Cea mai frumoasă carte din lume (2)

Mă oprisem în prima parte  târziu după miezul nopţii (eu care adorm de la nouă)  pentru că  primele 3  povestiri recitite pe repede înainte pentru recomandarea zambetană mă epuizaseră. Amu-s pregatită de întâmpinat asaltul emoţional al ultimelor 5, sper că-s!

4. Falsul

"Se poate spune că au existat două Aimee Favart. O Aimee de dinainte de despărţire. O Aimee de după.

Când Georges a anunţat-o că o păraseşte, Aimee a avut nevoie de câteva minute ca să fie sigură că nu e vorba de un coşmar sau de o glumă " ..."Odată admis faptul că realitatea îi dădea lovitura asta grea, se mai strădui să verifice că rămâne în viaţă."...."Cu surprindere, aproape cu decepţie, trase concluzia că supravieţuia. "

 Ăsta-i începutul, ea-l iubeşte de 25 de ani cu speranţe de mai mult decât o amantă, el, după 25 de ani de nevastă şi amantă, renunţă la cea din urmă.  Moment în care,  abandonata "frumoasă, amabilă şi toantă"  c-o-nverşunare demnă de cauze mult mai nobile pune la cale o răzbunare a destinului renunţând, la rându-i, la vise parteneriale. Frumuseţea ţine fireşte de surprinzătoarea şi captivanta finalitate a povestirii (recunoaştem în asta deja tiparul povestirilor ăstora). Ca şi-n cazul primelor 3 scrieri ale cărţii ne lovesc brutal  minciuna-iubirea cu nuanţe de adevăr-ură. Nu poci povesti minunea, dar există!

5. Totul pentru a fi fericită

"Nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat dacă nu aş fi schimbat coaforul."

"- Aveţi bani, e frumos, e inteligent, te iubeşte şi ascultă tot ce îi spui!" ...." ai totul pentru a fi fericită."

Să repet, doar pentru a cincea oară, că şi această scriere e dureros de frumoasă! Şi e, da, tot c-un fel de iubire şi c-un alt rost al minciunii! Pentru mine, extremista-n alb şi negru-n toate cele, nuanţele acestea ale minciunii ca fundamentare a destinului îs sufocante şi de le mai face pereche şi cu iubiri absolute apăi cum să-ţi treacă pe sub ochi făr de  dureri prin inimi?!

6. Prinţesa desculţă

Acum, la trei luni de la prima citire, aş zice că  "Prinţesa desculţă" este cea mai frumoasă dintre toate cele 8 fragmente ale cărţii. Este tot cu nebunie, minciună, iubire, tre să găsesc pân la ultima poveste o cale de-a explica ce-i atât de fascinant în mecanismul acesta făr a risipi din trăiri în cazuri de  prime citiri.

"Oare de ce îl marcase atât de mult aventura aceea? De ce se gândea la ea după 15 ani, deşi între timp îi căzuseră în braţe zeci de femei? "

7. Odette Toulemonde

      Eric-Emmanuel Schmitt a publicat aceste scrieri sub titlul povestirii acesteia. Ea este aceea despre care ziceam că-i  născuta după film. În România, s-a ales pentru volum titlul altei scrieri  "Cea mai frumoasă carte din lume", iara pentru film "Cum să trăieşti fericirea" Amu, nu-s io-n poziţia de a da diagnostice!
     Nu mai am cartea la îndemână pentru câteva citate, am împrumutat-o, mai zic doar ca Eric-Emmanuel Schmitt în timp ce filma a scris povestirile, le avea-n cap de mai multă vreme şi pornind de la film a completat scrierile şi cu aceasta. Filmul a născut cartea!
     N-am văzut filmul, dar pornind de la imaginea de pe copertă şi cu povestea citită, parc-aş zice că-l ştiu. Autorul spune că a încercat ca cele două să fie cât mai diferite. Dar, cât de diferită să fie povestea despre nefericirea unuia ce le are pe toate şi fericirea uneia ce are nimic?! Puternică intersecţia ciocnitoare dintre cele două destine!

8. Cea mai frumoasă carte din lume
  
Scrierea aceasta a dat varianta titlului în limba română, probabil nu mai  trebea promovat  filmul din 2006.
Ce ai alege să laşi cu mână de moarte  fiicelor, dar nu aşa cu gândul la o moarte ce va trebui cândva să te bifeze, ci una care-i lângă  uşă, e  amu?! Ca să nu fie prea multe dintre răspunsurile posibile pe lângă poveste, zic o carte şi atunci rămân variante doar pentru ce scrii în carte. Că nu ai hârtie şi nu ai tastatură e partea cea mai simplă a darului, amu, aci. Acolo, atunci, e o izbândă cumplită.

Uneori, când recitesc o carte pe care am iubit-o, am pentru fracţiuni de secundă regretul cărţii necitite căreia-i risipesc astfel răgazul,  dar când emoţia ce mi-o naşte a doua, a treia recitire, are dimensiunile primei încercări, iară semnele de întrebare mi-s tot cu caru', mi se face linişte!


Amu plec, da' mai viu şi cu o a treia parte, am găsit calea pentru a zice despre ele făr să le risipesc, un puzzle!


Pentru mine care visez la poveşti de dragoste ca-n filme, să fiu în temă, ca-n cărţi,  citirea  tuturor năzbâtiilor ăstora, pe care şi le fac oamenii unii altora şi lor înşişi pare-se că din dragoste, îmi iveşte impulsuri de iubire pământeană, adică să-mi trezesc Omu', care o adormit încă de la prima postare şi să-i zic:
- Imperfectule, chiar mă fericeşti!

Ar fi ca-n carte, una dintre muchiile lui a (te) minţi.