COPILA DE ZĂPADĂ - EOWYN IVEY

C-am fost tot anul pe drumuri lungi o dovedește numărul de cărți citite. Record pentru mine, care abia adunam zece-n doișpe luni. Inventarul de la coada textului prezent îmi mai potolește ostenelile pe care le resimt doar la gândul că pentru o vreme tot pe trenuri voi fi. Aroganța pe care mi-am propus-o este ca pe 31 decembrie lista să cuprindă cel puțin 50 de titluri.

Cartea de azi am primit-o-n martie de la Crisa. Atunci ne intersectam la Sighișoara, apoi în august la Mediaș. Sună promițător bilanțul ăsta de mă raportez la faptul că-n șapte ani ne-am întâlnit în afara blogurilor, deci a virtualului,  de trei ori, din care două vederi îs de anu ăsta ziceam. 

Am ales-o din teancul de necitite pe Copila de zăpadă*, care grămadă este deja uriașă și la Timișoara, doar pentru că îmi aminteam vag că-mi plăcu ce-am citit despre ea pe blogurile de le urmăresc. Așteptam un colet cu volume de dăruit,  a căror citire e musai să se petreacă înainte de împachetarea cu pampon, așa că m-am zorit s-o termin. Întâmplarea a făcut să n-am nevoie decât de o plimbare cu trenu de cinci ceasuri pentru a-i ajunge la final. Se însera și-n compartimentul plin, în care cei mai mulți dintre călători picoteau, n-aș fi vrut să deranjez solicitând bec aprins pentru lectura mea. Bucuria mi-a fost asigurată însă de tânărul care avea-n brațe o carte de vro trei kile,  Dumnezeu și încă ceva ce am uitat erau în titlu, care cititor a cerut să se facă lumină. Bogri i-o dat apăsând întrerupătorul cocoțat la doi metri în compartimentul nostru. Am aplaudat pe am veeniiit să iau luminăăăă. Mare bucurie mi-a fost cererea preacuviosului. 

Când am citit pe ultima copertă a cărții că este vorba despre o familie făr de copii, m-am chircit ușor și parcă aș fi vrut să abandonez un subiect atât de sensibil pentru mine. Am mers mai departe doar pentru că cel mai dureros efect al cărții putea fi o înmulțire a regretelor și bocetelor, or astea deja sunt activate la cote maxime de la o vreme.

Copila de zăpadă e un basm pentru adulți, pe care l-aș povesti și nepoților, deși mi-o fost greu să-l explic omului meu de patruzeci de ani cât să și priceapă ceva. Sunt câteva cărți în lista lui 2017 care au fost scrise cinematografic. Ideal ar fi ca fiecare  rând negru pe alb al lecturii să-l transform într-o imagine colorată, dar cu puține cărți izbutesc asta. Copila de zăpadă are filmul în mintea mea de la un capăt la altul. Mabel și Jack sunt căsătoriți, au în jur de 50 de ani și trăiesc în Alaska de puțină vreme, aterizați fiind din Pennsylvania. În urmă cu 10 ani, femeia a născut un băiețel mort. Într-una dintre nopțile cele grele, cei doi plămădesc un om de zăpadă. La scurtă vreme, parcă a doua zi, apare o fetiță îmbrăcată cu podoabele omului de zăpadă. Ăsta-i firul principal. Recitind recenziile care îmi născuseră interesul, am constatat că astă carte nu fu de cinci steluțe pentru cititorii săi. Am fost uimită că din cele câteva cuvinte am reținut povestea și că ăsta a fost un motiv suficient pentru a-i anula minusurile.

Nu știu dacă-i de vină viața mea de acum, dar cartea asta mi-o plăcut grozav. Am citit fiecare pagină cu mare bucurie, la  multe dintre ele am plâns, dar tot emoție bună se cheamă. La un moment dat am întrerupt lectura doar pentru a nu speria ceilalți pasageri cu smiorcăitu-mi. Întâi de toate, dintre multele drame, mi-a plăcut Alaska lui 1920. Și personajele și povestea sunt foarte în detaliu croite, dar modul în care e descrisă panorama, zăpada, furtunile, înghețul, culturile, pământul, hrana, supraviețuirea, truda,  toate astea m-au fermecat.

