vineri, 2 februarie 2018

JURNAL DE COFETAR ÎN DEVENIRE #4




De vro zece ani cochetez cu ideea a cât de grozav tre să fie a trudi în toate clipele dulcegării. Emoțiile pe care le-am făurit personalizând daruri dulci îs greu de egalat de multe dintre celelalte trăiri. Când am citit pe contract că semnez pentru ajutor de cofetar am simțit zborul după care tânjeam și teama căruia mă paralizase țintuindu-mă-n activități nepotrivite.

Mă grăbesc să înșir cofetăreștile căci nu știu cât mă mai ține dragu înainte de a-mi scrie demisia. 


Ce se mai întâmplă prin bucătăria noastră dulce? 
  • păi am meșterit cu F. vro douăzeci de tortulețe în ultimele zile. În trei, patru ore terminăm cinci de la A la ZT, doar nu le decorăm, e misiunea lu șefu încă;
  • tot avem probleme cu crema caramel, ultima dată am dres-o suplimentând cantitatea de unt, cum asta o coincis și cu o cantitate mai mare de gelatină la un jeleu, șefu se teme acuș nu că scot cele mai strâmbe blaturi sau prăjituri, ci că modific rețetele. Ceea ce drept să zic mă uimește, nu la el, la mine. Frate, abia după două luni m-o apucat abaterile de la rețeta originală, păi la mine acasă se întâmpla deja la a doua facere. Adevărul este că mă strădui să le respect la virgulă, pentru că-s grozave.

Au început să se înmulțească torturile cu fondant, vro lună au fost doar cu glazură oglindă. Le găsim în frigider sculptate, domnu ajunge după ce noi plecăm, și ne dăm cu părerea.  Cel mai frumos ursuleț pe care l-am văzut vrodată s-a dovedit, după acoperire, a fi o motocicletă.  

În cinci minute trebuia livrat un Minecraft. Ce făceam eu? Corectam la milimetru niște pătrățele care nu erau egale. Ce făcea șefu? Vă dau scris că-s geniale, numa terminați-le în următoarele 30 de secunde. Ce făceam eu când tortul era deja la mașină? Mai aveam de aliniat pătrățele desigur. Ce voi face azi toată ziua? F. are examen la școala de șoferi, voi fi singură (F. nu te mai primesc acasă de te-ntorci cu mai puțin de 26 puncte, n-am glumit!). Voi decupa alte pătrățele, de o sută de ori mai multe, pentru un tort îmbrăcat integral în petice egale colorate. 



Care-s planurile pentru mărțișor? Tre să avem definitivate 13 sortimente de înghețată. 
Cum mă simt? Îmi tot caut motive să prelungesc perioada de muncă în ăst loc. Minusurile nu se schimbă, dar dospesc plusurile și entuziasmul meu. 

DUMNEZEULE, MULȚUMESC CĂ EȘTI PREZENT!
Când lucram hârtii, doamna B. or G. aveau o vorbă: astă noapte am visat / mi-am amintit că mai trebuie depusă și declarația asta sau în ultima secundă am văzut greșeala or asta chiar fu o minune, doar Dumnezeu a fost.
Ei bine, există nu doar un Dumnezeu al contabilului, dar există și unul al cofetarului. Îmi cântăresc ingredientele  cu cacao, înainte să cern pulberile peste ouă îmi dau seama că era nevoie de blat alb sau găsesc pe acolo că nu am pus gălbenușurile, le adaug la final, peste făină, nu-i dăunează lu pandișpan nimic. O rog pe F. să pregătească o cremă, încă nu le știe care, cum sunt. După ce o întind pe blat îmi dau seama că nu iaurtul avea fistic, ci mousseul de ciocolată albă și dreg că doară nu era vorba decât de 200 grame, nu de cinci kile cum ar fi fost foarte posibil să se petreacă trebile. Și-s multe spețe, tare multe, salvate undeva în ultima secundă, cu un al șaptelea simț. 

Vreau să închei cu F. E o binecuvântare pentru mine. Mi-am admirat întotdeauna colegii care se străduie să fie corecți. Care nu se fofilează pentru că-i posibil, nu-s cu pâra în toate secundele pentru că așa simt ei că se rezolvă problemele. Care știu că nu li se vor ridica statui, dar care își oferă sufletul tot ca și când postamentele îs deja turnate. E mare bucurie copila aceasta cu buze roșii or portocalii,  în funcție de rujul zilei. Când îi văd chipul senin, ochii îi zâmbesc, mă gândesc că am șansa unică de a mă întâlni cu doamna B. în tinerețe, doar la ea am mai găsit atâta lumină, indiferent de greul zilei.  



*

Am ales pentru fotografie una dintre cele mai frumoase decorațiuni. Simt că nu blaturi-creme mai e visul, ci fondantul pare a fi capătul și abia aștept să ajung acolo. Cândva.


Celelalte file ale colecției:

3 comentarii:

  1. De fiecare data cind te ,,citesc,, am senzatia ca vin sa ma intilnesc cu tine.Spor la incurcaturi descurcate!!!!!!!!!Torina

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tori, de ar fi o cale să ajungi într-o zi care prevestește un eveniment, ai fi încântată! Sunt atât de multe lucruri foarte simple care se fac și de care habar n-avem că nu fu de la cine să le-nvățăm.

      Ștergere
  2. ASA este,sunt f. multe pe care nu am avut cum sa le stim.DAca voi avea ocazia sa te vizitez cu siguranta o voi face.Te pup.Torina

    RăspundețiȘtergere