D'ale blogului

Ziceam şi cu alte ocazii că-s în mare plimbare prin casele oamenilor. Ieri seară m-o dus ziarele într-un cămin de nefamilişti. O fost dragoste la prima vedere, o cameră spaţioasă, portocalie, cu ferestre mari, foarte aproape de ceea ce visez de multă vreme. După ce o trecut prima uluire, am identificat instant lipsa"dar n-aveţi bucătărie!!!!!!".
Şi o urmat dialogul în urma căruia domnul o avut certitudinea că sănătoasă nu-s:
- Dar aţi spus că sunteţi singură, aveţi bărbat totuşi?!
- Nu!
- Aveţi copii de hrănit atunci!
- N-am!
- Atunci pentru ce vă trebuie bucătarie?!
- Să gătesc domnu'!
- Pentru?!
- Pentru blog, fireşte!

Nu cred că o priceput ce i-am zis, da' n-o insistat. "E o pasiunea de-a mea mare" am încercat eu să-mi reperez reputaţia.
Oare e un semn că tre' să încep cu gătitu' fără foc?!

Crăciuniţa

Mi-o-nflorit crăciuniţa, vine ... Paştele!
E modul meu de a le comunica celor 2 cititori fideli, care-mi calcă zilnic pragul, fără a mai fi întampinaţi cu zambete şi reţete, că-s încă în căutare de casă şi cu blogul printre bagaje degrabă mutătoare. Le voi termina curand pe toate cele rele!
Anul trecut, în prag de Crăciun am luat din piaţă un ghiveci cu o floare plină de boboci, era atat de mică de-o puteam apăra între palme, amu' domnia sa se pleacă cu alte dimensiuni, cu cele de într-un an cat altele în şapte!

Film ŢARUL

După ce am văzut "Ostrovul", mi-am dorit foarte tare să mai văd un film cu actorul din rolul principal, Petru Manonov. Întâmplarea face să fie un film şi al aceluiaşi regizor, Pavel Lunghin.
"Ţarul" este un film crâncen. Are o cu totul altă profunzime, dar gândul mi-a fost la cruzimea din "Patimile lui Isus",are în centru povestea lui Ivan cel Groaznic, cu date şi nume şi locaţii de zici că-i istoria reală a Rusiei de la 1500. Se pare că-i "doar" un film artistic totuşi. Pentru mine-i total lipsit de importanţă de povestea este adevărată or ba. Dar, pe net, am văzut ceva dispute pe tema aceasta.
Multe nu-s de povestit, dacă-n "Ostrovul" închideam adesea ochii să ascult mai bine rugăciunile părintelui Anatolie în ruseste, aici s-o-ntamplat de ceva ori să plec privirea pentru a nu fi direct focusată pe violenţa unor imagini. Petru Manonov este ţarul infăptuitor de cruzimi fără limite, dar eu nu l-am putut foarte tare detaşa de lumina părintelui Anatolie şi e crancen,dar dincolo de toate cruzimile, l-am avut in minte pe călugarul revărsător de iubire. La un moment dat, la curte este găzduită o fetită orfană, ţarul ii omorase părintii, tandreţea cu care insă Ivan o poartă este aceeaşi din "Ostrovul". Există o imagine răvăsitoare a credinţei fetiţei in protectia oferită de Maica Domnului si-n bucuria fără teamă de a infrunta cu mainile goale răul cel mare. Puţine personaje are filmul, toate de neuitat. Vlădica Filip, mitropolitul Moscovei, posesor al clarviziunii, ca Anatolie dincolo, mare mucenic si cu viaţa jertfă pe altarul credinţei, fabuloase imagini despre martiri ai unui crez de nebiruit! Sunt multe secvenţe rămase-n minte dupa film. Sărutul lui Ivan şi pecetea verdictului fatal, apoi inmormantarea mitropolitului si alte jertfe cu sange, veselia tarului la toate torturile şi peste toate singurătatea celui cu puterea lumii in maini. Mai există şi aghiotantul ţarului, care-i dracu gol, tata tuturor relelor, uriaşă prestaţie şi aceasta!
Frumos film! Dureros, răul şi binele, infrangerea celui din urmă şi speranţa noastră infinită ca nu-i pentru totdeauna!

