CORNULEȚE DE POST CU VANILIE ȘI COCOS

În noua viață nu mai am pentru cine experimenta dulcegării fără de brânză-carne-ouă. Eu mi-s făr de niciun dumnezeu, deci tot făr de motivații pentru înfrânări. 

Pe Zambetania, de când nu mai povestesc rețete, se făcu anu acuș, cele mai vizualizate texte din arhivă sunt taman cele rămase la mine făr de noimă. Cum provocarea de a gândi deserturi de post o rămas la fel de incitantă, am ales pentru astăzi, ca un uriaș mulțumesc oferit cititorilor preacuvioși, să testez aceste cornulețe pornind de la varianta lor de frupt, cu nucă, pe care o facem adesea în laborator și care este foarte populară, deși eu nu m-am întâlnit cu ea până anu ăsta.

Pentru 700  grame de aluat am folosit ingredientele de le zic mai jos. Am modelat cornulețe din 450 de grame, din restul de 250 am decupat biscuiți.

INGREDIENTE

• o conservă cu lapte de cocos - cea mai ieftină de la Kaufland, 7 lei o fost,  din care am folosit toată partea solidă (150 de grame) și doar o parte din lichid (tot 150 de grame din 200).

• 225 grame făină
• 100 grame fulgi de cocos
• 50 grame zahăr
• un praf de sare
• pulbere și extract de vanilie
• zahăr pudră pentru tăvălit cornulețele 
• sirop de agave și fulgi de cocos pentru decorat biscuiții

FACEREA

1. Toate ingredientele, făr de zahărul și fulgii de la final, le-am frământat cu paleta mixerului.  Pentru că aveam de multe zile conserva de cocos la frigider, ceea ce este recomandat întru acumularea stratului gras de la suprafață (sunt suficiente 24 de ore, nu 100 cât a așteptat la mine soarele pentru poze) untul a fost foarte tare. Ar fi trebuit să-l încălzesc puțin, pentru a evita bucățile ulterior netopite. Dar o fost un neajuns făr de importanță pân la capăt. Sigur că aluatul poate fi ușor frământat cu mâna, scurt cât să se omogenizeze ingredientele. 

    2. Pentru cornulețe am modelat din aluat șiruri lungi, de grosimea degetului mic unui            creion, pe care  le-am  tăiat de 6 centimetri și le-am subțiat capetele. 

     3. Le-am așezat sub formă de cornulețe în tava de copt. Nu e nevoie decât de o distanță           mică între ele, cresc foarte puțin în timpul coacerii.
     4. În cuptorul preîncins le-am copt câte 15 minute la 180 de grade Celsius, adică până             când li s-au aurit vârfurile. 

     5. Le-am lăsat 5 minute să se răcorească în tavă, apoi le-am tăvălit prin zahăr pudră.           De-s fierbinți se rup fiind foarte fragede, de-s reci nu se mai prinde zahărul. 

Pentru biscuiți am întins foaie din aluatul rămas și am decupat cu forma rotundă discuri. Am folosit și ștampila, dar în timpul coacerii, tot 15 minute și 180 de grade, scrisul a dispărut. I-am uns cu sirop de agave pe o singură parte și i-am tăvălit prin fulgi de cocos.

Pentru iubitorii cocosului, eu sunt unul dintre ei, aste dulcegării au o aromă intensă, extrem de plăcută. Când mai găsesc lapte de cocos și-i repet, prăjesc puțin fulgii pe care-i folosesc în aluat. Este o operațiune care necesită maximă atenție, se ard foarte repede, ca și susanul, se țin pe foc mic până devin aurii. 

Biscuiții mi-au plăcut mai mult pentru că erau mai puțin dulci, dar cornulețele după câteva zile de păstrare într-o casoletă, au fost mai fragede decât ei.

Deși pare că necesită mult timp, se modelează repede, nu la fel de repede pe cât se mănâncă, dar nici pe atât de anevoios pe cât o arată pașii facerii. 

Vreau pentru darurile de Paște să pregătesc varianta originală,  de nepost, cu nuci. Rezistă și trei săptămâni, deci îi pot face zilele astea. Sper să reușesc să adun până atunci  toate rețetele pentru Zambetania dacă tot o ajuns soarele și pe strada mea. Am și premise favorabile, darurile vor fi bibilite la Xerox și pentru Paștele catolic și pentru Ălalaltu.