Cozonac de post

Oi, Doamne, te rog ţine-l pe Bunicu’ neatent la huzurul meu postos!

Cu tortul de cocos şi cozonacul acesta făcui dezmăţ culinar mai mare decât în zilele de frupt, drept spui! N-am mai zis de brioşele cu mălai, de drobul care-i în plan iară or de un al doilea tort cu nuci şi griş, pentru  că nu mai era nimic nedemonstrat.

Dar, pentru Paştile din 31 martie am executat 2 cozonaci. Ş-apoi, cum să poci io supravieţui mirosului dublu doar c-o felie de pâine prăjită şi zacuscă?!

Mi-am amintit de reţeta Crisei pe care o salvasem încă de la lansare.

Şi, ca să-mi ostoiesc toate poftele, am modificat-o 3 în 1 să-mi ajungă pân’ pe 5 mai, la ălălalt Paşti.

Pentru un cozonac:

-         500 gr făină – 450 gr am folosit eu

-         250 ml lapte de soia, Crisa o folosit apă

-         80 gr zahăr

-         4 linguri ulei, la ea fu o lingură cu vârf margarină

-         25 gr drojdie proaspătă

-         praf de coajă portocală+lămâie or coajă rasă

-         ½ linguriţă sare

Pentru umplutură:

-         cacao, migdale măcinate, zahăr vanilat, lapte – e nevoie de un total de  vro 5 linguri

-         stafide, caise deshidratate, cireşe confiate

-         rahat

Pentru început am pus laptele pe foc. Cu 2 linguri de lapte călduţ şi o linguriţă de zahăr am înmuiat drojdia. Apoi, cu 3 linguri de lapte clocotit am opărit o lingură de făină. Am dat-o la răcit pe zăpada rătăcită din balcon, habar n-aveam ce misiune cozonăcoasă importantă-i fu dată! În laptele cald am pus zahărul, sarea, praful de portocală.

După ce s-a răcit,  făina opărită am amestecat-o cu drojdia, am presărat făină şi am lăsat-o 10 minute la crescut.

Într-un vas am pus făina cernută, am răsturnat drojdia crescută şi am amestecat uşor adăugând laptele călduţ. La sfârşit, atunci când aluatul s-a desprins de pe pereţii vasului,  l-am frământat cu uleiul. L-am acoperit cu folie şi un prosop umed şi l-am lăsat în cuptorul aragazului la dospit.

Pentru că-s făr de mulţi timpi liberi pentru mofturi d’ astea, am frământat cozonacul înainte să plec la birou şi l-am copt  după 10 ceasuri, la întoarcere. Drept e că  eram tare curioasă de-i pică  grea aşteptarea asta. Am presupus că nu-i mare păcatu’, panettonele cum stă 12 ceasuri la umflat?!

Am pregătit umpluturile:

-         fructele uscate le-am pus în esenţă de rom

-         am tăiat rahatul

-         am făcut o cremă din cacao, migdale, lapte şi zahăr

Aluatul crescut l-am împărţit în 3, fiecare bucată am întins-o şi am acoperit-o pe rand cu cele 3 umpluturi. Am făcut 3 suluri pe care le-am împletit. Am aşezat împletitura în tava acoperită cu hârtie de copt şi am mai lăsat-o 30 de minute la crescut.

Am copt la foc mic 50 de minute în cuptorul preîncins. După 20 de minute am acoperit tava cu hârtie de copt să nu ard faţa cozonacului.

După scoaterea din cuptor l-am uns cu un sirop din miere de albine şi apă.  Fierbinte am mâncat un colţ. Pân la pozat n-o mai rămas mare lucru, dar trebea postat!

La birou nimeni n-o crezut că-i de post.

Săptămâna ce vine îl pregătesc mamei după reţeta ei  din 2 aluaturi. Fiind fata lu' Bunicu, adică a celui care ţinea post cu pâine uscată, căci cea proaspătă nu era potrivită pentru aşa misiune, nu se va înfrupta cu pofte, dar se va bucura de dar.

Crisa, săru’ mâna pentru masă, iară!