BUNICA MI-A ZIS SĂ-ȚI SPUN CĂ-I PARE RĂU - FREDRIK BACKMAN

Am pierdut primul text scris. După o boceală zdravănă și o încercare eșuată de a adormi, să văz ce-o mai ieși. 
Uf, ce mi-i de ciudă!

De ce astă carte

Ca și în cazul Un bărbat pe nume Ove, celălalt volum de succes al domnului Backman, Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău o ajuns la mine după ce cititorii săi, al căror cititor sunt, i-au dat 5 steluțe. Unii dintre ei au numit-o chiar cea mai frumoasă carte citită vrodată. Or eu așa ceva nu ratez. 

Era un volum pe care-l păstram pentru lecturile de vacanță, dar m-o obligat Crisa să-l citesc în timpul maratonului. Asta de ACI e provocarea de care zic.

***** Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău

Am citit cartea greu, numeroase personaje și fire narative, eu epuizată după multe ore de muncă, maratonul care-mi cerea viteză,  la un moment dat am și vrut să o abandonez. Îl aveam încă în suflet pe Ove și dragostea la prima vedere cu scriitura domnului Backman. Dar, de pe undeva, nu mai știu de pe unde, nu m-am mai putut opri pân nu-i aflu capătul.

E o carte ce abundă-n povești, nu doar de viață, ci și fantastice, or eu asta iubesc cel mai mult pe lume. În ăst moment am două bunici fabuloase, mai mult decât în copilărie, ceea ce iară mi-o lipit cartea pentru totdeauna de inimă. 

- Bună-mea îmi povestea cum o vrăjitoare din sat se transforma în vițel și mânca tot laptele de la vacă. Dar ea s-o prins și o tăiat urechea animalului. În zori, vrăjitoarea era fără ureche. Maria, poate că nu mă crezi...

Priveam fascinată bărbatul din fața mea. Îl sărbătoream pentru cei 40 de ani, era trecut de miezul nopții și poveștile nu se lăsau terminate, era bujoriu, nu doar de la alcool, și-i sclipeau ochii a dor și emoție cum nici cea mai scumpă bere din lume nu asigură. 

- G., dar eu și acum îmi amintesc de vrăjitoarea care trăia în beciul unei colege din clasa a doua, la mine nu e nicio urmă de îndoială, toate poveștile există!   

Îl văd cum se luminează și se limpezește.

- La umbra unui copac era o comoară și bună-mea... 

- Oma, după ce s-o întors de la cimitir, o auzit o bătaie în fereastră. Adormise. Era un porumbel. I-o zis: bine ai venit, Ota, știam că nu vei pleca fără să-ți iei rămas bun...

Pe foarte scurt despre carte, văz că pe foarte lung este despre orice altceva. 

Elsa este o fetiță de aproape 8 ani, care are o bunică grozavă, pe care desigur că o adoră. Și eu am iubit-o pe bunica Elsei. 

...societatea "atâta se fandosește cu interdicția asta de a se fuma în sala de operație". Păi, cine să mai poată lucra în condițiile astea? Zi și tu!...

Ceea ce n-am înțeles fu de ce domnul Backman a considerat că poate fi amuzant ca un medic salvator de vieți în toate colțurile calamitate ale lumii zeci de ani, bunica, să fie  agramat. La mine o ajuns cu o mare tristețe toate acele episoade. Fetița este abuzată la școală pentru că este un copil altfel. Teribile paginile acelea! Are un tată vitreg pe care se străduie cu obidă să nu-l placă și e pe cale să primească și un frate de la mama și bărbatul cel nou. Care este leacul bunicii pentru toate necazurile micuței? O lume fantastică populată cu personaje magice. Bunica o îndoapă cu hapuri de povești pentru a-i crește imunitatea la viață. Există ceva mai strașnic pe lumea asta?! Ba bine că nu. 

..."Fricile sunt ca țigările", zicea bunica, "nu-i greu să te lași de ele, greu e să nu te apuci iar"...

Fu dificil să urmăresc atât de multe povești și eroi. Mi-aș dori să revin la carte, cu ritm pentru adulmecat scriitura și basmul, fu frustrant să trec prin atâtea tărâmuri fermecate cu un tren făr de stații pe acolo, cu viteza de maraton. Din ăst motiv nici nu am știut unde să găsesc cele mai frumoase citate, n-am avut vreme să scriu ciorne. 

Paginile domnului Backman m-au purtat către anii în care bunica inventa povești pentru toate crucile din cimitir, către alcoolismul tatei, către zilele de vară pe care le petreceam pe prispa de lut, peste țolice multicolore citind Poveștile nemuritoare pân mă usturau ochii și nu mai recunoșteam literele, către noul meu statut de mamă vitregă, către iminenta moarte a bunicilor. A fost o călătorie dureroasă. Am cam plâns.    

