Jurnal ohsawaian

O-nceput cu temerea că mă-ndrept spre diabet de nu mi-s în stare să înfrânez  porniri ciocolatoase, s-o paranoizat când am citit că printre semne diabetice ar fi necicatrizarea, am semnul atingerii cu fierul de călcat de amu 3 luni a'ci, la bază de mare deget stângaci, am la tâmplă de vro 6 luni amprente ale trecerii coşurosului, peste toate, s-o mai format ş-un bob de fasole gâlmaci, pe după ceafă.



Adormită mi-s şi-n culcare, şi-n sculare, chef de niciunele cu caru', Ohsawa o nimerit la fix printre neliniştile mele.

Postul de Sf Petru şi Pavel s-o suprapus fericit peste decizia mea grăunţoasă.

sursa

Cea dintâi zi
Ca de fiecare dată când îmi propun de cu seară pentru zori nemâncare, mă trezesc peste noapte de flămândă ce mi-s!
Am lăsat, tot de cu seara, 2 linguri cu  grâu integral în apă cu gând de făurit colive a doua zi dimineaţă pentru mic dejun şi prânz.
Cum nu fu vreme de fierturi, trezită cu mari întârzieri neprogramate, am lăsat doar 15 minute pe foc, cât să nu fie bobul fiert, da' nici crud.
Pân' pe la 17 m-am chinuit să mănânc juma'te  din boabele astea.
Or s-or umflat nefiertele astea în apa ce-am băut-o peste zi, or ce s-o-ntâmplat habar n-am, sigur e că am avut o senzaţie de saturaţie pân' a doua zi, mult după prânz.
Pentru c-am ajuns acasă, dupa serviciu, cu dureri mari de cap, eu care n-am avut niciodată, poate d'aia mi se păreau cumplite, n-or fi fost aşa exagerate, eu care asteptam energia aia care să ma urce pe pereţi, e drept că n-aveam mari speranţe chiar pentru prima zi, am dormit 2 ceasuri.
Seara, mi-am facut dintr-o 100 gr de orez şi ceva apă un lapte blendurit, pe care l-am pus la fiert cu resturile orezoase şi pentru că nu fu timp de amestecat prin oală, o ieşit cu nişte cocoloaşe foarte gustoase, aşa ca o supă cremă cu găluşti.

sursa

  A doua zi, pân după prânz, am avut saturaţia cu grâu de care zisei, am băut doar apă, nu-mi fu deloc foame!
Apă nu cere dieta, da mie- mi fu teamă de complicaţii evacuatoare, am băut în ritmul meu de televizor, adică peste 2 litri pe zi.

Azi aşa, mâine aşa, visând la energii dătătoare de aripi şi trezindu-mă doar cu minusuri zilnice pe cântar am târâit-o printre rondele de orez or grâu expandat şi liguriţe de grăunţe combinate de patru luate câte patru, şapte zile.

poza este de aici

Pe baza mărturiilor muritorilor ce-au mai trecut prin asta am pornit cu mari speranţe, pe parcurs am rămas, în lipsa împlinirii lor, făr de nicio motivaţie în a continua, renunţam şi mai repede de nu-mi făuream nărozia că poate după a zecea zi dau năvală pozitivele!

Ştiam că nu-mi va fi greu, am ţinut postul de Sf Petru şi Pavel din 2009 doar cu pâine săsească şi miere de albine - pentru cei interesaţi să se-ngraşe cu 10 kile în 3 săptămâni, am trecut peste toate posturile din cei 4 ani de facultate cu chipsuri din cartofi, gogoşari în oţet, zacuscă de-a mamei or mamaligă la ibric pe reşou de piatra albă, uitam taman de eugeniile împreunate cu măr, am renunţat în câteva luni la sare şi carne-n consum regulat, după cireşe şi căpşuni nu plâng, pepenii mă aşteaptă mult după cele 10 zile, teama mea era legată de crizele prin care se va realiza detoxifierea şi de implicaţiile lor asupra funcţionalitatii mele la birou, dar nu fu cazu cu niciunele dintre temeri!

poza este tot de acolo

În seara a opta am mâncat un castravete murat, abatere de la sfânta pătrime a grăunţelor, în a noua pepene şi amu, a zecea zi, mi-am făcut dovlecei umpluţi cu hrişcă şi îngheţată cu halva. Amin!

De mă-ntreabă cineva de-o concluzie, aş zice c-am făcut prostii mult mai mari decât asta soldată cu trei kile-n  minus,  ce se vor aşterne la primul respirat negrăunţos instant şi multiplicat!

De n-oi avea mai multă minte o iau de la un capăt şi poate ajung la ălălaltu în postul Crăciunului.  Aştept ca, pînă atunci, echipa cercetătorilor britanici să descopere pozitivele curei cu ciocolată.