Meniu copilăresc

CINA: - Pizza şi parjoale (nota mea- musai moldoveneşti!)
Aceasta a fost aseară comanda unui copil aflat in spatele meu la "autoservire", in loc să-mi fi pierdut vremea cu răspunsul la intrebarea de pizza este garnitură or ba , mai bine aş fi refuzat porţia mea de piure gumat!

PRANZUL: - Mămăliguţă cu paine sau, la alegere, spaghetti cu paine
Acesta era meniul preferat al copiilor pe care-i hrăneam cu ceva vreme in urmă la o şcoală. Eu le spuneam cu răutate copii de bani gata (şi erau!), singura lor vină era insă că acasă li se pregăteau doar cartofi prăjiţi!

DIMINEAŢA: -
Tre' să mai caut printre amintiri, le-am scris p'astea amu' pană nu le uit.

Cea mai bună sintetiză a unui meniu pentru copii este : "Ce vrei bebe să mănanci de pranz?"/"Vreau nimic!!!"

Cremă de iaurt cu afine şi mere coapte

Desertul acesta, numit de mine budincă, plăcintă de iaurt fără aluat sau cremă de zahăr ars fără zahăr, s-a dovedit a fi o minune foarte, foarte gustoasă!

Am avut nevoie de:
- 1 litru iaurt +3 linguri smantană
- 7 ouă
- 2 linguri griş + 2
- 3 linguri zahăr brun + 1 plic zahăr vanilat
- 1 cub unt
- 5 mere + 1 linguriţă scorţişoară
- 50 gr. afine
- 2 pătrăţele de ciocolată neagră



"Fabricarea", conform planşelor de mai sus:
- am inceput cu cele 5 mere, pe care le-am tăiat jumătăţi, le-am adăugat cate un gram de unt şi cate un praf de scorţişoară şi le-am copt;
- cat merele se perpeleau am pregătit vasul yena, in care urma să coc desertul , adică l-am uns cu unt şi l-am tapetat cu griş- odată finalizată cea mai grea operaţiune, am răsuflat uşurată!
- se bat bine cele 7 ouă intregi cu zahărurile, se adaugă iaurtul, se omogenizează şi iară pauză!
- cand merele s-au inmuiat bine in cuptor, le-am intrerupt sejurul călduros, le-am tăvălit nasurile in crema de iaurt, mutată la randu-i pe jumătate in vasul yena, le-am invecinat cu afinele şi le-am acoperit definitiv cu cealaltă jumătate de aluat;
- am lăsat vasul la focul cel mai mic in cuptor o oră, apoi l-am desenat cu ciocolata topită şi gata iară!


















Cu mai mult zahăr ar fi avut mai multe gene de cremă cu zahăr ars, aşa a fost exact intre ea şi plăcinta cu iaurt!

Atenţie la vasul de coacere, eu am avut la inceput pe jumătate vasul gol, iară la final cand era coaptă, cam un sfert era peste vas!!!!!!!! O avut grijă insă să bată in retragere repede, semn că tot am zăpăcit-o eu cum nu trebuia !

Cu vişine tre' să fie mai bună, afine o avut puţine, 9 lei -100 grame, în condiţiile în care toată prăjitura a costat 12 lei, nu-i deloc dreptate în ţara asta a fructelor culese de pe margini de drum cu un milion kilu'!!
Gata, îs supărată!

Tort diplomat

Ruladă cu salam de biscuiţi

Iubirea

    Cumparatori năuci printre standuri. Incepe şcoala, toata lumea verifica hainute si rechizite, eu caut pungi de plastic rezistente si nu d'astea finute, găsibile amu'n monopol, nerezistente la congelator.

     Pe un spatiu de jumatate de metru latime, mult ingustat de marfuri alandalate pe laterale, se gasesc vr'o 6 interesaţi despre care incepusem a zice. Imi amintesc intai scurtcircuitarea fizică a intregului spaţiu cu tot cu indivizi instant nerespiratori. Apoi, imi amintesc un ghiozdan acoperitor si pe lung si pe lat si un bebe pe sub el pe undeva, cam ca la un melc. Şi-ntr-un final imi amintesc dialogul născător de electrocutări in ganduri febrile de cheltuit bani la oameni năluci, vorbe cristaline declanşatoare de imagini cu bebe cărător de "casă" uriaşă şi mama plutitoare:"Eşti mama mea cea mai buna!"/"Eşti sigur?!"/"Da, te iubesc!"/"Mulţumesc!"/"Nu mulţumesc, trebuie să batem palma!".

    Oameni conectaţi la fracţiunea aceasta de iubire cu zambete la colţuri de buze si lacrimi in emoţie. Sunt slabă oricum in faţa acestor nou veniţi nepămanteni, dar atat de intensă mi-o fost trăirea clipitei ăleia că mi-o trebuit ceva vreme să-mi adun toate bucăţile electrocutate.

Cu gandul la "mama mea cea mai bună" mi-am amintit că-s taman 25 de ani de cand aşteptam cu funzi uriaşe la codiţe, intr-un careu de şcoala, cu mama de mană, să fiu strigată de tovaraşa, viitoarea mea invatatoare. Mama in costum verde, coafată pentru un eveniment atat de special, doar la nunţi o mai făcea, primul ghiozdan albastru cu alb si stopuri roşii pe laterale, un buchet de gladiole, toate cimentate tot pe retina unei fracţiuni de viaţă. Oare la mama ce urme se mai zăresc din ziua aceea? Eu am pierdut taman ce era esenţial, libertatea lui "te iubesc!"

Peste 25 de ani, femeia işi va aminti că a existat un moment in care, deşi nu avea competitori, a fost cea mai bună, iară bărbatul că o iubire pecetluită cu o strangere de mană este nepieritoare.

Minunat, dragul meu!

Imi este dat, din vreme-n vreme, să intalnesc oameni speciali, acolo unde nici dintr-o mie de variante nu i-aş identifica! In episodul de astăzi, specialul este: coşarul!
Poate că-n aste timpuri coşarul nu mai are in fişa postului o sobă născătoare de funigini, dar cu siguranţă o centrala termică amprentează-n tuciuriu identic mainile meşterului curăţător.
Domnul acesta este mare povestitor, păcat că nu-mi amintesc şi povestea de anu' trecut de pe vremea asta.
Se făcea că in perioada facultăţii o avut un profesor mare, o avut mai mulţi, da' numai acesta din poveste este din categoria genialii. Se numea Dimitrie Mangeron. Eu nu am auzit despre acest nume pană amu', aşa incat in timp ce mi se povestea am si inceput gugălirea. Doar 3 rezulate!
Dimitrie Mangeron era profesor in vremea aia la Facultatea de Mecanică din Iaşi, acolo preda vr'o 10 materii, da' nu de alde mecanică 1, mecanică 2, ci mecanică, limbi străine, filosofie, matematică, d'astea neintersectabile!
Coşarul işi aminteşte cum domnul profesor avea foarte mulţi bani in vremurile alea(20-30 de ani in urmă), NASA l-ar fi plătit cu 10.000 $/minut să calculeze formula corectă a readucerii piloţilor pe Pamant cand misiunea Apollo 13 a eşuat. Deci, avea bani, ignora modul in care se imbrăca şi condiţiile absolut modeste in care trăia! Dar, la un moment dat, işi cumpără o pianină, scumpă cat o Dacie, doar pentru că aşa era la modă. Nu incăpea pianina in bloc, profesorul calculează la un scripete toţi indicii, ii comunică băieţilor ridicători şi decide intrarea pianinei in bloc şi-n apartament prin balcon. La jumătatea drumului pianina face un mare balans, se desprinde şi ajunge jos praf şi pulbere. Muncitorii inmărmuresc. Ce dracu' vor păţi amu', cat ii costă?!Profesorul se agită "Nimeni să nu se mişte, trebuie să văd ce am greşit!". Reface formulele şi anunţă victorios"La jumătatea drumului era un punct critic in care distanţa dintre pianină şi exteriorul blocului trebuia sa fie de 1 m, am uitat să vă spun asta!".
Ce frumos povestea cosaşul meu, n-am eu darul şi lumina unor astfel de intalniri!
Pe google am găsit despre povestea cu NASA, se pare că este o legendă, a dat cateva lecţii acolo, dar nu la modul din intamplarea ajunsă la mine. Nu puteam spune adevărul acesta şi să anulez astfel bucuria unui om care, dincolo de legende, chiar a intalnit in care şi oase un geniu.
"Minunat, dragul meu!" era una dintre expresiile uzuale ale profesorului Dumitru Mangeron, o găsesc fermecătoare, nu pricep de ce documentaţia scrie despre faptul că folosind aste vorbe, profesorul era in multe cazuri penibil.