La un moment dat Bogri îmi vorbea despre cât de delicioasă e inima de vită, răspunsul meu instant fu: oamenii ăștia din Alaska mănâncă inimă de elan. Un metru șaptezeci fu distanța dintre coarnele uriașului. O mănâncă împreună cu sos de afine. Afinele sunt culese înghețate, sunt mai dulci astfel. O taie felii foarte subțiri și însoțește piureul de cartofi. Cred că aș putea enumera tot ce s-o mâncat de-a lungul tuturor paginilor.

...Dacă spuneai că n-ai făcut copii, suna ca o opțiune, și ce fel de nebunie mai era și asta? Dacă spuneai că n-ai putut să faci, discuția devenea stânjenitoare, iar ceilalți judecau fie bărbăția ta, fie sănătatea nevestei... pag. 23

Ziceam că n-aș ști a rezuma cât să se și priceapă: întâi că efectele pierderii unei sarcini îs greu de dumirit pentru exterior, apoi pentru că există o însingurare în cuplu pe care iară  de-ai trăit-o știi despre ce e vorba în propoziție. Deși este o dramă, cel mai tare mi s-au lipit de suflet imaginile frumoase, pline de candoare: joaca în zăpadă dintre doi adulți trecuți de prima tinerețe, momentele lor de tandrețe, Prietenia (dintre doi bărbați de vârste diferite, dintre om și animal, dintre străini ajunși pe același tărâm al făgăduinței), deci Viața cu toate cele bune dintre cele multe rele.

Când bărbatul are un accident cu al său cal și este găsit doborât de femeia care nu prea avea ce să caute pe acolo mi-am amintit că exact această scenă am mai întâlnit-o undeva. Cel mai probabil într-o povestire de Alice Munro. Uf, de-aș identifica cu siguranță ce și unde am văzut/citit făr de a mai trece prin chinul lui probabil că acolo sau dincolo.

Fetița ce apare cu hainele omului de zăpadă se numește Faina. Ea îi amintește lui Mabel de o poveste scrisă în limba rusă, pe care i-o spunea tatăl său, profesor de literatură, pe când era copil. În respectiva povestire doi bătrâni își doresc foarte mult un copil. Un om de zăpadă se va transforma în copilul mult dorit. Din păcate, cu fiecare sosire a primăverii fetița de zăpadă va trebui să dispară, pentru a reveni cu iarna. Sigur că Mabel se identifică în totalitate cu firul basmului și destinul personajelor sale, chiar cu riscul de a fi diagnosticată de prieteni cu febra colibei, boală cauzată adesea de traiul greu de pe noile meleaguri.

...Ce poveste tragică! Nu înțeleg de ce poveștile astea pentru copii se termină întotdeauna atât de îngrozitor. Cred că, dac-o voi spune vreodată nepoților mei, voi schimba finalul și îi voi face pe toți să trăiască fericiți până la adânci bătrâneți. Avem voie, nu-i așa, Mabel? Să inventăm propriile noastre finaluri și să alegem bucuria în locul tristeții?... pag. 123

Asta-i greu de înțeles necitind toate rândurile lui Eowyn Ivey: este Faina Zăpezica din basmul rusesc și va trăi același sfârșit? Va suferi Mabel aceeași tragedie ca bătrâna din poveste? A fost fascinant să urmăresc firele care duc la răspunsurile corecte ale acestor nedumeriri. Drept să zic nici nu-i scris negru pe alb adevărul adevărat, drept care eu mi-am ales finalul cel mai de poveste: pentru dragoste se abandonează nemurirea.

...Nu îi spusese lui Mabel de dracii de zăpadă, nici cum Faina stârnise o ninsoare peste mormântul tatălui ei, de parcă ar fi scuturat cenușă. Nu îi spusese cum, atunci când copila stătea pe mormânt, zăpada se așeza pe pielea ei de parcă ar fi fost făcută din sticlă rece. Fulgii nu i se topeau pe obraji. Nu îi umezeau genele. Se așezau precum zăpada pe gheață, până ce erau risipiți de o adiere... pag. 222

DD, știu că-s multe lecții de-ar trebui învățate din cartea asta. Un copil este o bucurie indiferent de originile și perioada de sălășuire în viața noastră, asta-i lecția, o știu, n-o practic. Păi, să rămân făr de niciun năcaz și făr de văicăreli?! Noooo! Îmi vin în minte cupluri cărora apariția copilului le-a despărțit drumurile, dar acolo e limpede că rupturile existau mult înainte de asta și erau atât de fragil cosmetizate încât s-o ales praful de la primele scâncete.

...La vârsta mea înaintată, înțeleg că viața în sine este adesea chiar mai fantastică și mai teribilă decât poveștile pe care le credeam când eram copii și că poate nu e nici un rău în a descoperi magicul printre copaci... pag. 232

...Nu știm niciodată ce are să se întâmple, nu? Viața ne aruncă mereu încolo și-ncoace. În asta constă aventura. Nu știi unde-o să ajungi și cum o să te descurci. Totul e un mister, iar dacă pretindem altceva, nu facem decât să ne mințim. Spune-mi, când te-ai simțit mai vie?... pag. 238

Crisa, mă bucur că te-ai gândit că asta-i o carte pentru mine. Știu pe mai departe pe cine va ferici.

...Se gândise adesea la cuvintele Adei, despre inventarea de noi finaluri pentru povești, despre alegerea bucuriei în locul tristeții. În anii din urmă, văzuse că sora ei greșise în parte. De suferință, moarte și pierderi nu se poate scăpa. Și totuși, ceea ce Ada scrisese despre bucurie era absolut adevărat. Când stă în fața ta, cu brațele ei lungi și dezgolite și cu zâmbetul ei misterios, trebuie să o îmbrățișezi câtă vreme mai poți... pag. 303

În copilărie eram fascinată de ce s-a petrecut cu personajele după ce pe ultima pagină a poveștii citeam și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.  Îmi imaginam finaluri care mai de care mai groaznice: prințul moare în război, regina în accident de căruță, odorurile nici ele nu se simt prea bine multă vreme. Sigur că o psihanaliză a ăstor mărturisiri va identifica, iară, corect cât mi-s de strâmbă. Azi, cărților de-mi plac mult,  care se termină trist, le inventez finaluri fericite. Vroiam doar a spune că povestea lui Ivey are exact ceea ce-mi lipsea la cele de demult: ce se petrece cu prințul și prințesa după ce depășesc toate obstacolele și au avut o nuntă mare la care au asistat codrul, râul,  ramul.

  

* Copila de zăpadă - Ewoyn Ivey, editura Polirom 2014, traducere din limba engleză Veronica D. Niculescu, 352 pagini

__________________

Am mai citit în 2017:

1.  Shining - Stephen King
2.  Colorado Kid - Stephen King
3.  Misery - Stephen King
4.  Supunere - Michel Houellebecq
5.  Miercuri, respirăm - Ioana Chicet-Macoveiciuc
6.  Visul - Emile Zola 
7.  Noaptea de foc - Eric-Emmanuel Schmitt
8. Adio - Honore de Blazac
9. Hituri celebre din epoca Showa - Ryu Murakami
10. Jurnal intim (vol. 1) - Marin Preda
11. Jurnal intim (vol. 2) - Marin Preda
12. Luni de fiere - Pascal Bruckner
13. Luminița, mon amour - Cezar Paul-Bădescu
14. Dragă viață - Alice Munro
15. O mie de nopți - E.K. Johnston
16. Bel-Ami - Guy de Maupassant
17. Să fii român! - Dan Puric
18. Pobby și Dingan - Ben Rice 
19. Einstein - Francoise Balibar
20. Doi ani, opt luni și douăzeci și opt de nopți - Salman Rushdie
21. Sărutul dinaintea morții - Ira Levin
22. Viața și Opera - Cristian Tudor Popescu
23. Galaad - Marilynne Robinson 
24. Roșu ucigaș - Jerden Brouwers 
25. Golem - Gustav Meyrink
26. Noi - Evgheni Zamiatin
27. Consumatorul de suflete - Codin Maticiuc
28. O vară la țară - J.L. Carr
29. Șoimul rătăcitor - O poveste de dragoste - Glenway Wescott
30. Studii despre iubire - Jose Ortega Y Gasset
31. Ură, prietenie, dragoste, căsătorie - Alice Munro
32. 1Q84 (vol. 1) - Haruki Murakami
33. 1Q84 (vol. 2) - Haruki Murakami
34. 1Q84 (vol. 3) - Haruki Murakami