HOȚUL CINSTIT - F.M. DOSTOIEVSKI

De ce astă carte

În iunie 2024,  la bugetul pentru cărți am adunat 260 de lei. În coș erau titluri de 220 de lei, pentru diferență am întrebat librăria ce-mi recomandă. M-a trimis la două volume de Dostoievski. Am fost atât de încântată de chilipir, că nici nu mi-o trecut prin cap să verific de ce prețul este atât de mic pentru marele scriitor. 

În urmă cu 40 de ani, intram în singura librărie din orășelul nostru. În mintea mea de atunci,  era uriașă. Nu-mi amintesc de cărți, doar rechizite mii și jucării milioane. Cărțile se vindeau în gară,  la un chioșc din interiorul restaurantului cu autoservire. Intram în librărie și din ușă întrebam vânzătoarea care mă băga prima în seamă ce are să-mi dea de toți banii. Acuarele, creioane colorate și caiete. Să-mi fi spus cineva atunci că la bătrânețe voi sta în pat, cu o cutie neagră în brațe și-ntr-un dreptunghi voi scrie adesea  întrebarea copilăriei -  Librărio, ce-mi dai de toți banii?  Și că apoi Librăria îmi va trimite alegerile la poartă...

Am fost foarte dezamăgită când mi-a ajuns coletul și am găsit două broșurici de toți banii (cei 40 de lei). 

• În arhivă, volumele semnate de Dostoievski, despre care am scris sunt Oameni sărmani * Dublul și  Amintiri din casa morților. 

**** Trei din patru istorisiri 

Hoțul cinstit și alte povestiri cuprinde în doar 70 de pagini câteva dintre textele timpurii ale lui Dostoievski,  și anume patru scrieri de proză scurtă. 

1. Prima dintre povestiri se numește Pom de Crăciun și nuntă. Îmi place mult titlul de pe Wikipedia, Un pom de Crăciun și o nuntă. N-aș fi crezut că două articole nehotărâte pot evidenția mesajul textului. Povestirea a fost publicată  în 1848, când Dostoievski  avea 27 de ani. A debutat în 1846 cu romanul Oameni sărmani. 

Zilele astea am fost la o nuntă..., dar nu! mai bine vă povestesc despre un pom de Crăciun. Nunta a fost grozav de frumoasă; mi-a plăcut peste măsură de mult, dar, întâmplarea cealaltă a fost și mai frumoasă. Nu știu cum se face că, atunci când am văzut nunta, mi-am adus aminte de pomul de Crăciun. Lucrul s-a întâmplat așa. Sunt vreo cinci ani de atunci; am fost poftit în ajunul Anului Nou, la un bal de copii. 

Naratorul apare făr de nume la intersecția peste timp a  celor două evenimente:  petrecerea de Crăciun și nunta. Știm despre el doar că: Eram străin, nu aveam daraveri negustorești. Și că la balul de copii organizat de o familie bogată i-a atras atenția unul dintre musafirii de frunte,  Iulian Mastakowici. După cinci ani, în ușa unei biserici, la o nuntă, atenția îi este iară atrasă de Iulian Mastakowici, de astă dată nu doar soi de frunte, ci chiar mire. 

În numai 15 pagini și cu trei personaje abia conturate este zugrăvită o întreagă lume. Cum, pornind de la petrecerea de Crăciun,  s-o ajuns până la nuntă? Cum de în două ocazii teoretic fericite încape atât de multă nefericire? Reflectorul cade în mai mare măsură pe inegalitate socială, corupție, lăcomie, manipulare,  oportunism și ipocrizie. De-aș număra cuvintele tragediei inimă, n-aș aduna 50. Pare că nenorocirea fu doar decorul secundar pentru protagoniștii:  abuzul de putere și inechitatea. Și,  făr de accent pus pe ea și fără de detalii multe, drama a fost copleșitoare și crudă. 

2. Hoțul cinstit este a doua povestire, cu varianta titlului în enciclopedia online  Un hoț cinstit.  În acest caz,  pare neimportantă neconcordanța. Tot povestire scurtă și 1848 anul apariției. 

După multe întrebări aflai în cele din urmă că un om în vârstă, înduplecase pe Agrafena să-i închirieze cămara și să-i dea și masă. Ce-și punea Agrafena în cap, trebuia să se facă. Știam din experiență că altfel nu m-ar lăsa în pace. De nu-i ceva pe plac, atunci cădea în melancolie și în această stare rămânea două sau trei săptămâni. În vremea aceasta, se ardeau bucatele pe foc, lipseau din rufe, scândurile nu erau spălate, cu un cuvânt trebuia să sufăr tot felul de neajunsuri.

