În aste vremi, exact amu un an , începeam într-o doară aventura mea tortuloasă în mare forţă simultan cu tortul cămaşă pentru tata şi tortul cu trandafirii din ciocolată (ca dar de nuntă pentru o prietenă dragă).
Cum cămaşa a fost un mare eşec, pentru anul acesta am pornit de la premisa că mai rău nu poate fi şi am încercat un butoi de vin. Strugurii au ieşit bine, dar cădiţa prea conică şi prea închisă la culoare m-au nemulţumit.
Strugurii sunt din pastă de lapte praf, iniţial am lipit bobiţele cu apă, apoi după ce s-au împrăştiat toate pe jos la prima ridicare, le-am lipit cu sirop de gelatină, cu el am vrut să fac şi picături de rouă pe ei, din păcate la unul dintre ei a arătat frunza ca bătută de piatră !
Aşa am aflat că doar elementele din pastă de zahăr se lipesc cu apă şi după cum mi-a spus Lissa, strugurii trebuie montaţi direct pe tortul final, asta pentru a-i face curgători pe lângă butoi.
Tortul a avut :
- primul blat de jos : salam de biscuiţi
- al doilea strat alb: crema de la bomboanele Raffaello
- cremă din frişcă, lichior de vişine si vişine din vişinată
- crema ciocolatoasă neagră
- ultimul blat, cel de sus, blatul Kinder.
Este acoperit cu pastă de zahăr şi cacao, pentru prima dată frământată cu maşina de pâine !
Aş fi vrut să-l umplu cu crema de şampanie de la tortul de Revelion, dar cum rămânea prea multă şampanie nefolosită dintr-o sticlă, am preferat să rămână vişinată, asta măcar îmi place !
La mulţi ani cu pensie lungă şi lină, tăti’ !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu