C-o săptămână înainte de-a se găta cele patru luni dintre primul examen auto picat și cel de al doilea planificat, tot așteptam semn de la instructor pentru ultimele ședințe. Stabiliserăm că mai mult de 10 ore nu achit convinsă fiind că ce n-am învățat în 60 nu capăt în alte 4 ore suplimentare. Îl sun în dimineața întâlnirii, nu-i fu-n fire să amâne.
- Mi-am dat demisia, o să vă contacteze Școala.
- Mulțumesc pentru vestea ce nu mi-ați azvârlit-o-n ziua examenului. Sănătate!
Șocul fu a dracu de mare. B. mă tot sfătuise să-mi schimb instructorul, chiar și de la Școală după primul eșec răsunător fusesem întrebată de n-ar fi indicat să fac o schimbare. Eu mi l-am dorit pentru energia bună ce-am avut-o-n preajma sa. Chiar când am urât foarte mult orele de conducere, niciodată respingerea organică n-o fost gram generată de prezența sa, dimpotrivă. Un alt sens al tulburării inițiale fu dezamăgirea uriașă. Adică-mi imaginam că nu era atunci în biroul directorului cu demisia-n poală. Îl contactasem cu două zile-n urmă și era prilej bun să mă-anunțe de tot nu intrasem pe lista celor ce-or aflat din vreme.
Mă rog, m-am smiorcăit cât l-am anunțat pe B. noutățile ș-apoi m-o pălit un semn: dacă e musai să se petreacă așa ca să nu mă trezesc din greșeală cu vrun permis?! O, da, ce ușurare, asta tre să fie! Inspir - expir - inspir - expir cele 20 de minute de le fac cu bicicleta pân la Școală să-mi cer un nou profesor. Nu m-am mai gândit deloc la situație, cazul era clasat, semnele nu mint.
- V-am sunat să-mi rezervați câteva ședințe pentru examenul care doar mâine nu-i...
- Ce ore v-ar fi potrivite?
- Toate care-s pe ziuă, alea pe noapte niciuna.
- Dar mașina are faruri...
- Dar mașina n-o picat cu o sută de puncte penalizare conducerea pe lumină...
- Dar eu vă știu de la examen, nici nu mai tre să-mi ziceți altceva...
- Păi, nici nu mai zic. Tre să fiți instructorul care m-o muștruluit c-am făcut ore cât pentru două școli ș-am picat ca după prima zi...
- Deci, ne-am ghicit telefonic.
- Îhî!
Ș-am plecat relaxată la magazinul care-o primit marfă nouă. Semnele nu-nșală. Am găsit pentru garsoniera pisoilor un covoraș albastru minunat. De câte ori trec pe lângă el îl anunț zâmbind că-i cumpărat din banii ce-i strângeam pentru Cupăraș. Bine, multe lucruri primesc zâmbetul, căci în cele câteva luni în plicul pe care-am scris cu negru Pentru Mini Cooper roșu închisesem vreo câțiva euroi. Semnele nu greșesc. Bicicleta electrică e pe drum.
În trimestrul scurs între examene s-o străduit B. să nu uit chiar totul, da-mi fu imposibil să țiu minte și ăia doi pași de tre să-i știi pentru a urni mașina pe câmp drept. Să m-apuc de legislație pentru o brumă de încredere nu-s în stare.
Va urma, dar pentru azi vrui să mă laud că pare să nu fi fost un examen de pomină doar pentru mine ci și un spectacol pentru ceilalți participanți la eveniment. Mă și văz împărtășind cursanților noului profesor pas cu pas culmile dezastrului maxim.
_____________________________________________
În arhiva Dacă și eu pot, apăi nu există nu se poate filele sunt:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu