Cumparatori năuci printre standuri. Incepe şcoala, toata lumea verifica hainute si rechizite, eu caut pungi de plastic rezistente si nu d'astea finute, găsibile amu'n monopol, nerezistente la congelator.
Pe un spatiu de jumatate de metru latime, mult ingustat de marfuri alandalate pe laterale, se gasesc vr'o 6 interesaţi despre care incepusem a zice. Imi amintesc intai scurtcircuitarea fizică a intregului spaţiu cu tot cu indivizi instant nerespiratori. Apoi, imi amintesc un ghiozdan acoperitor si pe lung si pe lat si un bebe pe sub el pe undeva, cam ca la un melc. Şi-ntr-un final imi amintesc dialogul născător de electrocutări in ganduri febrile de cheltuit bani la oameni năluci, vorbe cristaline declanşatoare de imagini cu bebe cărător de "casă" uriaşă şi mama plutitoare:"Eşti mama mea cea mai buna!"/"Eşti sigur?!"/"Da, te iubesc!"/"Mulţumesc!"/"Nu mulţumesc, trebuie să batem palma!".
Oameni conectaţi la fracţiunea aceasta de iubire cu zambete la colţuri de buze si lacrimi in emoţie. Sunt slabă oricum in faţa acestor nou veniţi nepămanteni, dar atat de intensă mi-o fost trăirea clipitei ăleia că mi-o trebuit ceva vreme să-mi adun toate bucăţile electrocutate.
Cu gandul la "mama mea cea mai bună" mi-am amintit că-s taman 25 de ani de cand aşteptam cu funzi uriaşe la codiţe, intr-un careu de şcoala, cu mama de mană, să fiu strigată de tovaraşa, viitoarea mea invatatoare. Mama in costum verde, coafată pentru un eveniment atat de special, doar la nunţi o mai făcea, primul ghiozdan albastru cu alb si stopuri roşii pe laterale, un buchet de gladiole, toate cimentate tot pe retina unei fracţiuni de viaţă. Oare la mama ce urme se mai zăresc din ziua aceea? Eu am pierdut taman ce era esenţial, libertatea lui "te iubesc!"
Peste 25 de ani, femeia işi va aminti că a existat un moment in care, deşi nu avea competitori, a fost cea mai bună, iară bărbatul că o iubire pecetluită cu o strangere de mană este nepieritoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu