La sfârşit de august fu necesar să stau în casă c–un instalator zi lumină. Asta-nseamnă că tot apartamentu era cu fundu-n sus ca să poată domnu desfăşura ţevile cele noi. Cum nu puteam şedea cu mâinile-n sân şi păru măciucă (pe bază de intoleranţă la dezordine) m-am desfăşurat pe balcon unde chipurile erau în ordinea firească adunăturile. Şi m-am jucat cu toate lemnele de le-am găsit disponibile, toate sticluţele şi suporturile. Pentru episodul de astăzi: setul alb-negru, unul dintre preferatele mele.
Am pornit de la o vază care de la prima utilizare o rămas făr de culoarea verde iniţială. Toate codiţele florilor au zgâriat-o. Asta ca să-mi întărească teoria că lucrurile de le cumpăr ieftin îs de unică folosinţă, vro 3 lei am dat pe ea la chinezi. M-am jucat cu sprayul auto alb şi cu cel negru.
Identic şi pe scândură.
N-am fost inspirată să le pozez înainte de schimbarea la faţă.
Mai am.
Tare mulţumesc, Crisule, că după 5 ani am priceput şi io de ce tot zici dumneata că pe zambetania îs pozele mici!
Acuş înţeleg că-s prea mari, grozav!
Tare mulţumesc, Crisule, că după 5 ani am priceput şi io de ce tot zici dumneata că pe zambetania îs pozele mici!
Acuş înţeleg că-s prea mari, grozav!
Niciodata nu este prea tarziu :D E bine ca esti receptiva si inveti repede :D Acum o sa ai un blog atat de fain ♥♥♥
RăspundețiȘtergereDe-aş pricepe io tot ce-mi explici, n-ar fi aşa de varză zambetania:))
RăspundețiȘtergere