Mă primeşti cu la mulţi aniu’?!
Nu-ţi plac cuvintele, dar alt dar nu m-am
priceput a face.
Zâmbesc amintirilor în care temelor la
română le răspundeai invariabil: câte rânduri poate să aibă compunerea? Şi te opreai la fix cinci or
şase după interdicţii minime şi mie nu-mi ajungeau două pagini, apoi scoteai din
textul meu cinci or şase subiecte şi
predicate să-mi demonstrezi cât de mult bat câmpii cu restul cuvintelor.
Iartă-mi gura plină amu când scriu, dar e
prea bună coliva asta s-o abandonez. Nu te arici la colivă, nu-i pentru
tine şi morţii mei, ci pentru morţii lu' soacra lu' Mihamică.
Ştiu că te-o amuzat teribil bogdaprostele frişcos.
M-am dus după plăcinte, îmi amintesc ce scumpe-ţi erau cele ale mamei, dar mi-o
căzut ochii pe eleroianele alea cu ciocolată şi frişcă. Nu prea grozave, drept
e! Sper că nu ţi-am pocit vro dietă, că-s sătulă de d' astea pe pământ, în
ceruri îmi mai lipsea din palmares. Şi apoi, chiar m-am străduit să nu te
jenez prea tare, nici nu fură lumânări
aprinse, e?!
De te-ntrebi ce m-o apucat să-ţi scriu
după toate dialogurile noastre nocturne, iaca-ţi mărturisesc. Mi-i teamă că voi
uita mă doriul ăsta de amu când îţi vei găsi pe altcineva să bântui şi io m-oi
vindeca. Să n-o faci prea curând, iaca o şi trecut în ani pământeni
deja doi jumate. De ce-mi tot apari? Te-ai necăjit că n-am ajuns la înmormântare
or c-am trecut făr să rămân?! Nici la nuntă nu ţi-am fost şi nu mai fu aşa mare
năcazu. Ia, revizuieşte-mă, rogu-te! Ai dreptate, nunta nu-i stilu meu, pe
când aistalalta-i una dintre preferate.
Cum vă e? Ce-ţi lipseşte dup-aci? Cum fu
aterizarea şi adaptarea pe Lumea Ailalta? Amu, tot nu crezi? Ce face
Doamne-Doamne, ţi-o făcut tort?
Uneori mă gândesc că de la naştere fiecare
dintre voi o ştiut cât de scurt vi-i drumu' p'aci, altfel cum să vă fi trăit cu
aşa intensitate secundele şi împreunul? Ba, uneori îl aud pe C: ţi-o plăcut Stroe accidentul? Zi tu că n-a
fost tare! Şi-mi amintesc d’ un altul, în care noi alea patru economiste cu
fustiţe înflorate ne-am urcat în Matizul cel condus cu carnet de-o săptămână,
cum o luat foc, cum ne-am prins de asta abia după ce o trebuit să anulăm gândul
că toate TIRurile alea ne claxonează doar pentru că suntem alea mai minunate,
cum prima mea reacţie fu să arunc buletinul în câmp să ştie mama unde am murit,
cum M făcea mătănii, cum C era crizată că va ajunge la mare cu o maşină afumată
şi doar tu ai avut iniţiativa de a arunca pe motorul în flăcări bluziţa de caşmir
albă, motiv pentru C la noi bodogănituri, cum pe omul cel vrednic de-o vrut să
ne ajute l-am servit sincron cu patru rânduri de şerveţele parfumate umede când
ne-o cerut o cârpă.
Mi-i cu neputinţă să
gândesc cum C o-ncercat să vă salveze, cum tu l-ai îmbrăţişat pe Bebe doar ca
să fii sigură că nu se va destrăma astfel voiul. Nu plâng, ţi se pare! Nici nu
ţi-am spus cât mă dori.
De dimineaţă, l-am
rugat pe DD să-ţi dea azi dezlegare. În multe momente-mi eşti în gânduri, dar
azi te vroiam în toate. De aia ieri am terminat cu rufele şi mâncărurile, că ştiu cât le urai pe trebile alea. Şi
epilatu-l amân. Ce fericită voi fi când
vor inventa ăştia o soluţie în care să intru pân la sprâncene şi epilarea să
fie instantă. Măcar corvoada asta nu cred c-o mai ai p’acolo, nu-mi răspunde,
lasă-mă să aflu crudul adevăr pe propriile-mi fire de păr.
De aia, că tu iubeai
ploaia, în zori nu m-am necăjit când mi-o
udat şi chiloţii şi tenişii cei noi. Sper c-ai uitat ziua aia în care mi-ai
împrumutat umbrela cea scumpă. Să n-o
uiţi pe undeva! Şi io n-am uitat-o, doar că m-am urcat în autobuz făr de
ea, îs sigură şi amu că de nu se-mpotrivea drumului nu rămânea singură pe banca
aia. Sper că nu te-o durut toate poveştile din spital, îs pământene, deci făr
de legături cu tine amu. Când la prânz eram atentă la bălţi, să-mpiedic un al doilea băit al noilor
albaştri, ş-am dat nas în nas cu domnul
ce-o găsit de cale să-şi slobozească ăl conţinut al prohabului, ştiu că tu ai fi ripostat cu prăjiturile-n
capu-i. Io ai văzut, o doamnă: iertaţi-mă, n-am fost atentă!
Ştiu că nu ţi-au
plăcut deloc interacţionările mele de azi. Nici când bătrânului din piaţă i-am
lăsat un leu pentru corcoduşile de costau cincizeci de bani şi nici nu le-am
luat pe toate, ştiu că DD n-are un registru pentru d’ astea, dar omu s-o
bucurat, i-ai văzut sclipirea de zâmbet în ochii ăia atât de trişti? Nici cu
doctoriţa pe care am îmbrăţişat-o urându-i la mulţi ani doar pentru că pe birou
era un platou de prăjituri şi nici insistenţa mea când ea m-o lămurit că-i doar
un examen reuşit şi io tot cu păi, atunci
la mulţi ani! Nu mai zic aci de asistenta care s-o minunat că nu m-o durut
o injecţie atât de dureroasă şi căreia i-am răspuns că-s multe cuvinte care m-o
durut mult mai tare, atunci ştiu că te-ai prăpădit de râs. Mai văzusei în viaţa
şi moartea ta de pân amu o persoană care să dea şpagă la poştă pentru a primi o
alocaţie, adică o ceva ce i se cuvenea?! Nici când l-am ascultat cu drag pe bătrânul care-mi povestea c-o
fost un tânăr frumos cu mare succes la fetele de la Liceul Sanitar.
Ştiu un loc în oraşul ăsta în care ţi-ar
fi plăcut să petreci astă zi. E beciul ăla unde m-o dus Iona
să-mi eliberez bocetele amoroase, ăla cu oameni urlători, bere, fum şi creieri
zdruncinaţi de ceva ce tu îi spuneai muzică. Iartă-mă, nu mai poci călca p’
acolo de bună voie şi nesilită de nimeni. Îmi lipseşti tare, aşa ca o bucată
uriaşă din mine, aia mai straşnică. De te ascultam atunci, amu nu mă mai risipeam la infinit într-un loc
în care nu-mi găsesc rosturile oricât m-aş strădui. Şi anii ăştia care se scurg
din mine precum ţurţurii ăia de ne plăcea nouă să-i privim topindu-se.
Pentru că risc să depăşesc două pagini, şi deci să nu mă citeşti pân la capăt, închei.
Rogu-te, de nu-i mare abuzu’ din parte-mi la noua ta condiţiune, trimite-mi-o
pe Juli acasă!
Vrei o ţigară? Io nu-s în stare,
dar pentru tine oi reuşi şi a scoate fum din ea, vrei? Ţi-aş trimite una cu bogdaproste, dar
ştii şi tu poveştile cu Sfântu Petru vameş peste daruri. Nu, nu-mi zi încă
adevărul cel crunt cum că pe acolo îs la
liber fumurile!
Mi-o plăcut la ziua
ta, mai viu. Deci, la mulţi ani!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu