După ce am văzut "Ostrovul", mi-am dorit foarte tare să mai văd un film cu actorul din rolul principal, Petru Manonov. Întâmplarea face să fie un film şi al aceluiaşi regizor, Pavel Lunghin.
"Ţarul" este un film crâncen. Are o cu totul altă profunzime, dar gândul mi-a fost la cruzimea din "Patimile lui Isus",are în centru povestea lui Ivan cel Groaznic, cu date şi nume şi locaţii de zici că-i istoria reală a Rusiei de la 1500. Se pare că-i "doar" un film artistic totuşi. Pentru mine-i total lipsit de importanţă de povestea este adevărată or ba. Dar, pe net, am văzut ceva dispute pe tema aceasta.
Multe nu-s de povestit, dacă-n "Ostrovul" închideam adesea ochii să ascult mai bine rugăciunile părintelui Anatolie în ruseste, aici s-o-ntamplat de ceva ori să plec privirea pentru a nu fi direct focusată pe violenţa unor imagini. Petru Manonov este ţarul infăptuitor de cruzimi fără limite, dar eu nu l-am putut foarte tare detaşa de lumina părintelui Anatolie şi e crancen,dar dincolo de toate cruzimile, l-am avut in minte pe călugarul revărsător de iubire. La un moment dat, la curte este găzduită o fetită orfană, ţarul ii omorase părintii, tandreţea cu care insă Ivan o poartă este aceeaşi din "Ostrovul". Există o imagine răvăsitoare a credinţei fetiţei in protectia oferită de Maica Domnului si-n bucuria fără teamă de a infrunta cu mainile goale răul cel mare. Puţine personaje are filmul, toate de neuitat. Vlădica Filip, mitropolitul Moscovei, posesor al clarviziunii, ca Anatolie dincolo, mare mucenic si cu viaţa jertfă pe altarul credinţei, fabuloase imagini despre martiri ai unui crez de nebiruit! Sunt multe secvenţe rămase-n minte dupa film. Sărutul lui Ivan şi pecetea verdictului fatal, apoi inmormantarea mitropolitului si alte jertfe cu sange, veselia tarului la toate torturile şi peste toate singurătatea celui cu puterea lumii in maini. Mai există şi aghiotantul ţarului, care-i dracu gol, tata tuturor relelor, uriaşă prestaţie şi aceasta!
Frumos film! Dureros, răul şi binele, infrangerea celui din urmă şi speranţa noastră infinită ca nu-i pentru totdeauna!
"Ţarul" este un film crâncen. Are o cu totul altă profunzime, dar gândul mi-a fost la cruzimea din "Patimile lui Isus",are în centru povestea lui Ivan cel Groaznic, cu date şi nume şi locaţii de zici că-i istoria reală a Rusiei de la 1500. Se pare că-i "doar" un film artistic totuşi. Pentru mine-i total lipsit de importanţă de povestea este adevărată or ba. Dar, pe net, am văzut ceva dispute pe tema aceasta.
Multe nu-s de povestit, dacă-n "Ostrovul" închideam adesea ochii să ascult mai bine rugăciunile părintelui Anatolie în ruseste, aici s-o-ntamplat de ceva ori să plec privirea pentru a nu fi direct focusată pe violenţa unor imagini. Petru Manonov este ţarul infăptuitor de cruzimi fără limite, dar eu nu l-am putut foarte tare detaşa de lumina părintelui Anatolie şi e crancen,dar dincolo de toate cruzimile, l-am avut in minte pe călugarul revărsător de iubire. La un moment dat, la curte este găzduită o fetită orfană, ţarul ii omorase părintii, tandreţea cu care insă Ivan o poartă este aceeaşi din "Ostrovul". Există o imagine răvăsitoare a credinţei fetiţei in protectia oferită de Maica Domnului si-n bucuria fără teamă de a infrunta cu mainile goale răul cel mare. Puţine personaje are filmul, toate de neuitat. Vlădica Filip, mitropolitul Moscovei, posesor al clarviziunii, ca Anatolie dincolo, mare mucenic si cu viaţa jertfă pe altarul credinţei, fabuloase imagini despre martiri ai unui crez de nebiruit! Sunt multe secvenţe rămase-n minte dupa film. Sărutul lui Ivan şi pecetea verdictului fatal, apoi inmormantarea mitropolitului si alte jertfe cu sange, veselia tarului la toate torturile şi peste toate singurătatea celui cu puterea lumii in maini. Mai există şi aghiotantul ţarului, care-i dracu gol, tata tuturor relelor, uriaşă prestaţie şi aceasta!
Frumos film! Dureros, răul şi binele, infrangerea celui din urmă şi speranţa noastră infinită ca nu-i pentru totdeauna!
Si-acum trebuie sa caut filmele astea :) Ce-mi faci tu mie :)
RăspundețiȘtergerestai, ca am mai vazut, da' n-am avut vreme sa povestesc!:)
RăspundețiȘtergere