Într-un comentariu scris Crisei, la un text în care motiva că n-o prins-o deloc Bunica, comparam personajul principal al cărții, Elsa, cu unul dintre cele mai frumoase personaje ale lui Eric - Emmanuel Schmitt, Oscar, băiețelul bolnav de cancer savuros în conversațiile sale cu Dumnezeu și Tanti Roz. Cred că asta este Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău, un manualul practic despre cum să utilizezi înțelepciunea pentru a depăși cu zâmbet tot ceea ce trăiești în negru. O, da, ca adulți pierdem exact superputerea acesta la care excelam în  copilărie: nimic nu e definitiv, după plâns urmează râs, uneori chiar în sincron,  marile bucurii pot fi o cariocă roșie și un câine uriaș alb. 

"Orsul moare în ziua în care se naște fratele Elsei. Elsa se gândește să-i povestească într-o zi, când o sa fie mai mare. Să-i povestească despre primul ei cel mai bun prieten. Să-i explice că, uneori, cineva trebuie să-i facă loc altcuiva. Și că tot ce s-a întâmplat e, de fapt, că orsul i-a lăsat Jumătății locul lui în autobuz. Și își mai zice că trebuie sa fie atenta să-i spună Jumătății să nu se întristeze sau să aibă mustrări de conștiință din cauza asta.Căci orșii, de fapt, urăsc sa meargă cu autobuzul."

Despre steluțe

• Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău este una dintre cele mai frumoase cărți citite de mine-n viața asta. De-aș ști cum să adun toate lecturile cele grozave într-un clasament subiectiv, dar drept, probabil ar prinde top 7. 

Bine că nu mai am o mare problemă cu interdicția ca în top 10 cărți citite în 2018 să ajungă  o singură carte a unui autor. Îl iubesc pe Ove și drept e ca Bunica să lase locul liber unei alte cărți de cinci steluțe în top. Da, am încredere că pân la finele anului voi avea citite cel puțin douăzeci de cărți cu toate steluțele. 

Abia acum văz că există și multe cronici negative la ăst volum. Ce fericire că citesc oameni care au aceleași preferințe literare și că rar mă înșel mergând pe recomandările lor! 

• Nu știu cum o suna cartea asta în limba tatălui ei, dar traducerea Andreei Caleman pare să asigure în toate detaliile originalitatea poveștii.  

Și Elsa și bună-sa mi-au amintit de Ove. Nici nu era greu, i-am citit practic în aceeași zi. De Ove n-ar fi fost atât de ursuz, sigur eroii din lumea Elsei i-ar fi descoperit și pe strada sa. Și poate că el nu era un povestitor grozav, deși spre finalul vieții se cam tratase de beteșugu  ăsta, dar sigur bunica era o Sonje sub acoperire făr de mari bătăi de cap. Mă rog, de renunța să fumeze ca un turc, să umble despuiată și să se culce cu toți bărbații. Aoleu, păi, nu mai rămâne nimic din farmecul bunicii de câștigă noblețea Sonjei.  

...Iartă-mă că trebuie să mor. Iartă-mă că am murit. Iartă-mă că am îmbătrânit. Iartă-mă că te las și iartă-mă pentru canceru dracu. Iartă-mă că am fost mai mult dobitoacă decât nedobitoacă uneori. Te iubesc în 10000 de veșnicii de basm...

Cartea asta are cinci steluțe pentru că m-o răvășit în atât de multe moduri, pentru că mi-o dat instrucțiunile necesare pentru a utiliza cu folos ochelarii ce arată viața în roz mai mult decât superputerea de a a-l trăi pe Acum cu conștiență, pentru că mi-a dovedit încă o dată că cele mai frumoase povești  se scriu cu cele mai simple cuvinte. 

• Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău / Fredrik Backman, editura Art 2017, 474 pagini. 

Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele de n-aș fi atât de subiectivă:

*             cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;

**           volume cărora le-am citit toate paginile,  dar care nu mi-au  născut  niciun  zâmbet  or  emoție;  finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;

***          cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;

****         scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;

*****      cărți care mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare,  care mă bântuie;  lecturi pe care abia aștept să le repornesc.

În 2018 am mai citit:

1. Adolf H.: Două vieți / Eric-Emmanuel Schmitt ***** 
2. Arta războiului / Sun Tzu ***
3. Cimitirul animalelor / Stephen King *****
4. Ziua în care la capătul celălalt al iubirii n-a mai fost nimeni / Ioana Chicet-Macoveiciuc ***
5. Revoluția iubirii - Gaspar Gyorgy *****
6. Ce-am pierdut în foc - Mariana Enriquez *****
7. Omul invizibil - H.G. Wells ***
8. Lizoanca - Doina Ruști *****
9. Jocul lui Gerald / Stephen King ****
10. Oameni sărmani * Dublul - F.M. Dostoievski ****
11.  Fata din tren / Paula Hawkins ****
12. Spuma zilelor / Boris Vian *****
13. Călătoria către sine - Irvin D. Yalom *****
14. Carte de identitate - Sanda Nicola *****
15. Visează androizii oi electrice? Philip K. Dick ****
16. Un bărbat pe nume Ove - Fredrik Backman *****