Biscuiţi decoraţi pentru Virtual hug de iulie

Apăi, io când mă ambalez, greu mă mai strunesc!

Pentru un dar de nuntă mi-am încropit repede o listă cu 10 dulcegării şi etape pe 10 zile. Apoi, în prima zi, ca să am mai  mare spor, mi-am cumpărat o bere şi apoi m-am culcat, ostenisem! A doua zi,  deja intrasem în criză de timp cu propunerea pentru Cutia misterelor, deci am risipit-o acolo - aci succesul mentolat. A treia zi după scripturi am purces şi io să-mi făuresc nuntismele.

Am început cu biscuiţii, îi cunosc bine, întotdeauna m-au salvat onorabil de la dezastre iminente. No că bine taman acuş s-o găsit şi ăştia  să se înscrie  pe linia dezastrelor. După scoaterea din cuptor s-au cruzit 3 tăvi la rând. Din 34 de bucăţi ( aluatul decupator inimă 5 cm, marţipanul decupator inimă 2,5 cm) am ales paişpe mai de doamne ajută pe care să-i decorez.

Ingredientele şi facerea tot sunt în ediţii trecute arhivate- aci doar una dintre variante.

Biscuiţii sunt decoraţi cu pasta de casă din marshmallows – am lipit-o de biscuiţi cu miere de albine şi bombonele Dr Oetker cele mari, microscopicele nu mai ştiu, parcă de la Lidl – fixate cu ciocolată albă topită.

Să zic câte pachete ţigări o fumat T. aşteptînd să-i decorez?! Să desenez altfel, recordul fu de 3 biscuiţi pe oră, recordul şi pentru cel mai bun timp şi pentru cel mai slab.  N-am reuşit nici peste 3, nici sub 3 pe ceas.

Şi de mai adaug că fură şi 6 brioşe tot atunci, tot cu aceeaşi viteză,  parcă se conturează de ce la unşpe noaptea verdictu fu „ brioşele astea sunt din ce în ce mai urâte!”

Pentru mine pe locurile 6 şi 7  - din 7 - îs modelele astea două

Văz că l-am dublat pe unu aci, dar nu mai am putere să-l caut pe dispărut

Regulamentul provocării pe blogul Crisei 

Dacă episodul trecut de Virtual hug  l-am dedicat unui test de sarcină pozitiv, acuş mi se pare firesc să  trec la nivelul următor: nuntă. N-am idee care-i pasul trei, da-l găsesc io.

Despre Mihamare am mai scris io pe blog cu diverşi d’ alde bogdaproste. N-am scris niciodată cât de recunoscătoare îi sunt pentru cum a dospit în prietenie toate sentinţele crude pe care i le-am dat, nici acuş nu scriu asta. Vreu doar  să pornesc cu uratu:

Să vă fiţi înţelepţi şi înţelegători pe drumu ăsta de-ncepe cu „Spre fericire drept înainte!” Aş mai zice să-l începeţi abandonînd din  poverile trecutului, dar nu mă pricep, deci  nu zic! Scriu doar că aştept veşti cu d’ alde nouă luni la cuvintele cheie, nu de alta dar am o idee grozavă de biscuiţi decoraţi şi chiar mă pricep.

Casă de piatră, oameni dragi şi un împreună de iubire cel puţin veşnic!

Luna aceasta gazda emisiunii  provocării este Monica şi-i tare mulţumesc!