Turte tradiţionale de Crăciun

În fiecare an,  turtele pentru Ajunul Crăciunului îmi duc gândul către bunica din ceruri.
Amu’, trecem la lumeşti şi spun că îs numa’ bune aşa, dulci atât cât trebe, însiropate la fel, grele deloc şi născătoare de doruri ale copilăriei cu siguranţă!


Pentru turte:
- un pachet cu foi de plăcintă

1. Am scos foile de plăcintă de la congelator şi le-am lăsat o noapte în frigider. Apoi,  în bucătărie a doua zi până s-au dezgheţat.







2. Pe tava de la aragaz le coacem  (musai să fie cu lună plină!:)).
Întoarcem tava mare cu fundul în sus pe ochiul de la aragaz şi le coacem pe rând. Eu le-am tăiat în două să pot face coacerea mai uşor.








3. 45 de minute a durat terminarea întregului pachet de 600 gr foi.






4. Pregătim siropul, fără fierbere, doar :
- 400 ml apă
- 4 linguri zahăr brun
- esenţă de rom
- coaja de la o portocală + o lămâie

5. Pregătim nuca, din cele de mai jos amestecate bine:
- 600 gr nucă puţin uscată în cuptor, apoi măcinată
- 2 pachete zahăr vanilat
- 6 linguri seminţe de cânepă or după cât de mare-i pohta
- 4 linguri zahăr brun




6. Eu pun câte două foi de turte şi un strat de nucă, ung bine prima foaie cu sirop, apoi a doua şi o adaug peste prima, strat de nucă şi iară o foaie, a doua, strat de nucă.









7. Ultimul strat este nucă din abundenţă, eu n-am avut, adică n-am avut sparte şi atunci am făcut doar jumătate din foi, poate va fi vreme, şi nu la Anu’ Nou or Paştele Cailor, să mai încerc un mod de umplere a foilor.
Oricum , am scris cantităţile exact pentru toate foile.







8. Pentru că am avut doar jumătate dintre foi şi să nu pară clătită umplută cu nucă, le-am tăiat în două şi le-am suprapus. Indicată este toată cantitatea de foi, altfel nu se ostoieşte pofta!


                      


   


9. Le-am lăsat în cuptorul închis să se pătrundă bine cu siropul, bunica făcea asta să le ascundă de noi.
Pe la miezul nopţii, trecuseră vr’o 4 ore, m-am dus pe furiş, le-am scos şi uşor cu vârful cuţitului am tăiat milimetric din margini. Când eram cât pe ce să-mi rănesc limba adunând nuca de pe lama cuţitului, am conştientizat că nu-s turtele bunicii, că nu trebe neatinse până trece părintele cu Ajunul, că bunica nu mă vede! Bunica mi-o văzut sigur gândul că julfa mea nu are gustul focului cu lemne şi a seminţelor de cânepă nedecorticate, dar are aceeaşi bucurie a promisiunii că Domnul Crăciun aşteaptă în prag.
Mare tristeţe am avut că nu puteam fi atinsă de spiritul sărbătorilor ce-s pe drum, asta pân’ la imaginea bunicii cu degetele pline de făină şi a fumului născut din cocă pusă la fript pe plintă măturată cu grijă. “Bogdaproste, bunico’!” zisei cu gura plină, aşa cum îmi spunea amu’ 25 de ani că nu se face.

Varianta 2014 ACI