sâmbătă, 21 octombrie 2017

SPARTACUS - RAFAELLO GIOVAGNOLI


Am iubit serialul Spartacus. Am  urmărit  doar sezonul I. M-a fascinat violența imaginilor, poate cele mai frumoase din viața mea îs alea cu sângele care dansează grafic. Și toate scenele cu sexul în rol principal mi-au plăcut și le-am văzut departe de porno (cum le-o catalogat o colegă bisericoasă, dar înțeleg că mai sunt și alții de le percep astfel). Când o murit actorul cu care-l identificasem pe Spartacus, Andy Whitfield, nu m-o mai interesat să văz continuările. Bogri m-o anunțat că la Oma voi găsi romanul ș-am dat iama. 

Primele o sută de pagini le-am tot citit în căutarea imaginilor și personajelor de le știam din film. Pân la urmă mi-am abandonat așteptările cinefile și m-am bucurat de o poveste foarte diferită, dar la fel de savuroasă. Pare-se că filmul e despre tinerețea obscură a eroului, despre care nu s-ar fi păstrat date istorice. Cartea detaliază anii care au născut și dovedit legenda celui mai mare gladiator ce-o existat vreodată.  Spartacus a condus una dintre luptele cele crâncene, răscoala cu numărul trei a sclavilor din Republica Romană.

Primul moment al romanului este cel în care Spartacus devine un gladiator liber, un rudiar. În Circul Mare, de pe valea Murcia, Lucius Cornelius Sylla Felix, dictatorul Italiei, oferă un spectacol grandios. După ospăț, beții și desfrâu ce țin de trei zile, pe cheltuiala Măriei Sale, o venit la rând luptele. Într-una dintre ele se remarcă Spartacus și pentru că exista posibilitatea să fie ucis sau eliberat la cererea publicului, va fi eliberat. O importanță covârșitoare în verdictul acesta al dictatorului o are una dintre frumusețile căreia-i dădea târcoale, Valeria. În scurtă vreme, Valeria devine soția lui Sylla. Spartacus ajunsese gladiator după ce într-o bătălie a tracilor săi fusese prins și vândut ca sclav. 
...Spartacus avea pe atunci treizeci de ani. Era blond, cu părul lung, și purta o barbă deasă, care îi încadra chipul bărbătesc, cu trăsături frumoase și regulate. Când era liniștit, ochii lui mari, albaștri, strălucitori, plini de viață și căldură, imprimau feței sale o expresie de bunătate și blândețe. Acum însă, în toiul luptei, fiind mânios, avea o înfățișare fioroasă și ochii lui scăpărau fulgere... pag. 26
Subiectul major al romanului este vrednicia lui Spartacus dovedită în timpul celor trei ani de revolte crâncene. Văzui că se consideră un neajuns al cărții faptul că luptele se întind pe sute de pagini. Bre, ce să zic, eu le-am citit cu mare interes. Toate strategiile folosite de marele conducător și multele victorii m-au lăsat cu gura căscată. Mai puțin ar reuși ăst subiect într-o redare cinematografică să mă captiveze. Și văz imaginile cu luptătorii câtă frunză, câtă iarbă semnate de Sergiu Nicolaescu. Drept e că am și găsit cea mai grozavă dintre modalități pentru lectură. Am sincronizat-o cu Open, autobiografia lui Andre Agassi, o carte extrem de emoționantă din care fu nevoie să mă eliberez după fiecare câteva pagini. După ce plângeam pe eforturile și chinurile supraomenești ale marelui campion, treceam bocetu pe Spartacus. Fu extrem de interesant experimentul, căruia i-am adăugat și povestirile lui Yalom după ce am sfârșit Open. În programul viitor voi povesti pe îndelete despre celelalte două cărți.  

Scriitura lui Giovagnoli abundă-n date istorice, locuri, personalități, evenimente. Mi-a fost bucurie să o lecturez deși n-am mare habar despre perioada respectivă. Are la final un Glossar bogat în care am tot căutat lămuriri pe parcurs, de mare folos îmi fu. Ăst roman mi-o  iscat dorința  de a  citi despre istoria românilor. Ca urmare, m-am oprit direct într-o librărie. În episoadele viitoare despre cât de neinspirată am fost în alegerea volumului ce ar fi trebuit să-mi ostoiască astă poftă. 

- Să nu care cumva să-mi zici cum se termină! îmi ameninț Omul în timp ce Google mă trimite pe prima recenzie a cărții. Acolo citesc, în timp ce trimit fulgere către antecititorul din patul meu, că Spartacus se ... cu ... și el... și ea ... ... .... Exact tot ce se întâmplă în carte rezumat în zece cuvine. De neînțeles pentru mine de ce un cineva ar considera că asta e calea de a vorbi despre o carte. Și cum în multe dintre scrierile despre roman se dau povești neadevărate privind sfârșitul ei, tind să cred că lectura acolo fu abandonată mult înainte de ultima pagină.

  • Spartacus/Rafaello Giovagnoli, editura Tineretului, 1967 - 496 pagini, în românește de Dan Faur și Magda Roșu.
__________________
Am mai citit în 2017:
  1.  Shining - Stephen King
  2.  Colorado Kid - Stephen King
  3.  Misery - Stephen King
  4.  Supunere - Michel Houellebecq
  5.  Miercuri, respirăm - Ioana Chicet-Macoveiciuc
  6.  Visul - Emile Zola 
  7.  Noaptea de foc - Eric-Emmanuel Schmitt
  8. Adio - Honore de Blazac
  9. Hituri celebre din epoca Showa - Ryu Murakami
  10. Jurnal intim (vol. 1) - Marin Preda
  11. Jurnal intim (vol. 2) - Marin Preda
  12. Luni de fiere - Pascal Bruckner
  13. Luminița, mon amour - Cezar Paul-Bădescu
  14. Dragă viață - Alice Munro
  15. O mie de nopți - E.K. Johnston
  16. Bel-Ami - Guy de Maupassant
  17. Să fii român! - Dan Puric
  18. Pobby și Dingan - Ben Rice 
  19. Einstein - Francoise Balibar
  20. Doi ani, opt luni și douăzeci și opt de nopți - Salman Rushdie
  21. Sărutul dinaintea morții - Ira Levin
  22. Viața și Opera - Cristian Tudor Popescu
  23. Galaad - Marilynne Robinson 
  24. Roșu ucigaș - Jerden Brouwers 
  25. Golem - Gustav Meyrink
  26. Noi - Evgheni Zamiatin
  27. Consumatorul de suflete - Codin Maticiuc
  28. O vară la țară - J.L. Carr
  29. Șoimul rătăcitor - O poveste de dragoste - Glenway Wescott
  30. Studii despre iubire - Jose Ortega Y Gasset
  31. Ură, prietenie, dragoste, căsătorie Alice Munro
  32. 1Q84 (vol. 1) - Haruki Murakami
  33. 1Q84 (vol. 2) - Haruki Murakami
  34. 1Q84 (vol. 3) - Haruki Murakami
  35. Copila de zăpadă - Eowyn Ivey
  36. Conversații cu Dumnezeu (vol. 1)  - Neale Donald Walsch
  37. Conversații cu Dumnezeu (vol. 2)  - Neale Donald Walsch
  38. Viața ca o pradă Marin Preda 
  39. Conversații cu Dumnezeu (vol. 3)  - Neale Donald Walsch
  40. Întâlnirea din pământuri - Marin Preda
  41. Anatomiștii în căutarea sufletului - C. Bălăceanu-Stolnici
  42. Extraconjugal - Mihai Radu

4 comentarii:

  1. Paul a stat trei zile si doua nopti si a vazut cap coada ambele serii :D Se ridica de la calculator doar sa meraga la WC. De mancat manca cu ochii in monitor :D
    O gramada de carti vechi am citit si eu anul acesta, unele chiar interesante ♥

    RăspundețiȘtergere
  2. De aia mă tem și eu să încep a urmări un alt serial, pentru că-s exact ca Paul. Pe de altă parte, îs tare faine amintirile cu weekend-urile alea în care dimineața, la prânz și seara mâncam doar filme.

    RăspundețiȘtergere
  3. Tot asa am "mancat pe paine" toate sezoanele Urzeala tronurilor :D De data asta amandoi si timp de doua saptamani: in timpul saptamanii in fiecare seara si la sfarsit de saptamana de dimineata pana noaptea :D Eram chiauni de cap :)) Nu mai facem chestia asta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pe mine Urzeala nu m-o prins, dar am cărțile pe lista lui 2018.

      Ștergere