Minitorturi cu trandafiri pentru Virtual hug de iunie

Se făcea că Ana, după cum se ştie deja, sprijinul meu în aste timpuri în care aş rata în bucătărie şi ceaiul de l-aş face, mă dirija spre un blat roz, minunat pentru tortul de ziua mamei.

Se făcea că-n dimineaţa dedicată blaturilor m-am trezit cu ochii în calendar, deşi nu fac niciodată asta. Am răspuns notiţei ce decreta începutul postului Sf Petru şi Pavel cu : las că Doamne Doamne s-ar supăra mai tare să arunc toate păcătoasele din frigider!

Peste zi iară am luat la cunoştinţă despre  începutul postului Sf Petru şi Pavel,  i-am repetat ca să priceapă:  poate DD nu s-ar supăra prea tare, dar T.  sigur s-ar enerva să audă că n-am mâncat peştele trudit în sfânta zi de duminică.

Aşa că pe seară am început operaţiunea blat roz. Trimit la reţeta originală - aci, doar pentru că Simona este gazdă de Virtual hug şi blatul roz e al ei. Anei îi rezultase c-o zi în urmă un blat de nuanţa „ vai mama lui ”. Pentru că io-s mai brează am făcut 4 tonuri de „ vai mama lui ”. Şi nici nu mă opream doar la 4 de nu mă suna soră mea să mă lumineze despre începutul postului Sf Petru şi Pavel. Abia în ceasul ăla, al doişpilea,  am răspuns ceea ce trebea de la prima oră şi mama ţine post, ca-n toţi anii şi-n toate perioadele cu interdicţii.

Se făcea că-n dimineaţa dedicată blatului de post m-am trezit buimacă din coşmarul în care ratam Virtual  Hug de iunie. Printre atâtea reţete eşuate efectiv mi-o ieşit din minte proiectul acesta atât de drag mie. Cum pe lista tortului iniţial pentru mama erau trandafirii din buttercream de testat, am prestat ca atare, doar cu altă destinaţie.

Am ales din cele 4 blaturi, 2. De căutaţi o culoare  străvezie cu nuanţă de roz şi o alta de mov, notaţi-vă, rogu-vă,  reţeta!  Blaturile sunt delicioase la gust, aromate, pufoase, mediu de dulci. Cum zice G.  astea-s lecţii pentru tine să foloseşti doar colorant.

Primul blat cu zmeură – copt în tava rotundă de 16 cm:

-         2 ouă

-         15 gr suc de lămâie

-         100 gr zahăr

-         120 gr făină

-         4 gr praf de copt

-         un praf de sare

-         90 gr zmeură

În reţeta originală culoarea era asigurată de mure + vişine. Eu taman în zilele alea n-am găsit mure. Am încercat cu vişine + coacăze negre de două ori în proporţii diferite. O rezultat un străveziu făr de alte nuanţe. Al treilea blat, ăsta, l-am colorat doar cu zmeură şi o rezultat un roz foarte deschis. Pe ultimul doar cu piure de coacăze negre şi o ieşit un mov foarte deschis.

Am separat albuşurile de gălbenuşuri.

Am blendurit zmeura decongelată şi am strecurat-o.

Am amestecat gălbenuşurile cu zmeura şi două linguri de zahăr.

Separat am bătut spumă albuşurile cu praful de sare,  apoi am adăugat simultan din zahărul rămas şi zeama de lămâie. Am continuat astfel mixarea la viteză mare pân am obţinut o bezea tare. În ea am turnat uşor gălbenuşurile pe care le-am încorporat c-o spatulă în acelaşi timp cu câte o lingură din făina cernută cu praful de copt.

Am turnat compoziţia în tava acoperită cu hârtie şi am copt blatul 20 de minute în cuptorul preîncins.

Blatul de coacăze negre

-       identic celui cu zmeură doar că am înlocuit zmeura cu 40 gr coacăze decongelate, blendurite şi trecute prin sită.

Cele două blaturi le-am tăiat în două pe orizontală şi apoi le-am decupat cu inelul de 7,5 cm. Mi-au ieşit 12 bucăţi.

Fiecare bucată am însiropat-o. De năcaz că nu mi-o ieşit culoarea le-am lăsat vro două zile aruncate prin bucătărie,  neînfoliate,  pân’ mi-o venit gându’ îmbrăţişător şi fu musai să le-nsiropez pe uscate.

Apoi, fiecare strat de blat l-am uns cu gem de caise – 150 grame. Abia după asamblare  m-am dumirit că ultimul rând nu trebea gemuit. Nu fu grav, aşa am mâncat şi io primele 4 linguri de gem din ultimii 7 ani. 

Pentru buttercream – sursa aici :

-         100 gr ciocolată albă

-         100 gr smântână pentru frişcă

-         113 gr unt 82% grăsime

-         200 gr zahăr pudră cernut fin

-         colorant gel natural – roşu zmeură – l-am folosit pentru prima dată, e mai puţin colorator decât cel Wilton, dar miroase minunat şi teoretic e făr de otrăvuri

Am încălzit frişca pân la punctul de fierbere. Am pus în ea ciocolata ruptă bucăţi mici. După 3 minute le-am omogenizat şi le-am lăsat la răcit.

Untul la temperatura camerei l-am mixat spumă cu zahărul şi la final am încorporat la viteză mică ciocolata topită şi răcită. Toată compoziţia am mixat-o la viteză mare 3 minute.

Pentru decorare am îmbrăcat toate turnuleţele în crema de unt. 

Despre trandafiri în degrade aci la Rita, nu mi-o ieşit cei mai grozavi, n-am reuşit să umplu cu ei lateralele şi nici să-i fac mari, dar pentru prima dată nu mă las corigentă.

La Crisa regulamentul 

Şi acuş despre un Virtual hug special.

În 2010 primul tort pe care-l făceam simultan cu un al doilea şi cu zambetania era ăsta. Aveam de la Lissa reţeta de tort ciocolatos cu blat de migdale,  pe cea a pastei de ciocolată şi tutorialul despre trandafiri. În capul meu eram cofetăreasă. Bine că-ntre timp m-am vindecat.

În acea săptămână  Mirela se mărita şi etajatul era surpriza mea dulce.

 G. rosteşte cu deznădejde sentinţa în jurul nostru îs numa necazuri: cancer, moarte, cancer,  şomaj, şomaj,  alcoolism, emigrare, unu' nu vine şi la noi c-o veste bună…

Şi-n zilele alea m-o sunat M. să-mi vestească minunea. Poate că sunt oameni cărora le pică minunile din cer, ei şed cu mâinile în buzunare şi li se prăvale fericiri cu sacu'. Io nu cunosc un om care să fi trudit mai mult şi pentru iubire şi pentru casă şi pentru masă.  Ho, ho, ho, câte şuturi în fundu' lu' M fură în anii ăştia mulţi scurşi între serile în care copil fiind îl căram pe tata la ea să jucăm remi şi astea în care îi dictez reţete de torturi  pe chat .

E vremea nucilor pentru dulceaţă p’aci, M. Cine le-o mai aduna pe alea de se hodineau an de an în traistele noastre?! Nici la mănăstire n-am mai ajuns din anii ăia….

 Ştiu că-i posibil să respecţi postul, dar DD nu se supără pe ispite virtuale…

 Să vă fiţi sănătoşi, să vă bucuraţi de minunea păstrată la dospit şi de nu se vor fi terminat magiile ne-om şi revedea curând!

 În episodul din  iulie voi îmbrăţişa tot veşti bune, de n-oi uita. 

Nu-s io cu ceasuri festive zambetane, dar, iaca, public textul cu numărul 500. Pân la 1000 nu mai e decât o clipă.