Cea mai frumoasă carte din lume (3)

Ziceam că-i musai să detaliez, pe ici pe colo, fascinaţia pentru autorul acesta -  Eric-Emmanuel Schmitt, făr a risipi din frumuseţile  "Celei mai frumoase cărţi din lume şi alte povestiri" pentru cei care, de aci, vor porni spre ea. Soluţia e un puzzle cu cele 8 finaluri:

1. Îi este dăruit un ceva valoros. După 20, 30 de ani în care primise doar firimituri are credinţa că valorosu' e o ultimă minciună dăruită cu fundă. Este atât de frumoasă povestea aceasta cu despre a vrea să faci răul cel crâncen şi el să ajungă la destinatar ca binele cel mare sau a trimite binele cu certificat de autenticitate, dar din motive de multe dioptrii ale urii să nu poată fi tălmăcit, ce de poveşti în câteva rânduri! Iubire, neputinţă, boala necredinţei, toate-s în câteva pagini!
***
2. O boală cumplită, aceea în care în fiece zi lupţi pentru a-ţi aminti ce ai făcut acum o oră, acum un minut, acum 10 ani, adică lupta dată pentru fiinţa ta, ca tot al fărâmelor de trecut şi prezent trecut. Nu-i deloc o poveste crâncenă aşa cum zic rândurile mele, este o declaraţie duioasă a iubirii. În mine a ajuns ca un joc într-un câmp cu maci în care importante sunt zborul unui fluture, un bob de rouă sau muzica ierbii vântuite şi când liber între toate astea te izbeşti sângeros c-un copac crengos. Hei, dar tu nu erai pe aci, te-aş fi văzut!
***
3. El predica din propria nefericire teorii despre cât de accesibilă e fericirea. Ea citeşte şi trăieşte ce scrie el. Din intersecţia lor, el pierde teoriile şi predicile, iară ea merge pe mai departe printre fericiri.
***
4. Ea, bolnavă incurabil, se vrea prinţesă. Ei ii pun la picioare castelul în care ea să se cenuşărească, moare fericită! Ce frumoase-s lecţiile despre oamenii bolnavi care-şi trăiesc dorinţe împlinite în realitatea asta-n care mişunăm sănătoşi făr de vise!
***
5. Tre să  dăinuie ceva din tine în lumea asta-n care nu rămâi nici umbră, care-i cevaul ăla?! O carte, cea mai frumoasă carte, despre ce poate fi cea mai frumoasă carte din lume?! Doar despre ...  bunicile mele trăiesc în mine prin toate aromele, făinurile şi mirosurile coptului, pe mama o am în gând, amu când îs făr de cărnuri, cu plăcinta de  carne şi ceapă multă, dintr-o relaţie al cărei chip nu-l mai am pe retină, am gustul checului cu rabarbă, din alta, aia de-i aştept cicatrizarea, am tigaia roşie plină cu crema de zahăr ars, sunt atât de puternice astea toate încât am convingerea că-s singurele care dăinuie!
***
6. Se mărită cu el aşa că, oricum, n-are altceva mai bun! El moare, după 20-30 de ani de împreună  în ea înfloreşte tot ce ura la el şi-i punct de pornire, de astă dată, în iubire! Cercul ameţitor pe care-l urmează destinul dintr-un prim punct în care "fără rostul" se încarcă pentru a ajunge la destinaţie, în acelaşi prim punct, ştafetat acum al doilea,  metamorfozat în misiune îndeplinită şi o nouă viaţă, la un alt nivel! Experienţe "aiuritoare" cărora, de nu-i prea târziu, le pricepem meritele şi graniţe infime iubire-ură.
***
7. El, un oarecare, trăieşte 60-70-80 de ani în credinţa genialităţii sale, toate ratările vieţii şi le motivează prin nepriceperea măreţiei artei sale de către idioţii ce-i sunt contemporani. Ea are puterea, după 30-40 de ani, să-i confirme neadevărul. Ăla moare fericit, până-n ceruri când va da nas în nas cu farsa (asta mi-am imaginat eu ca o continuare firească a poveştii), ea-i fericită că l-a dovedit! Astea-s fericiri, asta-i iubire!
***
8. El o iubeşte şi ea parcă-l iubeşte. Pentru o împlinire absolută, pe care alături de ea n-o poate trăi, îşi construieşte, în paralel, încă o iubire. Ea află şi amu nu doar i se pare că-l iubeşte, ci e sigură! În situaţia de a-şi frânge inima prin renunţarea la una dintre iubiri, bărbatul alege moartea. Fu absolută or ba?!


Interesant e, văd amu, oricare piesă de puzzle cu sfârşituri de poveste poate fi ataşată oricărui început dintre cele 8. O prinţesă desculţă care nu primeşte un castel, ci un tablou cât o avere uriaşă, un bărbat care iubeşte două femei şi nu tre să aleagă una dintre ele pentru că, bolnav de Alzheimer fiind, s-a blocat pe momentul respectiv în timp ce viaţa i-a mers mult mai departe, o femeie neputincioasă-n iubire dăruieşte o carte făr de preţ, toate-s minunate, combinări de 8 luate câte 8, nu mă mai satur de poveşti, dar voi poate că da!

Nu mai ştiu, am zis cât de frumoasă este cea mai frumoasă carte, aia de se citeşte-ntr-un ceas şi se gândeşte-n 3 recomandări cât sfânta zi cu post?!