▼

vineri, 8 decembrie 2023

DESTIN

8/31 ➤ Provocarea lunii decembrie 31 de povești pentru 31 de zile.


De ce astă carte

Mi-i încă uimire cum de-mi amintesc corect drumul unor cărți. Pe la jumatea lui aprilie am citit recomandarea emoționantă a  Dianei Popescu pentru Destin. Am comandat-o în aceeași seară. Și asta mi-i mirare: am buget de cărți în fiecare lună. Bogdaproste, B.! 

Am terminat-o-n ziua-n care-mi fu livrată. Nu fu de lăsat. Ș-a treia uluire pe azi: o durut, tare o durut. Nu mi-am imaginat niciodată c-o poveste inventată m-ar putea băga-n spital, da-i musai să iau în calcul. Am bocit-o cu sughițuri ș-am tot îndurat bolovani pe piept în ziua-n care le-am întâlnit pe Atara și pe Rahel. Că acum tre să revin la ele îmi chircește inima. 


***** Despre prezentul strâmb ca oglindă a trecutului defect

1. Anii 1947-1948, Manu și Rahel sunt luptători  în mișcarea subterană pentru fondarea Israelului și membri fondatori ai Mișcării de Eliberare a Israelului de sub dominația britanică.  Din această mișcare subterană au făcut parte  intelectuali, oameni creativi, devotați și foarte curajoși, dar care erau văzuți drept niște teroriști de grupările mai moderate. Cei doi tovarăși de viață și de arme se despart. Și oamenii care se iubesc mult divorțează. 

2. După șapte decenii, Atara  o întâlnește pe Rahel. Atara este fiica lui Manu (Menahem Rubin - cercetător în neurologie) din următoarea căsătorie, de după Rahel. El abia ce-o murit rostind numele iubitei dintâi. Rahel are 90 de ani. Atara 50. 

..își amintește din nou cu câtă bucurie a întâmpinat-o atunci când l-a vizitat pentru ultima oară: / – Tu ești, Rahel? Ai ajuns în cele din urmă, te-am așteptat toată viața! / Cât de blândă era vocea lui, nu l-a auzit niciodată vorbind astfel cu cineva. Poate că tocmai din cauza asta s-a hotărât s-o caute, fermecată de blândețea aceea pe care n-o mai cunoscuse până atunci, mișcată de acel tată pe care nu-l mai cunoscuse până atunci. 

Autoarea a dezvăluit că romanul este construit din istoria unei povești imaginate și istoria vieții tatălui ei, cel care a inspirat-o să scrie despre gruparea subterană Lehi. La maturitate a încercat să se documenteze și să recompună biografic și ficțional fragmentele pe care le ignora în copilărie. Aproape șase  ani a scris la Destin. 

Sunt multe fire narative și toate se intersectează și se încurcă. Atara are propriile căutări dramatice  în sincron cu cele în numele tatălui. Profesional restaurează clădiri. Ți-am mai spus că acționezi contra firii.   Oamenii nu sunt clădiri. Nu poți să-i restaurezi. Nu poți să ajungi la fundație. 

Jonglând cu timpurile și viețile personajelor sale, apelând la multe oglinzi, la atunci cu efecte identice în acum, Zeruya Shalev construiește un roman palpitant, emoționant, profund, dureros, născător de speranță și crez. Și poate că cea mai teribilă lecție, și cea mai frumoasă, este aceea că nu deciziile celorlalți ne azvârle în destinul prezent, ci toate evenimentele la care am contribuit personal și care ne-au trasat definitiv existența. Și chiar de războiul politic are rol principal, parcă tot cel dintre bărbați și femei, prunci și părinți acaparează majoritar zgomotul. Să nu mai zic de cât război - tărăboi sunt în stare taberele pe timp de pace. 

Se aștepta la o poveste mai simplă, la trădarea unei femei, nu a destinului. Soarta nu poate fi trădătoare, pentru că ea nu-ți oferă nici un fel de asigurări. Dar ce l-a făcut oare pe tatăl ei să renunțe la soție, iar mai târziu, la fiica lui, de ce i-a pus numele ăsta, dacă voia să uite, de ce s-a purtat așa cu ea, dacă voia să-și aducă aminte? Dar poate că nu e nici o legătură între numele pe care i l-a dat și felul în care s-a purtat cu ea, și atunci de ce i-au fost spuse lucruri pe tonul acela frânt al împărtășirii suferinței, al recunoașterii?


Despre steluțe

5/12 ➽ Cartea lunii aprilie: Destin de Zeruya Shalev.  

Suferința doliului, procesul de separare, vina,  nefericirea, vulnerabilitatea, traumele nevindecate și lăsate moștenire, crizele identitare, relațiile toxice și iadul disfuncțional al unei familii,  durerea abandonului, a neacceptării, moartea - pe toate le operează și filtrează în detaliu Zeruya Shalev. Și cumva reușește de vreme ce și noi avem acces microscopic la toate acestea. 
Alungă-ți plânsul din voce și lacrimile din ochi, fiica mea, repetă ea acum, așa cum o face în fiecare dimineață în ultima vreme, în timp ce-și adună părul rar într-o coadă împletită, pe care și-o încolăcește în jurul capului și o prinde cu agrafe. Te rog, nu lăsa ca hazardul să se transforme în destin, fiica mea, fiindcă viața e iluzorie, ca spulbera mereu orice ordine a lucrurilor și-și va râde de orice soluție pe care o vom găsi, și tocmai de aceea este atât de nepăsătoare în fața pierderilor noastre.  

Când scriu despre o astfel de Carte, mi se face inima ghem de teama locului ei în Top 10. Dar cum mai e un an pân ajung să și scriu clasamentul lecturilor sacrificate din 2023, să  fiu recunoscătoare celor 5 steluțe pline și depline și încă unui nume dat în urmărire generală. 

  • Destin - Zeruya Shalev, traducere din ebraică și note  Ioana Petridean, editura Humanitas Fiction,  2023, 351 pagini. 

_____________________________

➤ În 2023 am mai povestit despre:



Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele,  de n-aș fi atât de subiectivă:

*        cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;
**     volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut nicio emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;
***     cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;
****  scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;
***** cărți ce mi-or plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.


🎀🎍🎄 31 de povești pentru 31 de zile în arhivă:
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu