Nu-mi mai amintesc cu ce ocazie mi-am cumpărat Milarepa, probabil când am comandat cadouri de la Emag am completat cu astă carte pentru transport gratuit.
Pentru prima dată m-am intersectat cu Milarepa prin 2009 când Iona îl mânca pe pâine și-n culcare și-n sculare. Citind cartea mi-am amintit d-un film văzut atunci despre viața eroului schmittian. Părinții săi erau foarte bogați, tatăl foarte bolnav hotărăște ca un unchi să se ocupe de avere după moartea sa pân mai crește Milarepa. Unchiul decide nu doar să n-o mai restituie dar pe cei doi copii, Milarepa și sora sa, împreună cu mama lor îi hrănește prost și-i trimite la muncă pe câmp spre batjocura sătenilor. Când flăcăul împlinește 15 ani și mama cere socoteală neamurilor pentru împlinirea dorințelor tatălui decedat, întreaga familie este alungată din casa părintească. Milarepa este trimis de mumă să învețe magia neagră de la un vrăjitor vestit spre răzbunare. Va reuși la o nuntă să ucidă 35 de persoane prăbușind casa și să distrugă toate recoltele.
Uneori, când aș strânge un om de gât pentru cât de nedrept poate fi, de cele mai multe ori nici măcar în raport cu mine, mă tem să nu mă trezesc cu vro putere de asta nimicitoare. Repet fără întrerupere: inspiră, expiră, fii atentă la fiece clipă ce există, zâmbește răului, sigur e o lecție de învățat și apoi, într-o fracțiune de secundă, mi se ridică dracii cu răcori pe șira spinării și văd negru de furie. Până și Adventistul s-o speriat într-o zi când m-am scăpat din mâini ș-o rostit cu atâta sinceritate și empatie "cumpănește!" de-o alungat toți norii într-o clipită.
Închid paranteza cu ce-mi doresc eu să nu capăt și revin la personajul lui Schmitt.
Chiar de mama sa este fericită după isprava cu doborâții, abandonează vrăjitoria și ajunge la Marpa spre iluminare. Este foarte interesant drumul pe care cei doi îl vor petrece împreună, dar eu mă opresc aici cu istorisirea.
În doar 70 de pagini, Eric-Emmanuel Schmitt îl aduce pe Milarepa cu destinul cel crud în viața francezului Simon. Istoria lui Milarepa și a unchiului său Svastika trebuie povestită de o sută de mii de ori spre a-nchide cercul renașterilor și pentru ca suferința și dragostea să se sfârșească-n iluminare.
Pe lângă găselnița cu parizianul ce-și va dibui originile din altă viață, Schmitt nu a mai adăugat nimic la povestea marelui yoghin tibetan, nici n-ar fi avut spațiu în broșurica asta.
Am fost dezamăgită, posibil pentru că am încă atât de viu în minte filmul și pentru că eu nu înțeleg chip legea asta cu iartă, iartă, cu cât groznicia e mai mare, tu iartă.
Volumul face parte, împreună cu alte 5, din Ciclul invizibilului, care abordează 6 religii. Milarepa deschide seria și are ca temă budismul. Oscar și Tanti Roz, creștinismul, numărul 3 al colecției, este încă preferata mea, dar în perioada următoare revin cu numărul 4, Copilul lui Noe și refac topul.
- Eu nu cred decât în știință. Fizica, chimia sunt de ajuns pentru a explica totul. Așa că spune-mi, de unde vine flacăra asta?
Era evident că mă lua peste picior.
Am apucat chibritul și am suflat peste flacără.
- Uite, dacă îmi spui unde s-a dus flacăra, am să-ți spun și eu de unde vine.
* Milarepa - Eric-Emmanuel Schmitt - Humanitas Fiction, 2013
Am mai scris pe Zambetania, de la același autor, despre:
- Femeia în fața oglinzii - AICI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu