Cărțile zic să-l trăim pe Acum, momentul prezent, cu Bucurie. Trece repede și dus rămâne pe vecie. Dacă așa zic învățații, cine-s io să-i contrazic? Clipa aia de-o aștept cu garanția fericirii: marele pot câștigat la loto, patru copii, vacanța în Patagonia, propria cofetărie, cincizeci de kile, poate vor sosi la mine taman când îs în cimitir or nici atunci.
Prin colecțiile File de șomaj și Despre lucrurile simple mă strădui să-mi păstrez intacte câteva dintre emoțiile cele puternice. Nu întotdeauna am disponibilitatea de a le așterne-n cuvinte și atunci pier sub asaltul momentelor de le urmează.
Seria Mozaicul Bucuriei se vrea o paradă a Acum-urilor adunate-n lună, diluate de trecerea clipei, dar biruitoare în lupta cu episoadele cele negre or grele. Defilarea va avea loc pe fiecare cinci al lunii. Să ne fim Bucurie, dară!
- Am fost fericită când am nimerit peste versurile acestea, ale lui Marin Sorescu. Sunt concluzia perfectă pentru introducerea mea: un viitor luminos, pe care l-am trăit, murindu-l!
Pentru prima dată, după șase luni, am uitat de Mozaic. Mi-am schițat câteva subtitluri în zilele lui martie, dar nu mai am habar care le este povestea. DACĂ EU POT, TU DE CE NU AI? e cel care mă intrigă cel mai mult.
SĂ NU PIARĂ NIMIC DIN CEEA CE SUNTEM LA NAȘTERE
SĂ NU PIARĂ NIMIC DIN CEEA CE SUNTEM LA NAȘTERE
Privesc bebelușul ce-l am în sarcină. Îl ador, nu doar pentru că îmi amintește de omuleți dragi care-mi lipsesc, ci mai ales pentru că îmi întărește credința lui unele vise trebuie abandonate pentru a nu se înfăptui când este prea târziu. O sâmbătă întreagă, de dimineață până pe-nserat, doar s-o jucat. M-o văzut băgând farfurii în mașina de spălat - toate-s din bucătăria de plastic primită de la Moș Nicolae de Ale - asta o repetat de o sută douăzeci și nouă de ori. Am rupt un colț de hârtie și l-am lăsat să cadă de la înălțime. O vrut să reiau asta de optzeci și șase de ori. O aruncat sticla lui de apă și o așteptat să i-o înapoiez pentru a relua aruncatul de șaptezeci și trei de ori.
În toate ceasurile nu m-am gândit decât la cât de bogați ne naștem cu pasiune pentru lucrurile simple și cât de săraci rămânem pe măsură ce învățăm: tot aia?! ce plictiseală! , musai să fac și aia și ailalta și apoi repede încă una, altceva, acum!
COPIII MEI, FRAȚII TĂI
- Maria, mie mi-ar plăcea să mai am nouă frați și surori. Nu ar mai trebui să mă joc niciodată singur.
- Ei, copile, nu-s toate roz cum le gândești acum. Ar trebui să împarți toate jucăriile și atenția părinților cu ei. Dar poate că ai dreptate și la final ar fi mai grozav.
Am fost surprinsă să-mi ascult tonul limpede, ritmul inimii firesc. Pentru prima dată, în ultimii douăzeci de ani, nu m-a mai durut neîmplinirea.
...Doamne, dă-mi seninătatea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul de a le schimba pe cele ce pot fi schimbate și înțelepciunea de a le putea deosebi. Amin...
- Când eram foarte tânără, exact zece copii mi-am dorit. Ce coincidență magică. Și în familia din visul meu ai fi fost binevenit.
În toate ceasurile nu m-am gândit decât la cât de bogați ne naștem cu pasiune pentru lucrurile simple și cât de săraci rămânem pe măsură ce învățăm: tot aia?! ce plictiseală! , musai să fac și aia și ailalta și apoi repede încă una, altceva, acum!
COPIII MEI, FRAȚII TĂI
- Maria, mie mi-ar plăcea să mai am nouă frați și surori. Nu ar mai trebui să mă joc niciodată singur.
- Ei, copile, nu-s toate roz cum le gândești acum. Ar trebui să împarți toate jucăriile și atenția părinților cu ei. Dar poate că ai dreptate și la final ar fi mai grozav.
Am fost surprinsă să-mi ascult tonul limpede, ritmul inimii firesc. Pentru prima dată, în ultimii douăzeci de ani, nu m-a mai durut neîmplinirea.
...Doamne, dă-mi seninătatea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul de a le schimba pe cele ce pot fi schimbate și înțelepciunea de a le putea deosebi. Amin...
- Când eram foarte tânără, exact zece copii mi-am dorit. Ce coincidență magică. Și în familia din visul meu ai fi fost binevenit.
POATE CĂ TOTUȘI E DIN VIAȚA ASTA
Îl privesc cu dor, Îl văd atât de rar. O apărut în viața mea în secunda în care o aterizat și B. E o combinație fermecătoare de tinerețe, timiditate, lipsă de experiență, om lumină. Radiază, întotdeauna ochii îi râd pân la urechi. A înregistrat încă o performanță uriașă profesională. Eu însă-s o babă de aia blocată pe o singură placă întotdeauna:
- Tot n-o apărut, maică, nicio fată?
O umbră îi traversează repede privirea pe sub zulufi ce nu se lasă aranjați.
- Eu încă sper să apară în viața asta, dar e bine venită și în următoarea! mărturisește cu fermitate, cum de puține ori l-am auzit.
M-o năucit. Multă disperare n-aș fi trăit în viețile mele de-aș fi împărtășit credința aceasta.
AFACERISTA
Am reușit, după fix un an, să vând pe Olx friteuza Philips cu aburi. Din banii încasați, mi-au mai și rămas pentru doi langoși, mi-am cumpărat o motosapă. Despre cât de frumos cresc răsadurile, și despre cât de restante îmi sunt trebile și pe noua direcție de activitate, voi povesti într-un alt serial. Astăzi este doar despre bucuria lui: am făcut primii pași.
DECLARAȚIE DE DRAGOSTE
B. îmi povestește cum i-o expus celui mai bun prieten agenda perioadei următoare: multe ore de sală și bicicletă, cățărări, munte, ceasuri duble la muncă.
- Știi ce-o răspuns Nicolae când l-am întrebat dacă el crede că voi reuși?
- Că da, firește!
- Cred că vei reuși să o neglijezi pe Maria, asta a răspuns.
N-am ghicit ce-o zis om drag, dar știu cine o primit cel mai mare și mai auriu dintre papanași și cine pe ăl mai mititel și mai tuciuriu.
M-o năucit. Multă disperare n-aș fi trăit în viețile mele de-aș fi împărtășit credința aceasta.
AFACERISTA
Am reușit, după fix un an, să vând pe Olx friteuza Philips cu aburi. Din banii încasați, mi-au mai și rămas pentru doi langoși, mi-am cumpărat o motosapă. Despre cât de frumos cresc răsadurile, și despre cât de restante îmi sunt trebile și pe noua direcție de activitate, voi povesti într-un alt serial. Astăzi este doar despre bucuria lui: am făcut primii pași.
DECLARAȚIE DE DRAGOSTE
B. îmi povestește cum i-o expus celui mai bun prieten agenda perioadei următoare: multe ore de sală și bicicletă, cățărări, munte, ceasuri duble la muncă.
- Știi ce-o răspuns Nicolae când l-am întrebat dacă el crede că voi reuși?
- Că da, firește!
- Cred că vei reuși să o neglijezi pe Maria, asta a răspuns.
N-am ghicit ce-o zis om drag, dar știu cine o primit cel mai mare și mai auriu dintre papanași și cine pe ăl mai mititel și mai tuciuriu.
Pe covorașul din fața ușii domnește Rita. E o imagine familiară. Se tolănește cât îi de lungă, cu al său cap așezat pe cele din față picioare. Când mă uit cu mai multă atenție observ că, de fapt, are nasul ușor ridicat și pe lăbuța dreaptă șede pisoiul. Nu a avut nevoie decât de șase luni pentru a primi favorul acesta din partea câinelui. Frate-su l-o lins pe urechi încă din primele zile ale aterizării în casa cea nouă. El o avut de trudit pân la nivelul acesta. Întâi o acceptat cu greu nările marelui câine pe deasupra urechilor sale, apoi o prins curaj să-i savureze din mâncare în timp ce acesta-l supraveghea. Acum e expert în a tolera crizele domnișoarei, care din senin îl pune pe fugă cu mârâituri furioase.
Acesta-mi fu mărțișorul: pisoiul adăpostit de câine, ca un pui sub cloșcă.
Sa-ti fie BUCURIE tot ceea ce trăiești!
RăspundețiȘtergereAsta mă strădui, Ana! Of, de pe 8 martie tot îmi propun să-ți scriu. Să ai parte de sărbători senine!
ȘtergereAm citit odata o carte, Bucuriile curate ale vietii mele, astea imi par notele tale, bucurii curate, sa fie cat mai multe si mai dese, sa le apreciezi ca raspunsuri la toata bunatatea ta, daruita. Te imbratisez, Gabi
RăspundețiȘtergereE o lecție tare greu de-nvățat asta cu Puterea Prezentului, Mozaicul mi-e cu mare folos în trecerea de la teorie la trăire. Cât e de splendidă concluzia, Bucuriile curate, încă mă mir și savurez. Ba io te-mbrățișez.
Ștergere