Prin 2000 locuiam în camera de cămin studenţesc cu 2 rusoaice. La ele m-am intersectat prima dată cu hrişca, doar cu mirosul, de la pregătirea căreia porneau cele mai aprige certuri: "să nu vă mai prind cu grăunţe d'astea, de nu vreţi să aterizaţi peste Prut!" Năştea un miros înţepător de gaz, ce nu-l puteam asocia cu un ceva mâncabil.
Peste 10 ani, când încercam să renunţ la carne, mi-am pregătit de câteva ori ciulama de hrişcă cu smântână, o minunăţie!
Regimul Ohsawa impune hrişca printre cele 4 cereale şi s-a nimerit ca, după ce am lăsat-o la înmuiat peste noapte, de cele mai multe ori, să o mănânc crudă. Probabil că oricât de naturală zice Plafarul că este, se află foarte departe de aceea nedecorticată şi neprocesată din oalele de la cămin.
La standul de ziare am răsfoit cateva secunde o cărţulie de-i zicea "205 reţete de post", am deschis la dovlecei umpluţi, habar n-am amu cu ce, am reţinut că se fierbeau într-o supă cremă şi toate ingredientele se puneau crude, mi-a plăcut!
Eu am folosit:
* dovlecei
* ceapă, morcov, ciuperci, orez integral, hrişcă, pătrunjel
* cimbru, piper şi cartof
* roşii, măsline
Dovleceilor le-am tăiat gâtu' (!) - am dat pe răzătoarea mică toate părţile acestea, i-am tăiat pe lungime şi i-am scobit uşor cu o linguriţă.
Orezul şi hrişca înmuiate de peste noapte le-am amestecat cu morcovul ras mic, ceapa tocată, pătrunjelul, ciupercile mărunţite, la final cu piperul şi cartoful tot trecut prin răzătoarea mică. Cu umplutura aceasta am acoperit bine scobiturile dovleceşti.
- am pus capace din roşii şi măsline şi am copt 40 minute la foc mic
Mi-au plăcut foarte mult, abia aştept să înceapă nepostul şi să-i pot face cu ton!
Dovlecei cu hrişcă, supă cremă acră, mămăliguţă coaptă, ardei iute, am uitat ceva ?!
Da, am uitat de poftă bună!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu