Vrei să fiu bunica ta?

SURSA imaginii

Că-s o sălbatică, e știut. Aș trăi oriunde făr să-mi văz neamurile cu deceniile. Bine, aș putea și viețui cu ele-n casă făr de intersecții în vorbe cu anu. Bunica e singurul om pe care nu l-aș părăsi cu toată inima. 

În aste condițiuni, mai rămân câteva personaje a căror întâlnire mă fericește.  

Când eram copil surghiunit la țara maică-mii toată vacanța mare , mă alipisem de o mătușă,  soția fratelui cel mic al mumei. O aterizat atât de repede pe locul cu verdeață veșnică de  nici n-am avut vreme s-o jelesc. Tot în anii ăia de început m-am legat cu sufletul de o altă mătușă, nevasta fratelui cel mare. Cel mai mult iubeam la ea că, pe motiv de croitoreasă,  nu era zi lumină la câmp ca restu rubedeniilor. Dacă-mi amintesc corect din rugăciunile bunicului, eram noușpe nepoți. Ne inventaria cu glas scăzut la rugăciunea de dimineață și la aia de pe înserat, când auzeam mormăieli cu de alde Safta, Gheorghe, Costel știam  că cele două ceasuri pentru rugă îs pe sfârșite. Ziceam de noușpe plozi pentru că doar la mătușa cusătoreasa erau singurii doi care n-au abandonat școala după gimnaziu. Ea avînd doi băieți se lipise tare de mine și soră-mea care băteam la pas cât era vara de lungă satu, niște dârloage cum ne hulea bunică-mea ailalta.

La una dintre pomenirile primei mătușe, i-am promis celei de pe urmă un tort. M-o cam luat gura pe dinainte în emoțiile momentelor ălora bocitoare, dar făgăduiala mi-i lege. Am reușit să-i urnesc pe ai mei pe drumul tortului și duși am fost.

- Abia aștept să mănânc răcitură de aia de-a ei de la care-ți ia gura foc! îi mărturiseam mamei.
- N-o făcut mamă, când să facă?! Au strugurii neculeși, porumbu, răsoarea nebătută.

Ș-am ajuns. Nu doar că ne-o primit cu piftie de cocoș, ci și cu salate d-alea decorate cu maioneză și castraveți acri.
- Dar când ai avut timp de astea?! Io așa de tare le pofteam, iară mămi o zis că n-ai timp de niciunele pân la iarnă.
- Păi știam că vii, păi știam că-ți plac! Tu încă nu știi cât te iubesc?! Când o să-ți  moară bunica, vrei să fiu bunica ta?

Câtă lumină o născut dragul ăsta în bucătăria întunecată și rece n-am putut cuprinde cu mintea. Eram ocupată cu ceru care mi se prăbușise-n cap, voi abandona două bunici dară.