Zambetania: PĂDUREA

Am primit un mesaj emoționant de la unul dintre autorii despre care am scris cu dragoste. Pentru a răsplăti bucuria, am început lectura singurului volum necitit dintre cele patru de le are publicate.

Am decis scrisoarea să-mi fie totodată și motivație. Nu-i deloc, ca-n tot anul, liniște pentru Zambetania în capul meu. Mi-am impus, din ăst motiv, a mă dedica azi unei povești noi, pe care cândva anul acesta am iubit-o foarte mult. Poate o funcționa cu forța, dacă alte planuri mai blânde or eșuat.

Urmează un text înflăcărat, mai subiectiv decât toate declarațiile de dragoste din trecut. Inițial m-am codit să-l public făr de simțul măsurii. Orice lectură este însă un act intim, niciodată nu vor fi răsucite aceleași butoane și-i imposibil de născut emoții identice în cititori diferiți.

De ce astă carte

Titlul despre care povestesc fu achiziționat cu ocazia reducerilor de anul trecut (-40%). Pentru Black Friday fac economii din vreme, cu trei luni înainte nu mai cheltui niciun bănuț din bugetul cărților. 600 de lei s-or adunat. Din păcate, anul acesta foarte puține volume din lista mea au prins mari reduceri. Ofertele din perioada anterioară evenimentului au fost mult mai bune. Le-am ignorat însă.

Având în fiecare lună disponibili 200 de lei pentru cărți, or fi trecut deja trei ani de când B. mi-i donează, se-ntâmplă și să nu mai știu ce titluri să aleg. Uneori în astfel de momente întreb librăria online ce recomandări are pentru oamenii de-i citesc gratuit pe internet de ani de zile. Simt că le sunt datoare cu bani pentru atât de mult conținut primit gratis.

Când la Marian Godină mi-o răspuns Pădurea, m-am uitat cruciș. Sigur era o greșeală. E unul dintre cei pe care-i urmăresc regulat, aș fi aflat din vreme despre o carte nouă. M-am sucit și învârtit convinsă fiind că-i vorba despre un alt autor cu același nume.

E încă un mister cum de i-am ratat toate textele în care promova Pădurea. N-oi fi fost așa mare fan în 2021, deși am scris cu admirație încă din 2016 despre Flash-urile sale din sens opus - AICI.

***** O poveste pentru oameni mici și oameni mari

Revin puțin la întâmplarea care mă motivează să scriu astăzi, mulțumesc-ul căpătat de la un scriitor contemporan ziceam. În mesaj erau pomenite abuzul și greul pe care romanul respectiv le-a răscolit din vechile mele vieți. Voi răspunde că prezentul îmi e plin și pentru că am opt pisici. Actualizare: plus doi motănei de pe uliță, ce vin la toate mesele. Este chiar foarte frumos pentru că există-n el și trei câini. Nici n-am amintit de băiețelul de doi metri cu altă mamă. Am făcut această mențiune pentru că preaplinul pe care mi-l oferă dragostea animalelor casei a influențat direct și puternic modul în care Pădurea lui Marian Godină m-o atins. Să mai completez că acuș scriu la două mâini și doar patru lăbuțe?

M-am tot gândit de să menționez or ba informațiile oferite de Google spre luminare. Nu mi-s cunoscătoare a peisajului politic românesc. Bunică-mea, care o-mplinit 100 de ani la final de iulie, îi știe pe toți cei care apar pe televizor. De am noroc nimeresc și eu unul din zece. Ea, cu mare ghinion, încurcă unul. De mă gândesc la alegerile prezidențiale imediate, e trist că habar n-am pe cine să votez fie și așa, făr de pic de credință în mai bine. Ș-apoi eu n-am receptat Pădurea ca pe o oglindă a sistemului politic mai mult decât ca pe o fotografie a lumii făr de simțuri în care supraviețuim pentru puțină vreme.

Zice Atoateștiutorul că e vorba despre o alegorie satirică pentru perioada 2016 - 2021 și că multe dintre personajele poveștii își au corespondent în realitatea politică a vremii. Dintre cei pomeniți făr de nume negru pe alb, doar cu apucături: Klaus Iohannis, omul politic Alexandru Cumpănașu, fostul ministru al justiției Tudorel Toader, jurnalistul Victor Ciutacu, Dragnea și Dăncilă. Sunt multe referințe politice în prima parte a volumului și ziceam că nu m-am prea prins cine oglindea pe care.

Da, e o poveste și despre corupție, jocuri de putere, trădare. Tocmai pentru că este o poveste nu-s emoții pentru ce se va întâmpla cu adevărul. Asta nu-nseamnă, ieșirea adevărului întotdeauna la iveală, că finalul este previzibil or fericit.

Cu umorul specific scriiturii sale, cu o emoție dozată diferit față de volumele de amintiri deja publicate, Marian Godină pune-n scenă o piesă de teatru pentru copii mari și oameni mici. Suspans, aventură, trădători, eroi, multe piese într-un puzzle savuros în multe puncte, sfâșietor prin altele. Deh, viață!

Ce-i cu Pădurea? O generație de animale a fost lipsită de educație. Puii îs dară crescuți asemeni, făr de școală. La conducere ajung impostori, viața din pădure este în pericol, există risc ridicat pentru dispariția condițiilor favorabile vieții. Se taie iresponsabil pădurea, se construiesc cartiere, deci nu există prea multe consecințe neidentificabile. În aste condiții apocaliptice, mai există salvare?

