luni, 29 iunie 2015

Prăjitură cu mentă şi cremă de brânză pentru Cutia misterelor



Uf, iară am lăsat răspunsul pentru Cutia misterelor în ceasu’ doişpe!
Aci la Cerasela regulamentul 
 N-aveam în program decât zece dulcegării pentru un dar de nuntă (din care bilanţu’ pân acuş îi: ratat crustă la cojile de eclere, biscuiţi cu marţipan scoşi din cuptor cruzi, macaronşi cu sfârc  moţ, bomboaneloe le-o căzut fundu, nu-i bai, mai am două zile  pentru restu’) de ce să nu mă complic şi cu provocarea aceasta?! Să-mi pun în frunte că pentru 29 iulie am de meşterit 91 de bomboane pe băţ, poate aşa mă lecuiesc de amânări misterioase.


Pentru şerbetul şi siropul de mentă – bine mi-ar fi prins să le fi avut deja făcute, le-am mai încercat şi pentru că după infuzarea mentei am îndepărtat frunzele, am avut un şerbet crem. Nici acuş cu toate frunzele n-am avut verdele ăla de-l obţin masterchefii când o folosesc, bine că-mi comandasem deja colorant natural – verde mentă! De n-ar fi fost restricţiile provocării, le-aş fi colorat cu spanac. Pân la urmă am renunţat la şerbet, şi cu ăl colorant verde, tot avu o culoare nefirească. Vroiam ca ultimul strat al prăjiturii să fie din şerbet.


Pentru sirop (am lucrat cantităţi mai mari căci am încercat simultan şi şerbetul):
- 25 grame frunze de mentă
- 85 grame zahăr
- 1/2 lămâie - zeama
- 50 ml apă
Am opărit menta cu  apa clocotită, am acoperit vasul şi l-am lăsat juma de ceas.


Am blendurit frunzele opărite împreună cu apa răcită şi le-am strecurat. Sucul acesta l-am turnat peste zahăr şi le-am fiert pân la probab bobiţei în apă rece. Cum nu e cazu de şerbet or de conservat, e suficientă fierberea pân la îngroşarea siropului. La final l-am amestecat cu zeama de lămâie şi l-am lăsat la răcit.


Aci se vede culoarea finală
Fructele – pornisem la piaţă să cumpăr cireşe, dar m-am sucit, am fost curioasă dacă aroma mentolată va birui prafumul ăstora două, piersici şi caise – de când menta mi-a dominat 6 arome, la tortul cu 7 ciocolate, am încredere că ar învinge şi usturoiul.
-         1 kg piersici şi caise
-         100 grame zahăr
-         100 ml apă   
-         1/3 păstaie vanilie


Am tăiat fructele pe verticală în 3, 4 locuri. Le-am lăsat 5 minute în apă clocotită. Le-am îndepărtat cu uşurinţă pieliţa. Le-am tăiat fâşii, câte 6-7 pe fruct. Am păstrat câteva întregi pentru decorare. Între timp m-am sucit, le-am mâncat, deci nu le-am mai folosit pentru scopu iniţial.
Am făcut un sirop din apă şi zahăr cu vanilie. După topirea zahărului am adăugat fructele tăiate şi cele întregi, le-am dat în două clocote şi apoi le-am lăsat la răcit în sirop. Înainte de utilizare le-am scurs.

Pentru blat – reţeta Irinei de ciocolatos umed, pe care de multă vreme îmi doream s-o testez în varianta foi de blat (în cea originală este un blat foarte înalt, imposibil de tăiat pe orizontală pe motiv de fragilitate) – ingredientele pentru 3 foi coapte în tava 24x17 cm:
-         40 grame cacao
-         200 grame zahăr
-         125 grame făină
-         4 grame bicarbonat
-         4 grame praf de copt
-         un praf de sare
-         1 ou
-         60 ml ulei
-         125 ml lapte
-         125 ml apă clocotită


1. Am cernut toate ingredientele uscate împreună  (cacao, făină, bicarbonat, praf de copt, sare) şi le-am amestecat cu zahărul.
2. Am bătut uşor oul cu laptele şi uleiul, l-am adăugat peste făinuri.
3. În compoziţia din ingrediente uscate – ingrediente lichide am turnat apa clocotită treptat, amestecând pân la omogenizare.
4. Am cântărit compoziţia pentru blaturi, avea 750 grame, am copt de 3 ori câte 250 grame. Mi-ar fi plăcut foi mai înalte, probabil trebea să dublez ingredientele.
      5. În cuptorul preîncins am copt fiecare foaie câte 10 minute. Le-am lăsat pe hârtiile de copt, sunt foarte greu de manevrat altfel.                                                                                       