Fanatik

Reţeta asiguratoare de complicaţii:

Se iau:

- un tată mare suporter Steaua, a cărui suporterie este dovedită faptic prin legitimaţie membru fanclub, echipament roş'-albastru, infarct de cate ori ia bătaie echipa(şi cam ia, părerea mea!) plus alte cele necunoscute mie;
- un bebe neutru fără manifestări extremiste(gen Steaua,Dinamo), dar mare strigător de goooooooool!

Pregătire:
Se imbracă bebele in body-ul personalizat cu mesajul"eu sunt dinamovist!", se convinge să strige din toţi plamanii "hai dinaaamo!" şi gata!

Servirea are loc ori de cate ori tati nu-l vede fiind la serviciu, asta ca să-l menajăm, are prea multe dureri de la echipă să-i mai pricinuim şi noi altele suplimentare!

Replici

Ia tichetu' neamule!

Lista de cumpărături? O am! Bani? N-am, da' am cardu' şi bonuri! Deci, să inceapă misiunea ouă şi smantană!

Filmul incepe din punctul in care lista este transformată in produse şi bon fiscal, deci momentul plăţii!




Cele cateva zeci de cumpărători din spatele meu să-şi ocupe locurile in picioare, incepe spectacolul!
Verdictul: - achitaţi 23 lei !
Soluţia mentală: 2 bonuri şi cardul
Fapta:- 2 bonuri şi PINul de două ori greşit.
Acţiunea:- prezentaţi buletinul, aşa cere regulamentul să vă legitimăm, dacă e un card furat?!
-nu-l am, buletinul o rămas in rucsacul de la mare!
-plătiţi cu numerar 5,5 lei şi veniţi cu buletinul după card!
- am 4 lei şi un tichet de masă, mă duc să mai cumpăr ceva pentru diferenţă!
- nu se poate am inchis bonul!
- şi ce dracu' să fac?sun un prieten să mi aducă 1,5 lei!(pauză de telefon publicitar- in tot acest timp am reuşit să blochez toate casele, casierele erau cu ochii pe infractoare, clienţii din spatele meu vroiau in faţa mea, prietenul ajungea peste un ceas cu banii, erau şi domnii de la pază instant prezenti-acţionaseră casierele butonul secret?!!!)
- domnu' cumpăraţi un tichet de masă?/ Nuuuuuuuuuu! (mai să-mi dea o palmă să păstrez distanţa)/Haideţi domnu' că plătiţi cu el aci!/Nuuuuuuuu! Doamnă, vă rog, vi-l las la 8 lei! Răspuns mai fizic decat al domnului NUUU!!! Parcă eram ciumată, nimeni nu vroia, vro caţiva l-o analizat şi mi l-o restituit, nu corespundea calitativ standardelor dumnealor? !!!!!

Deznodămant Din şirul de coşuri de la o altă casă, ignorasem potenţialul ajutor vecin, se desprinde un ţigan cu 8 lei salvatori in mană.

Sfarşit!

Surpriza

- Ce surpriză să-ţi pregătesc pentru Sf. Maria? Tamplăria la balcon sau pelerinaj in Hunedoara la mormantul parintelui Arsenie?!

- De ziua numelui geamurile şi de 19 noiembrie drumeţia!

Toate acestea doar pentru că-s eu prevăzătoare şi-ţi elimin potenţiala dilemă a pregătirii unei surprize şi pentru ziua de naştere!