Pentru cei, ca mine, familiarizați cu patrupezii lui Marian Godină punerea-n scenă a Pădurii pare lipsită de ficțiune. Pablo, Petrică, Iancu sunt animăluțele pe care le cunoaștem bine din filmulețele autorului. Și acolo au voce și personalitate, cartea e doar o culegere a altor aventuri necunoscute nouă.

Există teme mari ale omenirii asupra cărora nu se scrie o lucrare de doctorat, un tratat într-o limbă de priceput doar cu dicționarul de specialitate, pagini făr de număr despre apocalipsă, ci abordarea se face lin, făr de patimi, în cuvinte și emoții simple. Semnalul de alarmă e tras făr de multe semne de exclamație, culori stridente și tonuri ridicate.

Viața animalelor era liniștită și bine organizată, astfel că exista hrană destulă pentru toate și conviețuiau în pace. Rar se întâmpla ca vreo hienă înfometată să atace un pui rătăcit de căprioară ori ca un lup jigărit și alungat de haită să se preteze la furatul vreunui iepure prea mic ca să poată fugi.
Chiar și aceste fapte rare erau aspru pedepsite de Brun, un urs carpatin uriaș de vreo jumătate de tonă, cu o blană lucioasă, care radia de sănătate și forță. Puternicul Brun era Regele Pădurii și toți i se supuneau, mai puțin din teamă și mai mult din respect și admirație. Căci Brun judeca drept și, în fața lui, o broască râioasă și un lup semeț erau egali.

Despre steluțe

Nu este o carte de cinci steluțe. Ca structură, personaje, mod de scriere nu e un volum de valoare excepțională. Sunt porțiuni ce par incomplete, lipsite de profunzimi, cumva expediate pe grabă. Deși în aprilie am notat cartea cu 4 steluțe, azi m-am convins prin propriul text pentru 5.

Simt să dau copy/paste la justificarea pe care am folosit-o și-n cazul Drumului fără prioritate (AICI declarația de dragoste).

Cinci steluțe nu-nseamnă o scriere monumentală, un volum musai de citit într-o viață, un premiu literar, ci felul în care autorul reușește să te captiveze, empatia și revolta, stilul de compunere școlară ridicat la rangul suprem, acela senzorial și cinematografic.

Am decis zero penalizări pentru că Pădurea fu o Bucurie. Abia așteptam să vină seara pentru a descoperi ce s-a mai întâmplat în Ferma animalelor. Au fost multe emoții. Foarte multe. Nici nu știu dacă mai mult am râs decât am plâns. M-or durut referințele din viața animalelor ce-și aveau corespondent în lumea strâmbă a oamenilor.

Ș-apoi finalul m-o dărâmat suficient cât să mi-l amintesc și după juma de an. Modul în care Marian Godină a decis să tragă cortina peste piesă și să așeze ultimele cadre ale eroilor săi fu pe sufletul meu. Semnalul său de alarmă mă-ndoiesc că va potoli dezastrul iminent, da-l găsesc curajos pentru o carte adresată nu doar oamenilor mari. Ne-ndreptăm spre pieire. La scara istoriei asta poate însemna încă o sută de ani or o mie, dar speranțe nu mai îs deloc.

Mi-a amintit lectura de toate volumele din colecția poveștilor nemuritoare pe care le-am citit și recitit până târziu în adolescență. A fost o surpriză. Am crezut că-i o culegere de amintiri asemeni precedentelor Flash-uri din sens opus și Drum fără prioritate. Există mult umor, dar e o lectură dureroasă.

Mi-aș dori, chiar de e imposibil, să pot reciti cândva Pădurea cu ochi de copil mic. Într-un animal să nu identific un ticălos politician, într-o întâmplare din pădure să nu se reflecte murdar nepăsare națională.

De-ar trebui să aleg un singur cuvânt pentru a recomanda cartea n-aș ști să decid între frumusețe și viață. Pentru că animăluțele fac parte din viața mea de toate zilele și mă simt binecuvântată ziceam din acest motiv. Din aprilie, de când am citit cartea, s-or mai decantat urâtul, răul. O rămas prietenia, chiar Prietenia.

Uneori mi-i frică să recomand atât de pătimaș o carte. Un om o poate cumpăra pe baza trăirilor mele intense ș-apoi lectura să-i fie dezamăgire. Ș-atunci mi-aș dori pentru el, pentru Cititor, s-o poată privi și prin ochelarii mei. Or asta este imposibil și prea bine că-i așa. Și dezamăgirea e parte din marea experiență a lecturii.

Pădurea de Marian Godină, editura Curtea Veche Publishing, 2021, 186 pagini.

Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele, de n-aș fi atât de subiectivă:

* cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;

** volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut nicio emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;

*** cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;

**** scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;

***** cărți ce mi-or plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.

➤ Cărțile despre care am scris, aproape 400, sunt adunate sub umbrela ACEASTA.

➤ Indexarea titlurilor (vreo 90) din 2022 - 2024 este AICI.

➤ În 2024 am mai povestit despre:

vineri, 15 noiembrie 2024

PĂDUREA

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu