Brioşe cu ciocolată

Că-n ziua-n care Ştefănuţ mă aştepta cu dulcegării pentru cei 7 ani ai săi m-au năpădit furnicile şi au devorat biscuiţii cu marţipan m-am văicărit aci.  Ce abia acuş, la o lună, îs în stare a scrie e soluţia pe care mi-a oferit-o Ana:  brioşele lui Andie – această reţetă.

Dregere mai potrivită nu cred că exista. Brioşele se fac foarte repede, din ingrediente comune, întâmplarea a făcut să găsesc la soră mea şi o tavă potrivită pentru ele. Din păcate pentru hârtiile în care să le coc am umblat cu Ştefănuţ prin Focşani două ceasuri într-o duminică la amiază şi le-am găsit pe cele mai scumpe, vro 8 lei am dat pe ele. Spre comparaţie pe cele din poze am dat doi lei la Bacău.

Pentru colegii lui Ştefănuţ am făcut vro 50 de bucăţi. Toate au crescut minunat, ba unele aveau vârfuri atât de înalte că le-aş fi putut tăia. Nu mai fu vreme atunci pentru nicio poză. Ajunsă acasă le-am repetat de vro 3 ori făr să crească un gram. Am renunţat la a le mai aduce vrodată pe blog.

Din fericire Ale avea nevoie pentru picii lui de ceva dulce. M-am oferit cu rezerva de ratare. Pentru că fu vreme de poze, am mutat reţeta pe blog ca să ştiu de unde s-o iau.

Pentru 17-18 brioşe mari, eu de astă dată am făcut 16 mari şi 24 mici – astea pitice îmi trebuie pentru un platou de nuntă (că tot le-a făcut Andie pentru un botez):

-         2 ouă

-         200 grame zahăr – în reţeta originală ingredientele au ca unitate de măsura cana

-         150 grame ulei

-         240 grame lapte

-         275 grame făină

-         3 grame bicarbonat

-         2 grame scorţişoară

-         20 grame cacao

-         un praf de sare

-         2 linguri dulceaţă de cireşe – eu am folosit toate neamurile de gem în încercările mele, dar parcă de-i cu vişine or cireşe îi prieşte

-         pentru decorare 2 tablete ciocolată albă, steluţe, bombonele – decor pentru colivă scrie pe eticheta lor

Facerea:

-         am aprins cuptorul

-         am mixat ouăle cu praful de sare şi zahărul până şi-au triplat volumul – cu mixerul la viteza cea mare

-         am adăugat lichidele şi am mixat la treapta cea mică

-         am încorporat treptat restul ingredientelor pulberi – şi cu spatulă şi cu mixer – eu nu văd diferenţe între cele două rezultate finale

-         la sfârşit am adăugat dulceaţa

-         am umplut pe ¾ chesele pentru brioşe

-         le-am copt 20 de minute – Andie zice 20-25 minute la 180 grade Celsius, pesemne că le-am nimerit. Cele mici le-am copt 15 minute

-         le-am lăsat să se răcească pe un grătar

-        am topit ciocolata albă pe baie de aburi cu mare grijă – pentru că şi la Ştefănuţ am brânzit 200 grame dintr-un foc, m-am lecuit, ţin oala pe foc doar cât să se topească ciocolata pe margini, apoi o îndepărtez de foc şi o las să se topească bine. Am scufundat brioşele în ciocolata topită şi le-am decorat cu bomboanele.

 Acuş că mi-am amintit reţeta asta poate o folosesc pentru Cutia misterelor de mâine, poimâine. Brioşele sunt foarte pufoase, făr de ciocolată nu-s exagerat de dulci, mai tre să descopăr de ce nu-mi cresc niciodată prea tare.

Ce prostii am mai făcut de astă dată:

-         am scos hârtiile în care le-am copt înainte să le tăvălesc prin ciocolată, drept pentru care am umplut-o de firimituri

-         n-am gustat steluţele decât după ce am terminat  decoratu', erau beton armat, cred c-au stat cel puţin un an la vânzare.

Săru’ mâna, Ana! Mi-ai reperat onoarea, pe care între timp am pierdut-o iară.