Crema de brânză
-         160 grame unt 82% grăsime la temperatura camerei – bine când în cameră o mers cuptorul pentru biscuiţi juma de zi şi afară e caniculă, îi complicat să fie temperatura potrivită
-         90 grame zahăr – şi două plicuri de zahăr vanilat în cantitatea asta
-     siropul de mentă 
-         300 grame cremă de brânză
      
Am mixat spumă untul cu zahărul, am adăugat treptat şi crema de brânză, iar la final siropul. Crema aceasta era oricum printre preferatele mele, dară cu mentă e o delicioşenie cum nu-mi imaginam că-i posibilă din  brânză mentolată.
  
Ultimul strat - ciocolată de mentă 

Asamblare prăjitură:
-         pe unul dintre blaturi, cel care o avut hârtia de copt cea mai mare, l-am aşezat în tavă


-         peste el am întins jumătate din crema de brânză


-         peste cremă am aşezat jumătate dintre fructe


-         iară blat - l-am răsturnat cu hârtia de copt deasupra, l-am presat şi am desprins cu atenţie hârtia




-         restul de cremă peste blatul 2 şi restul de fructe 


-         blat 3
 Le-am lăsat bine înfoliate o noapte la frigider.
A doua zi, am răsturnat prajitura, cu atenţie am îndepărtat hârtia de copt şi am tăiat marginile. Pentru că am pe stoc atâtea ratate, am decis s-o congelez toată. Doar două bucăţi le-am acoperit cu ciocolată de mentă topită pe baie de aburi pentru pozele finale. Când va fi vreme, săptămâna viitoare,  le decongelez şi le dau cu bogdaproste, deja ştiu cine le aşteaptă Dincolo.



Este o minune de reţetă şi-i mulţumesc Victoriei, gazda lunii ăsteia, pentru că a propus această listă grozavă:   fructe de sezon, ouă, lapte, ciocolată, cacao, cremă de brânză/ frişcă, mentă – ingredientul vedetă! Este a doua lună când folosesc integral toate misterioasele. Şi de n-aş avea de terminat 30 de verighete, 30 de miri şi mirese, chiar m-aş mai  lăuda cât de inspirată am fost.


Cât despre meciul aromelor, tre să recunosc că am supraestimat puterea mentei, piersica n-o fi biruit-o,  dar cât pentru un baraj tot o punctat. N-aş renunţa la caise, chiar de n-au avut nimic de spus în meciul aromelor. 


5 comentarii:

  1. Super prajitura, Maria. Blatul umed e si preferatul meu, iar crema de branza cu menta o trec pe lista pentru un episod de Virtual Hug.

    RăspundețiȘtergere
  2. Chiar e o prajitura grozava si tare mi-s mandra ca-s mama ei:))) Abia astept episodul de imbratisare virtuala!

    RăspundețiȘtergere
  3. Tu si existentialele tale :v
    Am citi reteta de cand ai pus-o pe facebook dar, ca o netrebnica ce sunt, am plecat tiptil de pe blog, fara sa zic un cuvintel. Azi sunt mai generoasa (ori poate m-a pocnit logoreea ) si am venit cu plasa cu laude :D
    Poza de defilare este MINUNATA!!! Nu seamana cu nimic de pana acum, poate doar cu aia de la macaronsi sau cu aia cu tortul trandafir inflorit. Ziceai ca merge crema la dukan si am venit sa vad repede, apoi am plecat bosumflata ca nu este. Intr-o zi, cand vii la mine, te pun sa-mi faci si mie o existentiala din asta, ca doar n-o sa te las sa tot ptofiti de tortul de orez a lu Teo :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oi, ce notă mare dacă poza asta e la nivelul macaronşilor fotografiaţi de dom profesor! Mi s-ar fi urcat la cap de n-aş avea pe stoc zece reţete cu poze nereuşite:)))) Băi, Crisule, pentru o şedere la curte, aş putea să mă dukânesc 100%:)))))

      Ștergere