Coşuleţe din ciocolată

Pentru Mihailii si Gavrilii mei, am mai spus asta, am pregătit coşuleţe din ciocolată umplute cu bomboane. De multă vreme le-am văzut la Simona pe culinar, dar am presupus că-s greu de realizat. M-am înşelat amarnic! Se realizează uşor, repede, sunt frumoase şi dulci, deci cadoul perfect!

Pentru 3 coşuleţe am folosit 2 ciocolate albe şi două negre cu lapte, toate de la Primola. De cand am reuşit pasta de ciocolată cu această marcă, nu prea mai încerc altele.

Ciocolatele se rad pe răzătoarea mică şi se pun în pungi. Astfel se evita folosirea tuturor vaselor din bucatarie, punga este usor de manuit la decorat, toate bune! Ciocolata se pune la topit in apa calda, cea neagra se topeste instant. Se pipaie bine punga pentru ca intreaga cantitate sa fie topita. Se pregateste vasul a carui forma vrem sa o aiba cosuletul, adica se acopera cu folie de aluminiu.



Punga in care am topit ciocolata neagra se sterge bine de apa, se taie putin la unul dintre capete, cat de putin, se acopera vasul de la baza spre laterale cu ce model aduce inspiratia.




Vasul acoperit cu primul strat de ciocolata se lasa cateva minute la frigider, pana cand ciocolata se intareste. Se topeste ciocolata alba tot in apa calda, tot cu punga ulterior stearsa bine si apoi decupata la unul dintre capete. Peste stratul de ciocolata neagra se adauga in acelasi mod ciocolata alba.




Iara se lasa la rece, nu multa vreme, se intaresc repede, se scoate usor folia de aluminiu si gata cosuletul! Nu-s fragile, in comparatie cu royalul sunt indestructibile! Eu dupa ce le-am scos de pe suport, nu le-am mai lasat la frigider deloc. Mi-a fost teama ca ulterior sa nu transpire. Foarte bine s-au pastrat 2 zile in camera la rece.



Imi pare rau ca iara n-as stiut sa fac poza cum trebuie, cand vrea aparatu', nu-s eu in stare, asta e ! In juma'te de ora erau gata si asta in conditiile in care m-au chinuit pungile de m-au innebunit, aveau sudura extrem de proasta, pe langa decuparea mea la varf, mai apareau alte 3 gauri. Se pot realiza in zeci de variante (alb pe negru, negru pe alb, doar alb, doar negru, jumi-juma)si forme (cescute, castroane mari, fructiere, sticle). Varietate la care se adauga si faptul ca pot fi umplute cu fructe glazurate, fursecuri, biscuiti. Poate la Craciun voi avea mai multa vreme pentru asta!



Bucurie mare am reusit eu sa daruiesc cu bomboane in cosulete!

De va fi vreme pentru fabricaţie, le voi folosi ca daruri pentru clienţii mei!
L.E. Sf Mihail şi Gavril 2011. Coşuleţul dăruit cu fursecuri pentru bunicul Mihail din ceruri

E toamnă-n ceruri!

ă

Bomboane cu lapte praf

Darurile pentru sarbatoritii mei de Mihail si Gavril au fost cosulete din ciocolata umplute cu bomboane.

Pentru 65 de bomboane mari am folosit:
300 gr unt,
200 grame lapte praf,
50 gr zahar tos+1 zahar vanilat,
50 gr alune macinate+50 gr fulgi de grau maruntiti,
1 foaie napolitana maruntita,
la care am adaugat 1 plic de nes+1 plic ciocolata calda,esenta de rom, nuca de cocos, serbet de capsuni.

Pentru inceput se bate spuma untul aflat la temperatura camerei cu zaharul.
Se adauga laptele praf si alunele macinate,napolitana, se omogenizeaza bine intreaga compozitie.

Compozitia unt, lapte praf, alune, napolitana am impartit-o in 3.

In primul sfert am adaugat 3 linguri de serbet de capsuni, in al doilea nuca de cocos, in al treilea capucino+nes+esenta de rom.

Se jongleaza cu cantitatile pana cand se obtin aluaturi modelabile, nelipicioase.

Pentru ca in trecut n-am reusit sa le dau forma perfect rotunda, data aceasta am folosit formele pentru gheata. Bomboanele au fost cam mari.
Rotundurile au fost in regula, semn ca-n alte dati n-am avut compozitia potrivita.

.

Apoi dupa imaginatie am trecut bomboanele cu nes prin ciocolata cu capucino topita, celor cu serbet le-am adaugat bombonele rosii dupa ce le-am trecut prin ciocolata alba topita, iar pe cele cu nuca de cocos(rafaello) le-am tavalit prin alune macinate, nuca de cocos sau ciocolata.













Am gasit la Real cutii ca aceasta, pentru umplut cu bomboane si daruit!

Cosuletul cu bomboane, nu se vede in poza, cand m-am priceput eu sa stiu cum trebuie imortalizate?, dar e un cosulet, voi dovedi in postarea urmatoare!

Film OSTROVUL

Iară despre un film, rusesc de astă dată! Un film, aproape fără subiect, în urma vizionării m-am simţit ca după două ceasuri de ascultat fără respiraţie căldura părintelui Teofil. L-am privit exact ca pe o icoană, în linişte şi-n lumină inexplicabile.
Ziceam aproape fără de subiect, adică o secundă de război şi un prizonier care trebuie să aleagă între viaţa sa şi a superiorului său, apoi încă o secundă cu decizia, in rest 2 ceasuri cu povara faptei.
Pentru mine, care sufăr de alergie cruntă la orice manifestare publică religioasă, acest film rugăciune a fost minunat! În viaţa mea de toate zilele să fi intrat în contact cu un călugar care toata ziua altă trabă n-are în afara dialogului cu Dumnezeul său, păi instant respingeam contactul! În film, personajul călugărului Anatoli este atat de frumos, încat m-am trezit dublandu-i rugile. Musai tre' să mai caut un film cu actorul acesta Pyotr Mamanov!
Un şugubăţ, după cum îl caracterizează a fi celelalte personaje, adică stareţul mănăstirii în care-şi plange păcatele-părintele Filaret şi unul dintre călugării- Iov, căruia îi tot joacă feste d'alea crunte ca-n amintiri din copilărie! D'asta la început spuneam că am avut senzaţia întalnirii cu părintele Teofil! Adică o credinţă puternică cimentată în lumina chipului, la Anatoli în sclipirile ochilor, o relaţie cu Dumnezeu de o naturaleţe dezarmantă, părintele Teofil ne povestea cum uneori Îi recită versuri dragi, la Anatoli asta înseamnă că pentru a vorbi cu Dumnezeu nu are nevoie de cadrul unei biserici, ce frumos se roagă ghemuit pe zăpada ce dă să fugă, nu are nevoie de o direcţie, estul?!, se aşează în spatele călugărilor pe lateral, într-o poziţie nefirească pentru rugăciunile acestora, are şi darul clarviziunii celor ce vor urma, deci diagnosticul este limpede pus: nebun!
Acesta este tot filmul, despre frumuseţea unei credinţe dincolo de religie, reguli, şabloane, teorie! Mai este şi despre dragoste uriaşă faţă de aproapele, dar nu aceea de pe hartia cu poruncile! Despre iertare şi iară va să zic nu cea dogmatică, amu' văd că este despre tot ce scrie în cărţi a fi Dumnezeu! Frumuseţea este că un om a avut misiunea de a construi fapte pe fiecare teorie d'asta şi rezultatul final este răvăşitor!

Tarta cu mere si crema de lamaie

Aluatul:
- 4 oua
- 4 linguri de ulei
- 4 linguri de zahar + 1 zahar vanilat
- 100 gr migdale macinate
- jumatate de gutuie, 3 mere, 2 pere
- un cub unt
- scortisoara
Fructele se dau pe razatoarea mare si se calesc in unt cu scortisoara si zahar vanilat.
Pentru aluat se separa albusurile de galbenusuri. Albusurile se bat spuma cu 4 linguri de zahar, galbenusurile cu 4 linguri de ulei. Cele doua compozitii se amesteca usor, apoi se adauga migdalele( cca 8 linguri) si 10 linguri din fructele calite si racite.