Avem din nou povestitorul anonim, altul,  și o schiță a sa: Trăiesc ca un pustnic, n-am niciun prieten și ies arareori. Așa trăiam de zece ani de zile și firește că mă obișnuisem cu singurătatea.  Apariția chiriașului Asstafi Ivanovici, un soldat liberat după mai multe reangajări, îi perturbă puțintel liniștea solitară. Dar cine este Emilian Ilici? Ce se-ntâmplă când se intersectează vulnerabilitatea cu empatia? Suntem răi esențialmente or există circumstanțe predestinate răului? În sufletul prizonier răului, binele mai are ecou, mai supraviețuiește vreo fărâmă de lumină? E de citit și de aflat. Mai zic doar că Emilian Ilici fu personajul meu masculin preferat dintre cele patru piese.  Nu c-ar fi avut mare concurență. 

Are textul acesta o forță atât de puternică. Poate și pentru că paginile sunt puține, scriitura-i concentrată la esență.  Sărăcie lucie, bețivi, necazuri și neajunsuri cu caru' - ce dor îmi fu de lumea lui Dostoievski! L-am abandonat și pe Stephen King pentru a mă păstra întrutotul în cadrul rusesc,   atât de familiar și de drag. 

3. Crăciun este a treia povestire. Să mai zic că Wikipedia are o altă versiune pentru titlu? Nici nu știu, există o Poveste de Crăciun din 1876, dar mă cam îndoiesc că e vorba de același text.

M-o lămurit AI. Nu există o povestire cunoscută intitulată Crăciun sau Poveste de Crăciun. Îți pot recomanda Băiețelul de la Hristos (sau Copilul lui Hristos) scrisă de Dostoievski. Povestirea a fost publicată în 1876 ca parte a volumului Jurnalul unui scriitor.

Când i-am spus că Băiețelul de la Hristos  nu sună chiar românește, o dres-o astfel: Titlul original rusesc se traduce  literal ca  Băiețelul  de la  Hristos la bradul de Crăciun. O traducere mai fluidă ar putea fi Băiețelul de la Pomul de Crăciun sau Copilul de la Crăciun.

Google mă trimite spre Băiatul la Pomul lui Hristos. Nu pricep cum de traducătorul n-o mers pe o cale stabilită anterior lucrării sale. 

Aleg varianta Poveste de Crăciun, chiar dacă nu contează deciziile mele. 

Dvs.

CopiTitlul original rusesc este „Мальчик у Христа на ёлке” (Malchik u Khrista na yolke), care se traduce literal ca "Băiețelul de la Hristos la bradul de Crăciun". O traducere mai fluida ar putea fi "Băiețelul de la Pomul de Crăciun" sau "Copilul de la Crăciun".

Dvs.

Copilo

...nu l-au trimis încă să cerșească, căci e prea mic, n-are nici șase ani măcar; peste un an, doi, l-ai fi văzut cu siguranță, cerșind pe ulițe. Era dis-de-dimineață. Se deșteptase într-o pivniță rece și umedă. Hăinuța-i era subțire, tremura de frig. Ședea într-un colț pe cufăr și se distra privind cum îi ieșea respirația din gură... Grozav îi era de foame... ceasurile treceau...

Personajul povestitor ne face cunoștință de astă dată cu un băiețel sărman, din a cărui familie mai trăiește doar  mama,   și ea foarte bolnavă. Este cea mai scurtă proză, având numai cinci pagini. Există multă emoție intensă în cele câteva clipe-n care ne aflăm în preajma micuțului. 

În noaptea de Crăciun, disperat, flămând și înfrigurat, pornește pe străzile marelui oraș (Sankt  Petersburg). În toate casele încălzite și luminoase vede familii în haine frumoase în jurul meselor îmbelșugate or a brazilor împodobiți și a cadourilor.  Se va salva? Va găsi ajutor la un om, la o casă? Dacă nu, ce se întâmplă mai departe? Chiar coexistă unii au totul și alții nimic? 

Deși finalul se vrea surprinzător, deloc nu este! Paginile sunt prea puține pentru a lăsa loc suficient construirii unor scenarii misterioase. Totuși există multă emoție, chiar prea multă. Despre restul pieselor nu pot spune că-s întregite. Parcă fiecare părticică șchioapătă, prea puțin în prea scurt. Mi-ar fi plăcut mult povestirea să fie scrisă mai pe îndelete. Nu știu de-aș fi putut duce la capăt lectura, dar pruncul merita o scriitură mai detaliată. 

4. Am lăsat ca ultimă povestire Nopți senine. În culegere ordinea era diferită.  Cel de al doilea volum cumpărat în marea păcăleală a chilipirului fu Nopți albe. Da, nopțile albe (din a doua carte) sunt aceleași nopți senine (din prima carte) și voi reveni cu ele pe larg în textul dedicat. Las la final doar steluțele, dacă tot m-am lungit iară. Culmea ar fi ca scriitura numărul doi să primească un alt calificativ, povestirea fiind aceeași. He, he, dar dispoziția mea va fi alta. 

