Doctor Goebbels Viaţa sinistră şi moartea sa (1)

Tot o carte* de vro trei lei de la lichidarea Realului. Tot o copertă ultimă molipsitoare pentru achiziţie:

„Joseph Goebbles a fost poate cel mai periculos şi cel mai inteligent membru al ierarhiei naziste, chiar şi prin comparaţie cu Hitler însuşi”. Or io nici n-auzisem de el, nu c-aş avea mai mare habar despre alţi importanţi d’ăştia.

Am citit poticnit cartea asta. Multă politică, istorie politică, propagandă, istorie a propagandei politice, nimic despre ceea ce mă interesa, adică poveştile din spatele atrocităţilor universal ştiute, ceea ce e de înţeles, nu-i un volum despre Hitler  şi  ce s-o petrecut în Germania sub conducerea lui, ci despre Goebbels şi contribuţiile lui de geniu la obţinerea şi păstrarea puterii de către Hitler. Renunţasem la a scrie despre ea pe zambetania. Următoarea carte citită după Doctor Goebbels o fost Hoţul de cărţi – cea mai straşnică scriere citită de mine vrodată, în care multe dintre întâmplări sunt alte faţete ale aceloraşi evenimente istorice reale aflate din Doctor Goebbels. 

Şi pentru că e un dar ce ştiu că-i va lumina unui aniversat  pasiunea pentru istorie ca cea mai frumoasă poveste (cartea asta e citită-n iunie, la început de iulie nu-i dăruită l aaniversare că n-am rezumat pentru zambetania, deci va fi dăruită de Crăciun), mă lungesc cu biografia ca altă dată, făr de carte, s-o am. 

Joseph Goebbels s-a născut în 1897 într-o familie catolică, tatăl un mic burghez funcţionar într-o fabrică, iară mama  o femeie simplă, cu puţină educaţie,  de origine  olandeză . La 4 ani este operat de paralizie infantilă şi rămâne infirm.

În copilărie îşi dezvoltă două mari pasiuni: cititul şi muzica. 

....Joseph nu era simpatizat la şcoală. Învăţase deja să compenseze lipsa manifestărilor brutale specifice unui băiat cu afişarea cunoştinţelor pe care le avea. Deşi era un elev bun şi, adeseori, cel mai bun din clasă, puţini îl plăceau, chiar şi dintre aceia care erau datori să-l înveţe... pag. 18

La şaptesprecece ani, îi este refuzată înrolarea în armată din cauza defectelor fizice, şchiopătatu pronunţat, moment pentru tatăl să-şi dorească preoţia pentru  el. Corespondenţa dintre cei doi aflaţi peste puţină vreme  la capete opuse ale credinţei ăsteia m-o emoţionat teribil . 

... Orice ai simţi în străfundul sufletului, chiar dacă lucrurile stau mai rău decât îmi pot eu închipui, sunt sigur că, numai dacă vei arăta ceva curaj, conştiinţa ta se va linişti din nou; iar dacă tot vei simţi că nu poţi rezista, vino acasă, fiule, şi vorbeşte despre asta cu noi. Vei avea susţinerea mea oricând o vei cere...

    Scrii în scrisoarea ta ‹‹De ce nu-mi spui că mă blestemi ca pe fiul rătăcitor care şi-a părăsit părinţii şi şi-a luat lumea în cap?››

    Şi apoi iarăşi scrii ‹‹Dacă crezi că nu mai pot fi fiul dumitale››

    Păi, fiind un tată catolic, nu pot face nici una, nici cealaltă. Voi continua doar să mă rog pentru tine aşa cum am făcut-o de atâtea ori.

    Nu trebuie să te grăbeşti cu răspunsul la această scrisoare, însă continuă corespondenţa cu noi, cei de acasă. ....pag.30

Între 1917 – 1921 urmează cursurile mai multor universităţi germane şi-şi termină doctoratu. După un prim semestru universitar este nevoit la douăzeci de ani, din cauza lipsurilor materiale ale familiei, să apeleze pentru continuarea studiilor la o bursă din partea unei instituţii catolice de binefacere,  de la care obţine un fond sub formă de împrumuturi fără dobândă, în total 964 de mărci în perioada 1917-1920. Abia în 1930, cu presiuni juridice,  societatea îşi recuperează banii, când Goebbels era deja membru al Reichstagului şi anticatolic recunoscut. La facultatea de filosofie a studiat literatură, matematică, politică, economie, istoria artei.

În 1921 scrie un roman intitulat Michael, jurnalul unui erou soldat, muncitor, revoluţionar, iubit, poet, inspirat din povestea reală a unui prieten, refuzat de edituri pentru publicare – va fi tipărit în 1929 de editura Partidului Nazist. 

În 1924 devine secretarul unui deputat în Reichstag din partea Volkische Freitspartei – o grupare de dreapta ce susţinea naţionalismul identic naziştilor, scrie în publicaţia partidului şi vorbeşte la adunări publice, apoi este acceptat în stafful gauleiterului nazist al provinciei Rin-Ruhr,  Karl Kauffman şi lucrează îndeaproape cu Gregor Strasser important membru al mişcării din nordul ţării, un farmacist care o ducea bine  şi fratele acestuia Otto Strasser. La Munchen în sud frâiele Partidului Naţional-Socialist erau la Adolf Hitler – se născuse ca Partidul Muncitoresc German în 1919 la Munchen, iară Hitler era membrul cu numărul 7,  în 1920 plecase  din Armată pentru a se dedica politicii,  gruparea sa având o atitudine revoluţionară şi antisemită violentă.

Reviu la Goebbels.

...Strasser a fost impresionat. El a observat în mod deosebit glasul tânărului, pe care acesta îl manevra aşa cum un violonist mânuieşte vioara.

Au hotărât să-l folosească la munca de secretariat în organizaţia nordică a partidului şi ca asistent editorial al viitorului ziar.... pag.55

 ... Când Goebbels l-a întâlnit pe Hitler, scriitorul ratat s-a întâlnit cu pictorul ratat...

Hitler nu reuşise să intre la Academia de Arte frumoase din Viena. Lui Goebbles îi fuseseră  refuzate  cererile de angajare în teatru şi  cele de publicare a romanului.

...La fel însă ca Goebbels, Hitler a învăţat de tânăr să-i placă muzica, mai ales operele lui Wagner, şi să se identifice cu simbolurile romantice şi naţionaliste...

În noiembrie 1923 Hitler şi naţional-socialiştii întreprind prima tentativă de preluare a puterii. Puciul eşuează, Hitler este închis pentru un an, timp în care scrie Mein Kampf, testamentul său politic ...Masele largi ale unei naţii se vor pleca numai şi numai în faţa forţei cuvântului rostit... .

Urmează linia Strasserilor opusă curentului munhenez al nazismului şi lui Hitler însuşi, poziţie pe care se află şi în noiembrie 1925 când îl întâlneşte pe Hitler şi rămâne fascinat de personalitatea sa atrăgătoare. În anul următor se alipeşte de facţiunea lui Hitler din Partidul Nazist.  La invitaţia acestuia începe să vorbească şi-n alte părţi ale Germaniei. Petrec tot mai mult timp împreună, cuvintele cu care îl memorează Goebbels în jurnal sunt adesea pătimaşe, bombastice, delirante, exact ca-n declaraţiile de amor, cu Hitler însuşi un geniu.

...Stau lângă el,  profund mişcat. Aşa este el. Bun şi amabil, dar şi inteligent şi subtil, iar uneori, măreţ şi uriaş. Ce persoană! Ce bărbat!(....) Pare   asemenea unui profet din vechime. Iar pe cer, un nor mare şi alb pare a lua forma unei svastici. Cerul e plin de o lumină orbitoare...Să fie un semn din partea Sorţii?! pag.79

În noiembrie 1926, la 28 de ani şi 18 luni vechime în  partid,  este numit gauleiter al Berlinului şi începe misiunea de curăţare a partidului.

Despre ascensiune şi decădere mâine.

* Doctor Goebbels Viaţa sinistră şi moartea sa - Roger Manvell şi Heinrich Fraenkel - editura Meteor Publishing 2013