sâmbătă, 13 februarie 2016

Despre lucrurile simple (6) - Croitorașul


SURSA


Se ia un borcan și sub capacul lui se depozitează pe bilețele toate fericirile anului.
Sau se ia un blog și i se dă misiunea asta.

Ia să mai completez io c-o liniuță planul lui 2016 - exerciții de echilibru:  a se identifica cel puțin o fericire în 7 zile curgătoare!

Am găsit într-un dulap la T., el o găsit pe sub niște izmene, 3 picturi și foarte multe goblenuri. Deși pe lista de cheltuieli erau de multă vreme: scaunul special pentru pescuit, geaca rock și alte variațiuni pe cele două teme, s-o dat de 3 ori peste cap ș-o reușit în 3 luni să înrămeze tot, adică eu am izbutit pe banii lui, firește că meșterul o reușit pe banii lu' T.. După cele 15  tablouri cusute or câte or fi fost și vro 4 milioane lei,  se apucă meșterul cel viteaz să mă alunge, taman la picturi: că-s boțite (și goblenurile fură), că n-are timp, că de ce nu mă  duc io la Mama Dracului (mi-o dat adresa exactă, doar că eu și orientarea în spațiu suntem perfect paralele).  Am lăsat în momentele alea, la plecare, o bucată mare din inimă pe podele magazinului de geamuri ca să iau la schimb o lehamite cruntă.

Și ajung cu două dintre picturi, cu lehamitea reportată din magazinul anterior, la un atelier de croitorie și alte meștereli.
- Profesorul Feraru ?! mă întreabă Croitorașul fix când reușisem să scot pânzele din traistă.
- Nu, Maria! răspund io spre identificare.
- NU dumneavoastră, tablourile! răspunde omu într-o încântare ce cuvintele mele n-o pot desena.
- ?!?!
- Sunt lucrările profesorului Feraru!
- Nu știu de sunt, nu vi le-am arătat, mă chinui să le desfac!
- SUNT! Pictează multe flori, întotdeauna verticale tablourile ...
- Aoleuuuuu, e celebru ?! Cât de mare e?! O murit?! Sunt scumpe lucrările sale?! întreb io într-un delir  frate cu marele pot la loto.
- N-o murit, dar e cam MARE!
- T., sunt tablouri celebre, ești bogat, le mai înrămez sau le vinzi făr de ramă ?!  urlam io spre celălalt capăt al legăturii telefonice.
- Sigur că le înrămăm, cum vrei să le atârni de perete altfel ?!
- Măi, omule, tu nu auzi că-s prețioassssse?!
- Știu de la mama că sunt ale unui mare profesor în viață, Feraru îi zice ...
- Și mie de ce nu mi-ai zis că plimb în pungă de un leu VALORI ?!
- Am presupus că nu te interesează..

O presupus corect. Arta asta nu mă emoționează, dar cunoașterea și bucuria Croitorașului mi-au rămas la suflet pentru foarte multă vreme.


Nu mai zic că povestea s-o repetat identic. Intru cu T. să lăsăm la înrămat pictura cu numărul 3, ultima.

Carul cu boi ?!  întreabă Croitorașul fix când reușiserăm să scoatem pânza din rucsac.
- Nu, Maria!  nu mai răspund io spre identificare, ci chiar el!  răspunde T.
- Să aveți mare grijă de lucrările domnului profesor, sunt foarte valoroase și ...
- Și o murit zilele astea?! reiau eu singura placă pe care o cunosc în domeniul ăsta.
- N-o murit, dar valoarea lor tot crește!

- Cum e Maria înrămat ?!
- T., i-o schimbat rama aleasă de noi, cică vișiniu nu e în cadru ș-o dus-o pe marouri că așa-i tabloul, e MINUNAT! am rostit eu singurul termen de-l cunosc pentru culmile frumuseții.

SFÂRȘIT
______________________

Celelalte povestiri din borcănașul cu fericiri le găsiți în arhivă, astfel:
1. Niste flori
2. Am calcat pe stele si mi-o placut
3. Zarurile au fost aruncate
4. Drumul
5. Maria povestea

Ne-om citi in fericiri peste alte 7 zile!


2 comentarii:

  1. Le mai tineti pana moare? :D
    Eu am platit 65 lei pe rama pentru puzzle-lul ala de l-am inchegat din 1000 piese mici mici si mi s-a parut jaf la drumul mare. Dar arata bine pe perete, deci l-am iertat :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. T., care nu-i mare fan DD, le ține drept icoane :)

      Ștergere