prins că-s trei persoane diferite, chiar Anna, Megan, Rachel, dar am pierdut farmecul începutului din astă cauză. Abia acum am înțeles, Crisa, cum de te-ai pierdut printre Adolfii lui Schmitt. 

 Situațiunea e simplă: se petrece o dispariție și Rachel, bețiva noastră, e singura care o poate descâlci. Pe cât poate lumina întâmplări făr de răspunsuri o persoană confuză în cea mai mare parte a zilelor. La cărțile astea polițiste merg pe varianta că ăla care nu-i cercetat printre primii va fi vinovatul. Cam așa ghicii finalul, dar bucuria de a ajunge acolo nu s-a pierdut doar pentru ăst detaliu. 

 Pe ultima copertă era scris M-a ținut treaz o noapte întreagă. Credeam, după prima parte complet neinteresantă,  că mărturisirea domnului Stephen King s-a rătăcit pe un alt volum. Este o concluzie corectă, e o scriitură cu farmec, curată, așezată, care de te prinde nu te mai lasă. 

 Fragmentele care mi-au plăcut cel mai mult sunt cele în care se descrie alcoolismul. Deși în viața mea sunt intolerabilă bolii, cu Rachel am fost extrem de empatică. Uneori și eu i-aș fi plătit o bere numa să se limpezească olecuță. 
...Nu durează mult și iar încep să plâng. E imposibil să rezist când cineva e blând cu mine. Cineva care se uită la tine, care nu te cunoaște, care îți spune că e OK, indiferent ce ai făcut, indiferent ce a fost: ai suferit, te doare, meriți să fii iertat. Mă încred în el, îi spun tot și uit, încă o dată ce caut aici. Nu mă uit la el să văd ce reacții are, nu-i cercetez privirea să disting semne de vinovăție sau suspiciune. Îl las să îmi spună vorbe de alinare... pag. 263

Citind că drumul ăla spre Londra este plin de gunoaie, în tren aglomerație, parcă mi-am mai potolit dintre furiile ce le port măriei sale C.F.R.-ul.

  • Ieri noapte, la doișpe, pe PRO era exact ecranizarea pentru Fata din tren.  Cum veneam după unșpe ceasuri de muncă, n-am rezistat pân la final. Filmul a fost mai puțin confuz afișând perioadele la care se referă întâmplările, deși erau scrise și-n carte eu le-am ignorat și habar n-am avut care era înainte cu doi ani, cu o lună, le-am citit pe toate la prezent. Deși în carte se repetă de câteva ori că Rachel s-a îngrășat mult, cea din film, care este și pe coperta cărții, uitase să facă asta. Chiar dacă sunt montate imagini cu suprapuneri și-s dublate de cuvinte pentru ceea ce-i trece prin minte eroinei, le-am găsit foarte departe de zbuciumul din volum, care este chiar un personaj principal. 



Despre steluțe
M-am tot gândit dacă să merg pe 4 ori 5 steluțe. Nu e o carte pe care să nu o mai fi lăsat din mână, între timp am început și terminat Jocul lui Gerald.  Dar e un roman pe care mi-ar fi plăcut să-l scriu ș-aș fi reușit de mi-aș fi adunat toate poveștile ceferiste din cei 25 de ani cu  drumuri. L-aș fi izbutit la modul c-ar fi fost întâmplările relatate la un loc, nu c-aș fi vro scriitoare sub acoperire de cofetar. 
Încâlcelile minții personajului,  iară mintea umană ca și-n ultima carte, m-au purtat pe unele dintre drumurile pe care le cunosc: deruta, lipsa de speranță, impulsivitatea, agresivitatea m-au făcut extrem de empatică poveștii.  
Acordând 2 steluțe primei părți și câte 5 pentru restul, o medie de 4 pare a fi corectă. 

  • Fata din tren / Paula Hawkins, editura Trei 2015, traducere din engleză și note Ionela Chirilă, 403 pagini. 
Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele de n-aș fi atât de subiectivă:
*             cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;
**           volume cărora le-am citit toate paginile,  dar care nu mi-au  născut  niciun  zâmbet  or  emoție;  finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;
***          cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;
****         scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;
*****      cărți care mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare,  care mă bântuie;  lecturi pe care abia aștept să le repornesc.

________________
În 2018 am mai citit:

Publicat de la
Etichete:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)