Un mărţişor pregătit cu mult drag pentru o fetiţă. În minte am avut desigur altceva, un coşuleţ cu ghiocei şi Kitty printre ei, dar pe drumul punerii gândului în fapte am mai renunţat la unele dintre elemente.
Kitty era musai de făcut cu pasta de zahăr, dar din comoditate am folosit pasta de lapte praf, asta înseamnă că pisicuţa mea n-o ieşit perfect albă. Tot din lene am folosit pictatul peste pastă şi nu colorarea pastei, ceea ce nu-mi place cum arată în final.
Dintr-o lingură de miere şi două de lapte praf am pregătit pasta.
Am întins covoraşul, păcat că l-am lăsat alb.
Am modelat picioruşele pe care am aşezat trunchiul şi capul, am lipit mâinile.
Am pus rochiţa şi floricelele, ochii, nasul, am desenat mustăţile.
La final şnurul alb-roşu şi gata!
N-o fost deloc greu, dar am o stare atât de proastă încât nu mi-am găsit bucuria de a mă juca cu pasta.
Poate mă adun şi repet la bebe 3 ani cu rezultate mai bune.
L.E.
O fetiţă aurie, special a dispărut şi a revenit pieptănată pentru mine, mă roagă să-i despachetez pisica, cea pe care bebe o mângâiase şi-i şoptise cu lacrimi la aflarea adevăratei destinatare “pisica bebe, bebe place pisica”, deci o fetiţă ş-o pisică. In clipa următoare, doar o fetiţă ş-o jumătate de pisică, corecţie o fetiţă cu mustăţi colorate ş-un rest de Kitty. Da, Bianca a găsit-o delicioasă fără să-i privească prea mult rochiţa, nici n-am ştiut de să mă bucur or ba, dar am zâmbit cu certitudine la mustăţile neuscate după zece zile de la pictare şi transferate acum instant pe chipul auriu. Lissaaaaaaaa, în câţi ani se usucă pictatu’?!!!!!!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu