Biscuiți cu unt de arahide și picături de ciocolată

Pe la Olguța am  citit elogii pentru biscuiții cu unt de arahide, ceea ce mi-o și născut pofta. Pân la urmă m-am oprit la o rețetă de-a Simonei Callas, ASTA.
Când i-am testat prima dată, o săptămână, cât au stat ei la cutie, o plouat să n-am răgaz cu lumină pentru poze. Deși îi prefer pe cei din făină integrală,  i-am repetat degrabă ca soluție de criză pentru daruri mihailo-gavrilești. De criză pentru că am ratat în trei rânduri ceea ce am avut în cap, niște brioșe dovleac. Împreună cu fursecurile marocane, mi-au reperat onoarea, oarecum!
Tot făr de soare i-am pozat ș-acu,  ăsta mi-i norocu!

Din jumătate de doză am avut 450 grame de biscuiți, 23 de bucăți cu diametrul de 6 centimetri. 

INGREDIENTE

- 100 grame unt  65% grăsime (prima dată fu 82% și nu le-o dăunat)

- 75 grame zahăr brun (am avut brut Sano Vita din trestie de zahăr)

- 50 grame zahăr alb

- 50 grame unt de arahide (o fost tot Sano Vita de la Profi)

- extract de vanilie

- 1 ou

- 150 grame făină

- un praf de sare
- 1 gram praf de copt (1/4 de linguriță)
+ am adăugat 10 grame de melasă, îmi place că modifică ușor aroma finală (am căpătat de la Cerasela 700 de grame, probabil că în secolul ăsta nu le sfârșesc) 

- 80 grame picături de ciocolată (unele într-o cutie roz,  de la Kaufland)

Cu mixerul am bătut spumă untul cu zahărurile, am adăugat apoi untul de arahide. Am continuat baterea, am pus oul și aromele cu melasa iară la final am încorporat tot cu mixerul făina cernută cu praful de copt. Prima dată în etapa aceasta am adăugat picăturile de ciocolată, exact ca la sursă. Acum am vrut unii mai ochioși de dăruit,  așa că am lăsat 30 de minute aluatul la rece după care l-am împărțit în biluțe de 20 grame pe care le-am tăvălit prin picăturile de ciocolată doar pe o parte.

Le-am așezat cu ciocolata în sus pe  tava acoperită cu hârtie, le-am presat ușor cu dosul palmei de-au rămas cu grosimea de 1 centimetru. E musai de lăsat spațiu între biscuiți, de la 5 centimetri au ajuns la 6 or 7 după coacere.

În minicuptorul meu electric (de când m-o convins Marie Kondo să-l vând, de două luni,  l-am folosit cât n-am făcut-o în 5 ani la un loc) i-am copt la 175 grade Celsius,  15 minute,  până li s-au aurit marginile. Prima dată în cuptorul cu gaz,  i-am copt 13 minute,  la foc mic, pe nivelul din mijloc. I-am lăsat la răcit 5 minute în tavă, apoi i-am transferat pe grătar.
Atenție,  imediat după coacere, ciocolata este ușor topită, de preferat biscuiții calzi să fie manevrați făr a o atinge!



I-am păstrat în cutii de tablă cu capac.

Au fost unii rătăciți,  împreună cu cei din făină integrală,  în cutie de la prima testare vro 10 zile, se uscaseră ușor față de momentul coacerii, dar erau la fel de gustoși.

Ș-am mai adunat o rețetă grozavă de colecție, slavă!
La mine rețetele de colecție îs alea pe care mă bazez întotdeauna, le știu bine delicioșenia, nu există riscuri mari să le ratez la a zecea repetare, nu tre să le trudesc zi lumină.

O iau de la capăt, a patra oară, cu dovleacul pentru Cutia misterelor.