- am uns cu unt formele si le-am tapetat cu gris

- fiecare forma am umplut-o cu aluat - le-am copt 30 minute
- primele blaturi nu le-am putut desprinde din forme, cred ca erau prea calde , dar imi trebuiau si pentru checul aperitiv formele


Pentru crema : - 1 plic crema de lamaie + 250 ml lapte , crema am pregatit-o conform indicatiilor de pe plic
Pentru glazura si sirop: - cacao, scortisoara, apa, zahar pe foc pana la primul clocot.Asamblarea - am insiropat fiecare blat, l-am ornat cu crema si l-am pudrat cu scortisoara.


Iara nu prea am nimerit cantitatile, crema a fost extrem de putina, oricum trebe incercate si cu frisca pe viitor, probabil si cu bucati de mar copt. Bune-s!

Film VIETILE ALTORA

Das leben der anderen (2006)

Citisem multe recomandari pentru filmul acesta. Amu' dupa ce l-am vazut n-as scrie ca poate fi unul dintre cele mai bune filme din toate vremile. O poveste despre securitatea din Germania de Est, nu ca difera ea de alte astfel de sisteme! Cred ca nu -s impresionata pe cat ar trebui doar din motivul finalului. Nu prea am eu credinta ca in realitatea au existat si securisti buni, nu in sensul ca nu au facut rau, ci in acela ca au facut mult bine. Asa este filmul. Un dramaturg este inregistrat, monitorizat 24 din 24, astfel intram in contact cu toate tradarile pe care le primeste din partea tuturor. Desi e sfasietor de dureros cum i se intampla viata intre momentul zero al punerii sub monitorizare si momentul final al caderiii comunsimului exista extrem de multe momente de zambet, de prietenie, de sacrificiu pana la jertfa care sa mai atenueze din tot raul ce se pravale. Asta o fi si motivul pentru care intr-un sistem atat de negru oamenii chiar au trait si binele. Zic iara ca dincolo de retinerile pe care le am ca un om ce avea in fisa postului ticalosia a ales sa schimbe lumea prin putinul bine ce-l putea face, ulterior se dovedeste un putin urias, filmul acesta e cutremurator!

Film REGELE PESCAR

The fisher king (1991)
Un film ca o poveste, nu doar pentru că, pe undeva, există basmul regelui pescar despre un tanăr prinţ, care pentru a primi tronul, trebuie să petreacă o noapte singur in padure spre a-şi dovedi curajul. Noapte în care are viziunea Sfantului Graal în interiorul unui foc cu misiunea de a fi instrument de tratament în vindecarea sufletelor oamenilor. Dar cu visuri de măreţie şi putere, nu doar că naşte dispariţia Graalului, dar se alege şi cu o rană adancă din foc. Prinţul trăieşte singur doar spre a muri, fără prieteni, fără a iubi şi a fi iubit, pană-n ziua în care un nebun îi intră în palat, şi-l vede pe el, omul de dincolo de rang. Prietenia vindecătoare de răni crunte şi născătoare de vise împlinite într-o poveste minunată!
Basmul în film nu are ponderea pe care deja i-am dat-o eu a'ci, dar era prea frumos să-l cioparţesc!
În film Jeff Bridges este DJ la radio şi Robbin Williams este nebunul Perry. DJ-ul Jack Lucas la un moment dat, într-o emisiune, răspunde unuia dintre ascultatori, răspunsul declanşează în acesta(un psihopat) o reacţie finalizată cu multe curmări de vieţi. Plin de remuşcări renunţă la activitatea de la radio şi-ntr-una dintre nopţi este subiectul unui incident cu riscuri de pierdut viaţa. Este noaptea în care-l întalneşte pe nebunul Perry şi de aici începe făurirea basmului. Nu mai povestesc, dar actorii aceştia sunt uriaşi în film!
Există o secvenţă emoţionantă, în care nebunul gol puşcă dansează în ploaie pentru a elibera energii indepărtatoare de nori sub privirile ironice ale domnului în toate minţile. Ce de bariere prabuşeşte nebunia sau mai bine ce de piedici construieşte luciditatea! Şi există şi reversul secvenţei cand raţionalul împărtăşeşte credinţa în puterea minţii deplasatoare de nori, pentru ca nebunul vindecat să o nege.
Frumos pană dincolo de lacrimi filmul acesta!