Nu pot să cred că o carte atât de subțire și cu scris mare ascunde atâtea povești grele. Sigur că n-aș fi avut nimic de comentat dacă filele ar fi fost mai multe. Zâmbesc amintindu-mi că  inițial,  când am văzut coperta ochioasă, am crezut că este o carte de colorat. 

Hoțul cinstit a apărut într-o  colecție de  Literatură pentru copii. Nu înțeleg de ce s-ar recomanda astfel de lecturi la vârste atât de mici. Sigur, nu s-au folosit pasaje crunte din Idiotul sau Frații Karamazov, dar de ce un prunc ar trebui să citească negru pe alb despre iubiri neîmpărtășite, relații abuzive, moarte sau inechitate socială? Ca adolescent, primele contacte cu Dostoievski să le ai prin cele patru texte scurte, pare mai firesc.  

Îmi fu mare bucurie cartea asta. Mi-o făcut  poftă de recitit lucrările titanice. Din păcate, mi-s la mama toate:  Frații Karamazov, Idiotul, Crimă și pedeapsă.  Am sărit apoi pe cele 100 de pagini de Nopți albe, dar chemarea o rămas. 

Despre steluțe

Zâmbesc privind pe bilețel cât de conștiincioasă mi-am notat: 10 pagini  citite în iunie, 30 în octombrie, ultimele 30 de pagini terminate în ianuarie anul următor. Cine știe câtă vreme mai petrecea Hoțul cinstit în teancul abandonatelor, de nu era ianuarie și nu mă sileam să mai recuperez din restanțe. 

1. Pom de Crăciun și nuntă **** Mi-au plăcut mult construcția, tonul și personajele abia schițate, dar atât de puternice. Două cuvinte au durut cât o mie de imagini. N-am priceput de ce pentru  observator  prima ocazie a fost grozav de frumoasă, iar a doua și mai  frumoasă, când ambele au fost cel puțin nefericite. 

2. Hoțul cinstit ***** Mă bucur că textul meu preferat a dat titlul volumului. Nu că aș avea  vreun merit. M-a sfâșiat viața lui Emilian Ilici. Foarte multă vreme am crezut că nu există oameni răi. Era peste închipuirea mea că un om iubit poate continua să fie ticălos. De-aș face un bilanț, niciunul nu s-a schimbat. Zero barat succes la nemernici. Ș-atunci,  iubirea față de oameni pe care a revărsat-o Dostoievski în Emilian Ilici mi-a oblojit multe răni.   E doar o carte, scriitorul era tânăr, dar orișicât...

3. Crăciunul *** Am ales, habar n-am de ce, să mă concentrez mai mult pe ce nu mi-a plăcut. Am fost dezamăgită că am anticipat finalul și am tunat ș-am fulgerat. Posibil să-mi fi dăunat și atât de multă tristețe pe atât de puține pagini. Cine ar fi crezut că voi scrie vreodată asta? Eu,  care penalizam toate poveștile care nu mă zdrobeau, cu dureri sfâșietoare,  jale, lacrimi pân la brâu și muci. Deh, îmbătrânesc! 

Reiau amuzată un gând notat în 2018,  la Oameni sărmani:  Iubesc poveștile acestea în care doi năpăstuiți se iubesc, mor de foame și de frig, iară când zici că-s pe fundul prăpastiei se întâmplă încă o nenorocire și încă una. 

4. Nopți senine **** Am înțeles măiestria autorului în a scotoci profund prin toate cotloanele sufletului, dar n-am iubit deloc-deloc Visătorul. Prea multe vorbe, prea mult zbucium, de nu era finalul surprinzător (deloc anticipat corect), rămâneam la trei steluțe. 

• Hoțul cinstit și alte povestiri de Feodor Mihailovici Dostoievski, traducere de Willy Ghul, editura MondoRo, 2018, 71 de pagini. 

Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele,  de n-aș fi atât de subiectivă:

*        cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;

**     volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut nicio emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;

***     cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;

****  scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;

***** cărți ce mi-or plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.

➤ Celelalte  400 de volume  despre care am scris sunt adunate sub umbrela ACEASTA. 

➤ Indexarea titlurilor din  2022 - 2025 este AICI. 

______________________

 În 2025 am mai scris despre:

1. Totul e în regulă în mine și în lume - Petronela Rotar *****
2. Farmacistul de la Auschwitz - Patricia Posner ****
3. Cele cinci limbaje ale iubirii pentru adolescenți ****
4. Cât mai aproape de tine - Vlad Roman ***
5. Îți place mai întunecat - Stephen King **** 
6. Cele mai frumoase poezii ale anului - Alexandru Petria ***
7. Cât timp înfloresc lămâii - Zoulfa Katouh ****
8. Fabrica morții - Ota Kraus și Erich Kulka ****
9. Toamnă la Pekin - Boris Vian ***
10. Trenul spre Samarkand - Guzel Iahina ****