Is far de diacritice iara si-s in mare graba. Ambele ma-nfurie cu neputinte. Da-s cu net capatat, deci bogdaproste! Am vrut musai sa nu sar episodul de septembrie a lu' Virtual hugu.
Adesea ma-ntreb ce blog as alege de ar deveni de maine imposibil sa le citesc pe toate cele de le am amu pe trecerea zilnica or de ar trebui sa platesc pentru vizualizare continut. Blogul Lolei ar fi far de tagada acela. Bine ca nu-s inca sub amenintarea de a face renuntari d'astea!
Mi-i cu neputinta de a scrie despre ceea ce simt foarte palpabil fata de o femeie care traieste in lumea larga si are un blog. Lola imi aminteste prin fiinta sa, prin credintele si iluminarile de ni le impartaseste despre un om ce mi-o fost daruit in viata asta cand nu eram pregatita pentru purtat daruri magice. Ii pricep puterile miraculoase si nu de putine ori credinta mea in ceea ce intermediaza Lola intre lumi mi-a tamaduit dureri fizice crunte. Dar nu vreau amu astfel de spovedanii a face, ci doar una mai pamanteana prin cateva randuri de scrisoare-jurnal:
- luni – am citit astăzi de
dimineaţă la Lola despre atacurile de fericire.
Seara, la Auchan, mă întrebam cum o fi să se-ntâmple d’astea. M-am dumirit
când m-am trezit dansând în faţa raionului cu farfurii colorate. Eu nu dansez niciodată.
Acolo, o secundă, nouă, câte or fi fost, am fredonat ce era la radioul lor şi
am valsat vro 5 paşi. Cred că-i unul dintre cele mai intense momente din toate
vieţile mele cu zboruri.
Lola are pe langa partea de blog dedicata margelelor de poveste, in viata asta imi voi cumpara si io si nu in ziua in care voi castiga la loto (ca al castig ii pentru curs de flori), inca nu-s hotarata de sa fie cu torturi roz or cu mere verzi or doar ceruri azurii or fiecare margeluta cu cate ceva din astea si petice de maron, asa ca un copac murakamaiam in care cresc toate astea, are, incepusem a zice, o categorie de retete culinare din care io am mai postat pe zambetania, amu n-am in cap decat turnuletele cu vanilie si branza pe care mama le tot pomeneste cu pofte d'atunci.
Intr-una din vietile viitoare, in care nu ma voi mai inchipui cofetareasa, voi trai far de zahar, o astfel de reteta am ales pentru azi, ii zice prajitura de morcov si mar.
Pentru tava 24x24 am folosit cantitatile Lolei, numa' am schimbat cate ceva:
- 4 morcovi - 250 gr fura la mine necuratati
- 6 mere - 750 gr tot inainte de indepartat cotoare si coji
- 100 gr faina integrala - io am folosit din hrisca, recomand doar de iubiti hrisca, e gustul care le va domina pe toate celelalte arome, n-as zice ca fu cea mai fericita alegere din punctul acesta de vedere
- 3 linguri cacao - 20 gr am pus
- 1 lingurita bicarbonat
- 1 lingurita scortisoara
- 1 lingura ghimbir ras
- 1 lingurita stevia praf - eu am avut lichid am pus tot o lingurita - o iesit deloc dulce, nu asta am intentionat, dar mi-o placut doar cu glazura dulce
- un praf de sare
- un pumn de stafide - 50 gr eu
- 2 oua
- sucul unei portocale - 50 ml fura
- 3 linguri ulei de masline - eu am folosit 20 gr unt gras moale
Pentru glazura:
- 3 linguri miere - 60 gr eu
- 2 linguri unt arahide - 100 gr la mine
- 1 lingura cacao - am sarit-o, vroiam contrast fata de prajitura
Pentru decorare:
- nuci - eu am taiat alune
Se amesteca bine toate cele pentru prajitura, asta dupa ce se curata si se rad merele si morcovii, primele pe razatoarea mare, morcovii pe cea mica. Se obtine o compozitie groasa, or poate doar la mine din cauza fainii. Am turnat-o in tava acoperita cu hartie de copt, am avut un strat de 2 cm, exact cat zice si Lola. 30 de minute am copt-o pan o trecut testul scobitorii (in cuptorul preincins, la foc mediu).
Cat s-o racit foaia, n-am avut io mare rabdare, am amestecat pentru glazura untul de arahide cu mierea de albine, am taiat pentru decorare alune si gata.
Mie imi place hrisca, pe care n-am mancat-o ca desert de multe ori, dar e musai sa refac cu o faina mai neutra pentru arome de morcov, mar si ghimbir. Oricum abia astept sa-mi soseasca degustatorii care-n viata lor n-au mancat hrisca, deci n-au cum a identifica ingredientul secret!
Mama lu Virtual hug e Crisa si luna aceasta gazda e Laura.
Dupa ce trec nunta si tortul croitorie si tractorul si ce-o mai fi de trecut voi pregati pentru Virtual hug de octombrie Cutia misterelor de septembrie, sper sa nu ma fi-nselat, c-am citit ingredientele misterioase pe diagonala.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu