luni, 26 februarie 2018

LIZOANCA - DOINA RUȘTI



De ce astă carte
Anul trecut m-am întâlnit prima dată cu scriitura Doinei Ruști. A fost dragoste la prima citire. Aveam pe lista de dorințe romanele sale de multă vreme. În secunda în care am văzut Lizoanca la Cărturești am luat-o în brațe, am dus-o la un ceai, unde i-am și devorat aproape o sută de pagini.  De mai zic că  o ajuns și B. la fix să achite cartea, apăi fu un bilețel complet pentru Borcănașul cu fericire. M-am oprit din lectură târziu, acasă, când am ajuns la ultima pagină a poveștii. 
Într-un top al celor două romane de până acum, Mâța Vinerii e pe locul doi, după Lizoanca

***** Lizoanca
Doina Ruști a pornit romanul de la o știre reală: o prostituată de 11 ani a umplut de sifilis un sat întreg, în toamna lui 2007. Documentând informația descoperă cauzele multiple ce au generat drama. Deși este o poveste cumplită, am fost surprinsă să o citesc făr de greutate, pe multe dintre pagini cu plăcere. Fetița bătută violent de un tată abuziv și negăsind alinare nici în brațele mamei, abandonează școala în favoarea unei găști de copii asemeni ei. În ăst nou anturaj descoperă repede calea de a face bani: se vinde oricui, oriunde. Meritul cărții este de a construi un personaj cu care am fost puternic empatică, deși de-aș auzi de-o copilă care vinde sex, ultimul lucru din lume ar fi o astfel de transpunere afectivă. M-am regăsit în foarte multe dintre situațiile în care copila lipsită de afecțiunea părinților în orice gest străin identifică în mod eronat căi ale dragostei.

Mai mult decât nefericirea eroinei, ceea ce m-a durut a fost imaginea unei țări care nu diferă cu nimic de cea actuală. Autorități incompetente, corupție la toate nivelurile, personal abrutizat, lipsa oricărei soluții salvatoare, toate acestea se împletesc punând bazele unei drame repetate la infinit, generație după generație.

N-aș vrea să divulg niciun gram din poveste, dar sunt două momente care mi-au atras atenția și a căror frumusețe e imaginea corectă a romanului. 
Primul se referă la un gușter care se târâie lăsând dâre de sânge prin porumbi cu un cui în corp, pe care Lizoanca îl salvează în sensul că-i scoate obiectul înfipt cu răutate de alți copii, dar nu știm ce s-o petrecut cu el pe mai departe, de a murit în secunda următoare sau într-una dintre verile ce vor veni. Cam așa sunt toate personajele Doinei Ruști, un ceva din trecut le face să rătăcească făr de viață prin ani, făr de speranțe și vise, făr de bucurie și drag. Citeam într-un modul de psihoterapie despre a căuta dovezi pentru  teoria eu sunt exact ca mama. Lizoanca și toate generațiile de femei dinaintea ei au destinul tras la indigo: educație sexuală zero, sarcini mult înainte de adolescență, școli abandonate, parteneri alcoolici și violenți, dragoste față de odrasle nulă.  
Cel de al doilea fragment care mi-a rămas în suflet este despre o piatră antică, probabil parte dintr-un monument funerar din Roma antică, inscripționată cu S.T.T.L., sit tibi terra levis, tradus prin să-ți fie țărâna ușoară, pe care Lizoanca mâzgălește Muie C itel, Cristel era ta-su dar școlărița exmatriculată pe motiv de absențe nu-și mai amintește cum să-l scrie pe R. Pare simbolul perfect pentru o lume făr de valori și morală. 

Închei recomandând o poveste dramatică spusă simplu, făr de accente pe vinovați, lăsând faptele să-i salveze pe cei făr de vină. 
       ...Lizoanca făcu o strâmbătură, apoi o întrebă în șoaptă, ca și cum ar fi vrut să n-o mai audă nimeni:
          - De ce-ai zis că prostituată e urât?

          - Pentru că este!
          - De ce? 
          Femeia o privi îngândurată, apoi îi spuse: 
         - Știi ce înseamnă? 
        Lizoanca țâțâi cu limba, în semn că nu știa.
        - Prostituata e cineva murdar, o femeie care își vinde corpul!
        Lizoanca și-o imagină imediat pe femeia împuțită, poate ca baba Carolina, rupând bucăți din corpul ei, carne macră și însângerată, pe care o împarte în stânga și în dreapta unor mâini ce flutură hârtii de-o sută. Nu se putea! Păi, ar fi murit imediat!
        - Adică cum își vinde...? 
        - Îți vinde! se enervă învățătoarea. Se întâlnește cu diverși bărbați și le cere bani pentru asta!
        Mda, asta era de înțeles. Exact așa făcuse și ea. Păi, atunci era numai potrivit cuvântul... pag. 323 

Despre steluțe

Deși sunt mai multe cărți deja premiate cu toate steluțele, Lizoanca este una dintre cele puține care îndeplinește exact criteriul pe care mi l-am propus pentru acordat coronița: scriitură faină, poveste emoționantă și bântuitoare, lacrimi și zâmbete, dorință de recitire.  

  • Lizoanca / Doina Ruști, editura Polirom 2017, 342 pagini. 

Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele de n-aș fi atât de subiectivă:
*             cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;
**           volume cărora le-am citit toate paginile,  dar care nu mi-au  născut  niciun  zâmbet  or  emoție;  finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;
***          cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;
****         scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;
*****      cărți care mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare,  care mă bântuie;  lecturi pe care abia aștept să le repornesc.

________________
În 2018 am mai citit:

5 comentarii:

  1. O aveam si eu pe lista la un moment dat, apoi am abandonat dorinta pe motiv "nu citesc carti despre copii cu necazuri". Pare totusi interesanta dupa cum ai laudat-o aici :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi-a plăcut FOARTE mult. Ți-o pot împrumuta de te-ai răzgândit cu subiectul.

      Ștergere
  2. In cartea asta sunt descrise pe larg si cu lux de amanunte toate chestiile de care ma feresc cu religiozitate, in sensul ca inchid instant orice document/poza/film/videoclip in care apar copii bolnavi si/sau abuzati. Probabil ca imi inchipui ca daca nu stiu amanunte, totul este doar o minciuna, o fantezie bolnava si de fapt toate durerile astea nu exista cu adevarat.
    Cartea asta si Caietul Mayei - Isabel Allende au intrat adanc in frica mea de parinte de adolescent si au daramat tot zidul de aparare construit cu mare grija impotriva tuturor gandurilor pesimiste vizavi de grozaviile la care sunt expusi copii. Insa, chiar daca aceste carti au fost dureroase pentru mine, nu mi-au dat nopti nedormite si nici mai multe ganduri negre, ci mi-au intarit convingerea ca dupa rau urmeaza si bine si ca orice pe lumea asta are o rezolvare. Foarte ciudat :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. După ce Orange mi-o scos din grilă programul de crime pe care-l urmăream de la Discovery am descoperit un altul. După atâtea cazuri de viol, răpire, omor am ajuns efectiv să cred că doar un dumnezeu ne bagă ori ne scoate din statisticile astea. În cazul meu, cel puțin până acum, este o teorie verificată.

      Ștergere
    2. Macar asa ai la cine sa strigi si pe cine sa fii furios :( Nu rezolva nimic, dar e cineva are nevoie si de asta.

      Ștergere