Fursecuri umplute

        Pe la sfarsitul lui ianuarie încropeam o lista,  cu nu mai ţiu minte cate deserturi, parca zece or cinşpe,  pentru ziua lu G, deci Glista. Asa si amu, pentru Maria ce mi-s si o nunta mireasa ce vru a hotari marturii dulci si prajituri pe gustatelea facui una de vro doispe. De infaptuit planu fu imposibil dupa doua saptamani de drumuri si nepoti epuizatori de energii, facui opt (cel mai mare esec desigur macarons in doua randuri si fagurii pe treapta imediat urmatoare a nesucesurilor) si bucuria oamenilor ce o tot renuntat ba la biscuitii cu martipan, ba la minieclere pentru incadrarea in buget m-o fericit olecuta peste neimpliniri si mi-o intarit diagnosticu "tu la cap ai ce ai" oferit de doamna B hat, in tinerete, cand se presupune ca oarescum eram mai intreaga la minte.

       Is nescrisa d-o luna, deci iertare! Concluzia ce-o vrui e ca fursecurile astea is restante din ianuarie pe zambetania, de la Glista. E o reteta dintr-un numar al revistei Libertatea pentru femei, cel al Celor mai bune deserturi orientale de unde am ratat io nuga cu cafea.

Poza din revista

Ingredientele mele, caci ale revistei is alea de mai sus. Intaia data am folosit in loc de apa de flori de portocal 75 ml suc de portocale, amu 200 ml lapte. Pentru ca prima incercare mi-o oferit  fursecuri cu simtu pronuntat al granulatiei grisului, amu l-am oparit cu lapte si parca fu mai bine la finete dar cu efecte pe fragezime, mult mai fragede fura cu sucul cand dupa 2 zile erau si mai bune fata de amu cand s-o cam intarit in aceeasi perioada. Oricum, poate ca n-am nimerit io cel mai fin gris.

Deci, ingredientele pentru 35 fursecuri (700 gr), la sucul de portocale am avut 26 bucati finale:

-  200 gr gris fin (zice cartea)

- 150 gr faina

- 100 gr unt moale

- 60 gr zahar pudra + zahar pentru pudrare dupa coacere

- 1/2 lingurita praf de copt

- 200 ml lapte

- 75 gr caise in ambele ture fata de 200 cate is pe revista, data viitoare pui si io mai multe, amu imi fu teama sa nu curga din fursec

1. Caisele le-am pus in apa calduta cat am facut aluatul.

2. Amu am oparit grisul cu laptele fierbinte si l-am lasat la racit.

3. Am amestecat faina, praful de copt, grisul oparit, zaharul pudra si untul moale. E un aluat usor moale, dar nelipicios si fain de framantat pana lasa peretii vasului curati.

4. 30 de minute cica trebe sa se hodineasca, nu zice unde, io-l dosii in frigider.

5. Caisele scurse se taie marunt.

6. Eu am cantarit cate 20 de gr de aluat, fiecare bucata am intins-o, in mijloc am asezat cateva caise, le-am acoperit cu marginile si l-am bilutit intre palme.

7. Am turtit gogoloaiele si le-am asezat in tava de copt peste hartie.

8. In cuptorul preincins le-am lasat 15 minute la foc mic pan si-o bronzat fundu, fetele raman albe, da nu-s crude deloc.

9. Cand erau usor caldute le-am cernut zahar pudra si gata.

La carte zice 20 minute pregatire, 20 minute coacere, 30 minute asteptare. Imi plac, deci cand le mai refac, in urmatoarele 6 luni, poate ma-nvrednicesc si cu poze de la pregatire.

Mireasa o zis ca pe macarons ii cumpara. O, da, multumescu-Ti Tie, Doamne! Eu am ajuns sa-i reusesc bezele, deci nu-s prea departe de izbanda! Ii mesteresc doar cutiutele si abia astept sa ma laud aci cu ele, sper sa am cu ce! Apoi, vor fi minibriose cu morcov, nucile cu caramel care-s reteta mea castigatoare si salvatoare de necazuri de la Crisa si care poate ca dupa 2 ani va ajunge pe zambetania, batoanele Bounty care pe blog is in  varianta ratata, da' amu aproape ca-s perfecte si crinkles care uneori vor crapaciosi, alteori ba, dar intotdeauna deliciosi. Deci, is in lucru, da-ncerc sa mai sterg  prafu si p' aci. Vroiam sa va scriu despre o carte, Cancerul,  dragostea mea, da-n ultima secunda m-am dumirit c-as putea speria dupa o luna de lipsa prieteni dragi cu titlul asta.

Bun regasit!